30:15 Este prea mult din eu şi prea puţin din Hristos în slujirea tuturor denominaţiunilor. Domnul foloseşte oameni umili pentru a face cunoscute soliile Sale. Dacă Domnul Hristos ar fi venit în măreţia unui împărat, cu pompă, la care să ia parte oameni mari ai omenirii, atunci mulţi L-ar fi primit. Dar Isus din Nazaret n-a uluit sentimentele cu desfăşurarea gloriei, făcând din aceasta baza respectului lor. El a venit ca un om umil, ca să fie Învăţătorul, Exemplul şi Răscumpărătorul neamului omenesc. Dacă El ar fi încurajat o manifestare pompoasă, dacă ar fi venit urmat de un alai de oameni mari ai pământului, cum ar fi putut să îi înveţe pe oameni ce înseamnă umilinţa? Cum ar fi putut să prezinte astfel de adevăruri arzătoare, ca în Predica Sa de pe Munte? Exemplul Său a fost de o aşa manieră, încât El a dorit ca toţi urmaşii Săi să-l imite. Unde avea să fie speranţa celor smeriţi cu inima din această viaţă, dacă El ar fi venit într-un mod înălţat şi ar fi fost ca un împărat pe pământ? Isus cunoştea nevoile lumii mai bine decât le ştiau ei înşişi. El n-a venit ca un înger, îmbrăcat în armura cerului, ci ca un om. Totuşi, combinate cu umilinţa Sa, au fost o putere şi o grandoare inerente care le-au inspirat oamenilor veneraţie în timp ce-L iubeau. Deşi avea o astfel de frumuseţe, o astfel de înfăţişare modestă, El a umblat printre ei cu demnitatea şi puterea unui împărat înnăscut. Oamenii erau uimiţi, înmărmuriţi chiar. Ei au încercat să analizeze şi să înţeleagă ceea ce avea loc; dar, nefiind dispuşi să renunţe la ideile lor, au căzut pradă îndoielilor, agăţându-se de vechea aşteptare a unui Mântuitor care să vină într-o măreţie pământească.