Printable ModeMărturii pentru comunitate vol.5, 29
|
29:1 Unitatea creştină 29:2 ‘‘Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire, să n-aveţi dezbinări între voi, ci să fiţi uniţi în chip desăvârşit într-un gând şi o simţire”. 29:3 Unirea este tărie; divizarea este slăbiciune. Când aceia care cred adevărul prezent sunt uniţi, exercită o influenţă foarte mare. Satana înţelege foarte bine acest lucru. El n-a fost niciodată mai hotărât ca acum să facă fără de efect adevărul lui Dumnezeu, cauzând amărăciune şi disensiuni printre poporul lui Dumnezeu. 29:4 Lumea este împotriva noastră, bisericile populare sunt împotriva noastră, legile ţării vor fi în curând împotriva noastră. Dacă a fost vreodată un timp când poporul lui Dumnezeu să fie strâns unit, atunci timpul acesta este acum. Dumnezeu ne-a încredinţat adevăruri speciale pentru acest timp ca ele să fie făcute cunoscute lumii. Ultima solie de har este vestită acum. Avem de a face cu bărbaţi şi femei care stau în faţa judecăţii. Cât de atenţi ar trebui să fim ca în fiecare cuvânt şi faptă să urmărim îndeaproape Modelul, pentru ca exemplul nostru să poată conduce pe oameni la Hristos. Cu câtă grijă ar trebui să căutăm să prezentăm adevărul, pentru ca ceilalţi, privind frumuseţea şi simplitatea lui să fie conduşi să-l primească. Dacă vieţile şi caracterele noastre mărturisesc despre puterea lui sfinţitoare, atunci vom fi o lumină continuă pentru alţii - epistole vii, cunoscute şi citite de toţi oamenii. Nu ne putem îngădui acum să dăm loc lui Satana, nutrind dezbinarea, discordia şi cearta. 29:5 Unirea şi iubirea ce trebuie să existe între ucenicii Săi au constituit obiectul ultimei rugăciuni a Mântuitorului nostru mai înainte de crucificarea Sa. Cu agonia crucii înaintea Sa, El nu s-a rugat pentru El, ci pentru aceia pe care avea să-i lase să ducă mai departe lucrarea Sa pe pământ. Îi aşteptau cele mai severe încercări, dar Isus a văzut că cea mai mare primejdie avea să vină din partea unui spirit de amărăciune şi discordie. De aceea, El S-a rugat: 29:6 ‘‘Sfinţeşte-i prin adevărul Tău; Cuvântul Tău este adevărul. Cum m-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume. Şi Eu Însumi mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr. Şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin Cuvântul lor. Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis”. 29:7 Această rugăciune a Domnului Hristos îi cuprinde pe toţi urmaşii Săi până la încheierea timpului. Mântuitorul nostru a prevăzut încercările şi primejdiile poporului Său; El nu este neatent la discuţiile şi dezbinările ce tulbură şi slăbesc biserica. El priveşte asupra noastră cu un interes profund şi cu o compasiune mult mai plină de iubire decât aceea care mişcă inima unui părinte pământesc faţă de copilul său îndărătnic şi năpăstuit. El ne invită să învăţăm de la El. El cere încrederea noastră. El ne invită să ne deschidem inimile pentru a primi iubirea Sa. El S-a angajat să fie ajutorul nostru. 29:8 Când S-a înălţat la cer, Domnul Hristos a lăsat lucrarea Sa de pe pământ în mâinile slujitorilor Săi, a subpăstorilor. ‘‘Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii prooroci; pe alţii evanghelişti; pe alţii păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor; în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos”. 29:9 Trimiţând pe slujitorii Săi, Mântuitorul nostru a dat daruri oamenilor pentru ca prin ele să transmită lumii cuvintele vieţii veşnice. Acesta este mijlocul pe care Dumnezeu l-a rânduit pentru desăvârşirea sfinţilor în cunoaştere şi adevărata sfinţire. Lucrarea slujitorilor lui Dumnezeu nu este numai aceea de a propovădui adevărul; ei trebuie să vegheze asupra sufletelor ca unii care au să dea socoteală lui Dumnezeu. Ei trebuie să certe, să mustre, să îndemne cu îndelungă răbdare şi învăţătură. 29:10 Toţi aceia care au beneficiat de lucrarea slujitorului lui Dumnezeu, după capacitatea şi darurile lui, să se unească cu el îşi să lucreze împreună pentru mântuirea sufletelor. Aceasta este lucrarea tuturor adevăraţilor credincioşi, pastori şi membri deopotrivă. Ei trebuie să ţină totdeauna înaintea lor marele obiectiv, fiecare căutând să-şi împlinească cum se cuvine funcţia pe care o are în biserică, şi să lucreze împreună în ordine, armonie şi iubire. 