3:1 MĂRTURII PENTRU COMUNITATE Numărul 31 Cuvânt rostit la o adunare de tabără
3:2 Boulder, Colorado, 25 septembrie 1881
3:3 Stimaţi fraţi şi surori care vă veţi aduna la Adunarea de tabără de la Michigan*,
3:4 Simt un interes mai profund pentru această întâlnire decât pentru oricare alta ce s-a ţinut cu ocazia acestei sesiuni. În Michigan nu s-a lucrat aşa cum ar fi trebuit să se lucreze. Dumnezeu a sădit instituţii importante în mijlocul vostru, şi aceasta aduce asupra voastră o mai mare responsabilitate decât asupra oricărei alte conferinţe din întregul câmp - v-a fost dată o mare lumină, dar puţini au răspuns acestei lumini; şi totuşi inima mea se îndreaptă cu grijă duioasă spre iubiţii noştri din Michigan. Avertizarea că Fiul omului va veni în curând pe norii cerului a devenit pentru mulţi o poveste obişnuită. Ei au părăsit atitudinea de aşteptare şi veghere. Egoismul şi spiritul lumesc, manifestate în viaţa de fiecare zi, dau pe faţă sentimentul inimii: "Stăpânul meu întârzie să vină." Unii sunt învăluiţi într-un întuneric aşa de mare, încât îşi exprimă pe faţă necredinţa, în ciuda declaraţiei Mântuitorului nostru că toţi aceştia sunt servi necredincioşi şi soarta lor va fi ca aceea a făţarnicilor şi a celor necredincioşi.
3:5 Predicatorii noştri nu-şi fac toată datoria. Atenţia oamenilor trebuie îndreptată spre evenimentele importante ce sunt aşa de aproape. Semnele timpului trebuie să fie păstrate vii înaintea minţilor lor. Viziunile profetice ale lui Daniel şi Ioan prevestesc o perioadă de întunecime şi decădere morală, dar la
3:6 timpul sfârşitului, timpul pe care îl trăim noi acum, viziunea trebuie să vorbească şi să nu mintă. Când semnele ce au fost profetizate încep să se împlinească, cei ce aşteaptă şi veghează sunt gata să privească în sus, să-şi ridice capetele şi să se bucure pentru că mântuirea lor se apropie.
3:7 Când aceste lucruri sunt tratate aşa cum ar trebui, vor apărea batjocoritori care umblă după propriile lor pofte, spunând: "Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii. Când vor zice însă pace şi siguranţă, atunci deodată le va veni pieirea". "Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, ca să vă apuce ziua aceea ca un hoţ." Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu că nu toţi vor fi legănaţi ca să adoarmă în leagănul siguranţei fireşti. Vor fi unii credincioşi care vor deosebi semnele timpului. În vreme ce un mare număr dintre cei ce mărturisesc adevărul prezent îşi vor tăgădui credinţa prin faptele pe care le săvârşesc, vor fi unii care vor răbda până la sfârşit.
3:8 Acelaşi spirit de egoism şi de conformare cu practicile lumii există şi în zilele noastre, aşa cum a existat şi în zilele lui Noe. Mulţi dintre cei care mărturisesc a fi copii ai lui Dumnezeu urmează înclinaţiile lor lumeşti cu o aşa intensitate, încât fac de minciună mărturisirea lor. Ei vor sădi şi vor clădi, vor cumpăra şi vor vinde, vor mânca şi vor bea, se vor însura şi se vor mărita până în ultimele clipe ale încercării lor. Aceasta este starea unui mare număr din poporul nostru. Pentru că nelegiuirea abundă, iubirea celor mai mulţi se va răci. Numai despre puţini se poate spune: "Voi sunteţi copii ai zilei, iar nu ai nopţii şi nici ai întunericului."
3:9 Sufletul meu este apăsat când văd o lipsă atât de mare de spiritualitate în mijlocul nostru. Moda şi obiceiurile lumii, mândria, iubirea de plăceri, iubirea de distracţii, extravaganţa în îmbrăcăminte, în case şi ţarine - acestea jefuiesc tezaurul lui Dumnezeu, folosind pentru satisfacerea egoistă mijloacele care trebuia să fie folosite pentru a transmite lumii lumina adevărului. Scopul şi planurile egoiste au
3:10 prioritate. Lucrarea de a pregăti oameni ca să lucreze pentru salvarea sufletelor nu este considerată ca având o însemnătate aşa de mare ca afacerile lumeşti. Suflete pier din lipsă de cunoaştere. Aceia care au avut lumina adevărului prezent şi totuşi lucrează şi nu-i avertizează pe semenii lor cu privire la judecata ce stă să vină trebuie să dea socoteală lui Dumnezeu pentru neglijarea datoriei lor. Sângele sufletelor va fi pe veşmintele lor.
