30:30 Când mi-am dat seama de aceste lucruri, o povară grea a venit asupra mea şi somnul mi-a pierit. La un moment dat, am avut simţământul că inima mi se va frânge şi n-am putut face altceva decât să mă rog, în timp ce am lăsat frâu liber suferinţei mele, plângând tare. O, am fost aşa de supărată, mi-a părut aşa rău de Mântuitorul meu! Căutarea de către El a roadelor pe ramurile pline de frunze ale smochinului şi dezamăgirea Sa, negăsind altceva decât ‘‘numai frunziş”, îmi apar atât de viu în faţa ochilor. Simt că nu pot să admit lucrul acesta. În nici un chip nu mă pot împăca cu anii de neglijare din trecut a datoriei din partea slujitorilor şi a poporului. Mi-e teamă că blestemul rostit asupra smochinului ar putea să fie soarta acestor neglijenţi. Neglijarea teribilă de a face lucrarea şi de a împlini misiunea pe care Dumnezeu le-a încredinţat-o atrage după sine o pierdere pe care nimeni dintre noi nu-şi poate permite să o susţină. Înseamnă asumarea unui risc prea groaznic spre a fi contemplat şi prea teribil ca să te aventurezi în aşa ceva, în orice timp al istoriei noastre religioase, dar în mod deosebit acum, când timpul rămas este atât de scurt şi când este atât de mult de făcut în această zi de pregătire a lui Dumnezeu. Tot