29:11 Nu există nimic egoist sau îngust în religia lui Hristos. Principiile ei sunt uşor de făcut cunoscut şi dinamice. Ea este prezentată de Domnul Hristos fiind o lumină strălucitoare, ca sarea ce conservă şi ca aluatul care transformă. Cu zel, seriozitate şi consacrare, slujitorii lui Dumnezeu vor căuta să răspândească pretutindeni cunoştinţa adevărului; cu toate acestea ei, nu vor neglija lucrarea pentru întărirea şi unitatea bisericii. Ei vor veghea cu grijă ca nu cumva să se ofere ocazia pentru dezbinare şi divizări. 29:12 În ultimul timp, s-au ridicat printre noi oameni ce mărturisesc a fi slujitori ai lui Dumnezeu, dar a căror lucrare se opune acelei unităţi pe care Domnul Hristos a stabilit-o în biserică. Ei au planuri şi metode originale de lucru. Ei doresc să introducă schimbări în biserică, schimbări care să corespundă cu ideile lor de progres, şi îşi imaginează că în felul acesta se vor obţine rezultate mari. Aceşti oameni au nevoie să fie învăţăcei mai degrabă decât învăţători în şcoala lui Hristos. Ei sunt totdeauna neliniştiţi, aspirând să realizeze o mare lucrare, să facă ceva care să le aducă onoare. Ei trebuie să înveţe că cea mai de folos dintre toate lecţiile este lecţia umilinţei şi a credinţei în Isus Hristos. Unii privesc la cei împreună lucrători cu ei, şi în mod nerăbdător, se străduiesc să scoată în evidenţă greşelile lor, când ar trebui mai degrabă să caute cu ardoare să-şi pregătească propriile lor suflete pentru marele conflict din faţa lor. Mântuitorul i-a îndemnat: ‘‘Învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima”. 29:13 Învăţătorii adevărului, misionarii, slujbaşii bisericii pot face o bună lucrare pentru Domnul, dacă îşi vor curăţi sufletele prin ascultarea de adevăr. Fiecare creştin viu, activ, va 29:14 fi un lucrător dezinteresat pentru Dumnezeu. Domnul ne-a dat o cunoaştere a voii Sale pentru ca să devenim canale de lumină pentru alţii. Dacă Hristos locuieşte în noi, atunci nu putem să nu lucrăm pentru El. Este imposibil să ne bucurăm de favoarea lui Dumnezeu şi de binecuvântarea iubirii Mântuitorului şi totuşi să fim indiferenţi faţă de primejdia acelora care pier în păcatele lor. ‘‘Dacă aduceţi multă roadă, prin aceasta Tatăl meu va fi proslăvit”. 29:15 Pavel le cere efesenilor să păstreze unitatea şi iubirea: ‘‘Vă sfătuiesc dar eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o, în toată smerenia, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare, îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii. Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez. Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi”. 29:16 Apostolul îi îndeamnă pe fraţii săi să manifeste în viaţa lor puterea adevărului. Prin bunătate şi smerenie, îndelungă răbdare şi iubire, ei trebuie să exemplifice caracterul lui Hristos şi binecuvântarea mântuirii Sale. Nu există decât un singur trup, un singur Duh, un singur Domn şi o singură credinţă. Ca membri ai trupului lui Hristos, toţi credincioşii sunt animaţi de acelaşi spirit şi de aceeaşi nădejde. Divergenţele în biserică dezonorează religia lui Hristos înaintea lumii şi dau ocazie vrăjmaşilor adevărului să-şi îndreptăţească purtarea. Sfaturile lui Pavel n-au fost scrise numai pentru biserica din timpul său. Planul, lui Dumnezeu a fost ca ele să ajungă până la noi. Ce facem noi pentru a păstra unitatea prin legătura păcii? 29:17 Când Duhul Sfânt a fost revărsat asupra primei biserici, fraţii se iubeau unii pe alţii. ‘‘Ei… frângeau pâinea acasă, şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă. Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi”. Acei creştini ai bisericii primare 29:18 erau puţini la număr, fără avere sau onoare, şi cu toate acestea, au exercitat o puternică influenţă. Lumina lumii strălucea prin ei şi prin viaţa lor. Oriunde era cunoscută doctrina şi caracterul lor, ei erau o teroare pentru făcătorii de rele. Din cauza aceasta erau urâţi de către cei răi şi persecutaţi până la moarte. 29:19 Standardul sfinţeniei este şi astăzi acelaşi ca şi în zilele apostolilor. Nici făgăduinţele şi nici cerinţele lui Dumnezeu nu şi-au pierdut puterea. Dar care este starea celor ce mărturisesc a fi poporul lui Dumnezeu, atunci când este comparată cu prima biserică creştină? Unde este Spiritul şi puterea lui Dumnezeu care au însoţit atunci predicarea Evangheliei? Vai, ‘‘cum s-a înnegrit aurul şi cum s-a schimbat aurul cel curat!” 