3:11 Bătrânii purtători ai stindardului sunt istoviţi şi cad. Tinerii noştri n-au fost educaţi să simtă răspunderea pe care o au faţă de Dumnezeu; lucrarea pentru cauza lui Dumnezeu prezintă prea puţină atracţie şi ei intră în câmpurile care promit cele mai mari rezultate, cu cât mai puţină muncă şi responsabilitate. Ca popor, noi nu avansăm în spiritualitate, în măsura în care ne apropiem de sfârşit. Noi nu ne dăm seama de mărimea şi importanţa lucrării ce ne stă în faţă. Din cauza aceasta, planurile noastre nu au devenit mai vaste şi mai cuprinzătoare. Există o regretabilă lipsă de oameni pregătiţi, care să ducă mai departe lucrarea mereu crescândă pentru acest timp.
3:12 Nu facem nici a douăzecea parte din ceea ce ne cere Dumnezeu să facem. A avut loc o îndepărtare de simplitatea lucrării, făcând-o să fie complicată, greu de înţeles şi dificil de îndeplinit. Prea adesea, judecata şi înţelepciunea omului, mai degrabă decât ale lui Dumnezeu, au călăuzit şi controlat. Mulţi consideră că n-au timp să vegheze asupra sufletelor, ca unii care au să dea socoteală. Şi ce scuză vor aduce ei pentru această neglijare a importanţei lucrării pe care trebuie să o facă?
3:13 La colegiile noastre, tinerii trebuie să fie educaţi într-un mod cât mai atent şi mai temeinic posibil, ca să fie pregătiţi să lucreze pentru Dumnezeu. Acesta a fost scopul pentru care această instituţie a fost adusă la existenţă. Fraţii noştri din străinătate ar trebui să simtă un interes nu numai pentru a susţine, ci şi pentru a păzi colegiul, ca să nu fie îndepărtat de modelul lui şi modelat după alte instituţii de acest fel. Interesul religios trebuie păstrat mereu. Timpul se apropie de sfârşit. Veşnicia este
3:14 aproape. Marele seceriş trebuie să fie strâns. Ce facem pentru a ne pregăti în vederea acestei lucrări?
3:15 Conducătorii colegiilor noastre trebuie să fie oameni evlavioşi şi devotaţi. Ei trebuie să facă din Biblie regula şi călăuza vieţii, dând ascultare cuvântului cel temeinic al profeţiei ca la "o lumină ce străluceşte într-un loc întunecos". Nimeni dintre noi să nu îndrăznească să neglijeze vegherea nici pentru un moment, căci "în ceasul în care nu vă gândiţi, va veni Fiul omului". Numai aceia care continuă cu credincioşie în facerea de bine vor strânge recolta. Multora dintre cei care nu au nici o parte cu Hristos li se dă un loc printre noi. Pastorii, profesorii şi învăţătorii neconsacraţi îl ajută pe Satana să-şi înfigă steagul chiar în fortăreţele noastre.
3:16 Scopul colegiilor noastre a fost declarat mereu şi mereu, dar, cu toate acestea, mulţi sunt foarte orbiţi de dumnezeul lumii acesteia, încât scopul lor real, adevărat, nu mai este înţeles. Dumnezeu doreşte ca tinerii să fie atraşi acolo spre El, ca să obţină o pregătire pentru a predica Evanghelia lui Hristos, să scoată din comoara inepuizabilă a Cuvântului lui Dumnezeu lucruri noi şi vechi, pentru instruirea şi edificarea poporului. Învăţătorii şi profesorii trebuie să aibă un simţământ viu al primejdiilor acestui timp şi al lucrării ce trebuie împlinită, de a pregăti un popor care să stea în ziua lui Dumnezeu.
3:17 Unii dintre învăţători au risipit de la Hristos, în loc să adune cu El. Prin propriul lor exemplu, ei i-au condus pe cei ce erau daţi în grija lor să adopte deprinderile şi obiceiurile lumeşti. Ei unesc mâinile elevilor lor cu ale celor necredincioşi, iubitori de modă şi de plăceri, făcându-i să facă un pas înainte spre lume, îndepărtându-i de Hristos. Ei fac lucrul acesta neţinând seama de avertizările cerului, nu numai de acelea date oamenilor, în general, ci nici chiar de cele personale adresate lor. Din cauza acestor lucruri, mânia lui Dumnezeu este aprinsă.
3:18 Dumnezeu va pune la probă credincioşia poporului Său. Multe dintre greşelile care se fac de către aşa-zişii slujitori ai lui Dumnezeu sunt o consecinţă a iubirii lor egoiste de sine, a dorinţei lor de a fi acceptaţi
3:19 datorită setei lor de popularitate. Orbiţi în felul acesta, ei nu-şi dau seama că sunt mai degrabă elemente ale întunericului decât ale luminii. "Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat şi vă voi primi. Eu vă voi fi Tată şi voi îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic." Acestea sunt condiţiile prin care putem fi recunoscuţi ca fii ai lui Dumnezeu - despărţiţi de lume şi renunţând la acele lucruri care înşeală, fascinează şi înrobesc.