29:20 Domnul a sădit biserica Sa ca pe o vie într-un pământ rodnic. Cu o grijă plină de gingăşie, El a hrănit-o şi a îngrijit-o ca să poată aduce roade ale neprihănirii. Limbajul său este: ‘‘Ce aş mai fi putut face viei Mele şi nu i-am făcut”? Dar această vie sădită de Dumnezeu s-a aplecat spre pământ şi şi-a încâlcit cârceii în jurul sprijinitorilor omeneşti. Mlădiţele ei se întind pretutindeni, dar ea aduce rodul unei viţe degenerate. Stăpânul viei declară: ‘‘Când Mă aşteptam să facă struguri buni, ea a făcut struguri sălbatici”. 29:21 Domnul a revărsat mari binecuvântări asupra bisericii Sale. Dreptatea cere ca ea să întoarcă aceste talente cu dobândă. În măsura în care comorile adevărului ce i-au fost încredinţate spre păstrare au crescut, au crescut şi obligaţiile ei. Dar, în loc să dezvolte aceste daruri şi să le ducă la desăvârşire, ea s-a îndepărtat mult de ceea ce a realizat în prima ei experienţă. Schimbarea survenită în starea ei spirituală s-a făcut în mod treptat şi aproape imperceptibil. În timp ce a început să caute lauda şi prietenia lumii, credinţa ei s-a micşorat, zelul său a slăbit, consacrarea sa caldă a dat locul unui formalism mort. Fiecare pas de înaintare făcut spre lume a fost un pas de înstrăinare faţă de Dumnezeu. Pe măsură ce mândria şi ambiţia lumească au fost nutrite, spiritul lui Hristos s-a îndepărtat şi spiritul de întrecere, 29:22 de ceartă, a venit să tulbure şi să slăbească biserica. 29:23 Pavel le scria fraţilor săi din Corint: ‘‘Pentru că tot lumeşti sunteţi. În adevăr, când între voi sunt zavistii, certuri şi dezbinări, nu sunteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni?” Este imposibil pentru minţile care sunt abătute de invidie şi luptă să înţeleagă profundele adevăruri spirituale ale Cuvântului lui Dumnezeu. ‘‘Omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte”. Nu putem înţelege sau aprecia cum se cuvine descoperirea divină fără ajutorul acelui Spirit prin care a fost dat cuvântul. 29:24 Aceia care sunt numiţi să păzească interesele spirituale ale bisericii trebuie să fie atenţi să dea un exemplu bun, să nu dea niciodată vreo ocazie de gelozie, invidie sau suspiciune, ci să se manifeste totdeauna acelaşi spirit de iubire, respect şi curtoazie pe care ei doresc să-l încurajeze la fraţii lor. O ascultare sârguincioasă trebuie să fie acordată sfaturilor Cuvântului lui Dumnezeu. Fiecare manifestare de neînţelegere sau lipsă de bunăvoinţă să fie ţinută sub control; orice rădăcină de amărăciune să fie îndepărtată. Când se iscă necazuri între fraţi, regula Mântuitorului trebuie să fie urmată cu stricteţe. Trebuie depus orice efort pentru a se realiza o împăcare; dar dacă persistă cu încăpăţânare în discordie, trebuie să fie puşi deoparte până când se pot armoniza. 29:25 Când încercările vin asupra bisericii, fiecare membru să-şi examineze inima şi să vadă dacă motivul, necazului nu este cumva înăuntrul nostru. Biserica poate fi tulburată şi pacea ei sacrificată din cauza mândriei spirituale, a unei dorinţe dictatoriale, ambiţioase după onoruri sau poziţii, din cauza lipsei controlului de sine, a satisfacerii pasiunilor sau a prejudecăţii, a instabilităţii sau lipsei de judecată, 29:26 Dificultăţile sunt adesea cauzate de colportorii de bârfeli, ale căror aluzii şi şoapte otrăvesc mintea celor încrezători şi despart astfel pe cei mai buni prieteni. Intriganţii sunt ajutaţi în lucrarea lor rea de mulţi din cei ce stau cu urechile deschise şi 29:27 cu o inimă rea spun: ‘‘Spuneţi… şi la rândul nostru vom spune şi noi!” Acest păcat nu trebuie tolerat printre urmaşii lui Hristos. Nici un părinte creştin n-ar trebui să îngăduie ca bârfirea să se repete în cercul familiei sau să se facă aprecieri care îi defăimează pe membrii bisericii. 29:28 Creştinii ar trebui să considere ca o datorie religioasă să reprime orice spirit de invidie sau întrecere. Ei trebuie să se bucure de reputaţia deosebită sau de prosperitatea fraţilor lor, chiar şi atunci când propriul lor caracter sau realizări par să fie lăsate în umbră. Mândria şi ambiţia nutrite în inima lui Lucifer au fost acelea care l-au dat afară din cer. Aceste rele sunt profund înrădăcinate în natura noastră căzută şi, dacă nu vor fi smulse, vor înăbuşi orice însuşire bună şi nobilă şi vor aduce ca roade funeste invidia şi cearta. 