3:20 Apostolul Pavel declară că este imposibil pentru copiii lui Dumnezeu să se unească cu cei lumeşti. "Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi." Aceasta nu se referă numai la căsătorie; ci orice legătură intimă de încredere şi întovărăşire cu aceia care nu iubesc pe Dumnezeu sau adevărul Lui este o cursă.
3:21 Şi apostolul continuă: "Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem Templul Dumnezeului Celui Viu, cum a zis Dumnezeu. Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu". Luând în consideraţie aceste fapte, el exclamă: "Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei." "Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, prea iubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu" .
3:22 Dacă ne conformăm condiţiilor, Domnul va împlini faţă de noi făgăduinţele Sale. Dar avem o lucrare de făcut, pe care în nici un caz n-ar trebui s-o neglijăm. În puterea lui Isus, noi o putem împlini aşa cum trebuie. Noi trebuie să mergem înainte şi în sus, crescând mereu în har şi în cunoştinţa adevărului.
3:23 Copiii luminii şi ai zilei nu trebuie să strângă în jurul lor umbrele nopţii şi ale întunericului care îi învăluie pe
3:24 lucrătorii nelegiuirii. Din contră, ei trebuie să stea cu credincioşie la postul datoriei lor ca purtători de lumină, strângând lumină de la Dumnezeu, pentru a o revărsa asupra acelora ce sunt în întuneric. Domnul cere poporului Său să-şi păstreze integritatea, fără să atingă - adică să nu imite - practicile celor nelegiuiţi.
3:25 Creştinii vor fi în această lume "un neam sfânt, un popor deosebit", aducând laude Aceluia care i-a chemat "din întuneric la lumina Sa minunată". Această lumină nu trebuie să se micşoreze, ci să strălucească mai puternic şi tot mai puternic până la miezul zilei. Purtătorii stindardului lui Hristos nu trebuie să lipsească niciodată de la datoria lor. Ei au un vrăjmaş vigilent, care pândeşte şi aşteaptă să cucerească fortăreaţa. Unii dintre pretinşii veghetori ai lui Hristos i-au invitat pe inamici în fortăreaţa lor, s-au amestecat cu ei şi, în eforturile lor de a se face plăcuţi, au înlăturat deosebirea dintre copiii lui Dumnezeu şi copiii lui Satana.
3:26 Domnul n-a dorit niciodată ca şcolile noastre să imite alte instituţii de învăţământ. Elementul religios trebuie să fie puterea ce controlează. Dacă necredincioşii aleg această influenţă, este bine; dacă aceia care sunt în întuneric aleg să vină la lumină, este potrivit cu voinţa lui Dumnezeu. Dar a slăbi vigilenţa, lăsând ca elementul omenesc să preia conducerea pentru a avea elevi, acest lucru este contrar voinţei lui Dumnezeu. Tăria colegiilor noastre stă în păstrarea influenţei dominante a elementului religios. Când vor sacrifica principiul religios pentru a fi pe placul unei categorii iubitoare de lume şi de plăcerile ei, învăţătorii sau profesorii vor fi consideraţi necredincioşi faţă de încrederea ce li s-a acordat şi trebuie să fie concediaţi.
3:27 Adevărul emoţionant ce a răsunat de mulţi ani în urechile noastre - "Domnul este la uşă, fiţi deci gata" - nu este mai puţin adevăr astăzi decât a fost atunci când am auzit solia pentru prima dată. Aici sunt cuprinse interesele cele mai scumpe ale bisericii şi ale poporului lui Dumnezeu, cum şi destinul unei lumi nepocăite şi necredincioase, pentru prezent şi veşnicie. Noi stăm cu toţii în faţa judecăţii. "Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu,
3:28 Se va pogorî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul". Domnul Hristos Se va descoperi apoi în ceruri, răzbunându-Se asupra acelora care nu au cunoscut pe Dumnezeu şi care nu au ascultat de Evanghelie.
3:29 Aceste evenimente memorabile sunt gata să se împlinească şi, totuşi, mulţi care mărturisesc a crede adevărul dorm. În mod sigur, ei vor fi socotiţi asemenea servului necredincios care a spus în inima sa: "Stăpânul meu întârzie să vină", dacă vor rămâne în starea actuală de prietenie cu lumea. Numai acelora care aşteaptă în credinţă şi speranţă li Se va descoperi Domnul Hristos, fără păcat, spre mântuire. Sunt mulţi care au teoria adevărului, dar nu cunosc puterea evlaviei. Dacă locuieşte în inimă, Cuvântul lui Dumnezeu va controla viaţa. Credinţa, curăţia şi supunerea faţă de voia lui Dumnezeu vor da mărturie despre puterea lui sfinţitoare.