29:29 Noi trebuie să căutăm mai degrabă adevărata bunătate, decât măreţia. Aceia care au gândul lui Hristos vor avea păreri smerite despre ei. Ei vor lucra pentru curăţia şi prosperitatea bisericii şi vor fi gata mai degrabă să sacrifice propriile lor interese şi dorinţe decât să aducă neînţelegeri între fraţii lor. 29:30 Satana caută mereu să producă neîncredere, înstrăinare şi răutate în mijlocul poporului lui Dumnezeu. Noi vom fi totdeauna ispitiţi să considerăm că drepturile noastre sunt nesocotite, când, de fapt, nu există nici un motiv real pentru asemenea simţăminte. Cei a căror iubire de sine este mai mare decât iubirea pentru Hristos şi cauza Sa vor aşeza pe primul plan interesele lor şi vor recurge la orice mijloc posibil pentru a le apăra şi menţine. Atunci când se consideră jigniţi de fraţi, unii vor merge chiar la judecată, în loc să urmeze regula Mântuitorului. Mulţi care par creştini conştiincioşi sunt împiedicaţi, de mândrie şi de o prea bună părere despre ei, să meargă personal la cei despre care ei cred că sunt greşiţi, ca să discute problema în spiritul lui Hristos şi să se roage unii pentru alţii. Lupta, vrajba, cearta şi mergerea la tribunal pentru judecată între fraţi sunt o dezonoare pentru 29:31 cauza adevărului. Oricine ia o asemenea atitudine expune biserica la batjocura vrăjmaşilor ei şi face ca puterile întunericului să triumfe. Ei străpung din nou rănile Domnului Hristos şi-L expun oprobriului public. Ignorând autoritatea bisericii, ei manifestă dispreţ faţă de Dumnezeu, care a dat bisericii autoritatea. 29:32 Pavel le scrie galatenilor: ‘‘Şi schilodească-se odată cei ce vă tulbură! Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste. Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: 'Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.' Dar dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unii pe alţii, luaţi seama să nu fiţi nimiciţi unii de alţii. Zic dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pământeşti”. 29:33 Învăţătorii falşi au adus galatenilor învăţături potrivnice Evangheliei lui Hristos. Pavel a căutat să expună şi să corecteze aceste rătăciri. El a dorit foarte mult ca aceşti învăţători falşi să fie înlăturaţi din biserică, dar influenţa lor afectase atât de mulţi credincioşi, încât era hazardant să iei vreo măsură împotriva lor. Exista primejdia să se dea loc la certuri şi dezbinare, care ar fi fost dezastruoase pentru interesele spirituale ale bisericii. De aceea, el a căutat să imprime fraţilor săi importanţa de a încerca să se ajute unul pe altul în dragoste. El a declarat că toate cuvintele Legii prezintă faptul că datoria faţă de aproapele nostru trebuie împlinită în dragoste, în relaţiile noastre unul cu celălalt. El i-a avertizat că, dacă se complac în ură şi ceartă, împărţindu-se în grupări, muşcându-se ca animalele şi mâncându-se unii pe alţii, ei vor aduce asupra lor nefericire acum, iar în viitor ruină. Nu există decât o singură cale pentru a preveni aceste rele teribile, şi aceasta era aşa cum le cerea apostolul, să umble cârmuiţi de Duhul. Prin rugăciune stăruitoare să caute călăuzirea Duhului, care avea să-i conducă la iubire şi unitate. 29:34 O casă dezbinată împotriva ei nu poate sta în picioare. Când creştinii se luptă între ei, Satana vine şi ia totul sub controlul său. De câte ori n-a reuşit el să distrugă pacea şi armonia în comunităţi! Câte lupte violente, câtă amărăciune, câtă ură n-au pornit de la lucruri de mică importanţă! Câte speranţe n-au fost distruse, câte familii n-au fost despărţite şi răvăşite din cauza neînţelegerilor şi a luptelor! 29:35 Pavel le cere fraţilor săi să fie atenţi ca nu cumva, încercând să corecteze greşelile altora, să comită ei înşişi păcate la fel de grele. El îi avertizează cu privire la faptul că ura, spiritul de competiţie, mânia, luptele, răzvrătirile, rătăcirile şi invidia sunt şi ele tot fapte ale firii pământeşti ca şi cum adulterul, senzualitatea, beţia şi crima, şi în mod sigur vor închide uşa cerului înaintea celui vinovat. 29:36 Domnul Hristos declară: ‘‘Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară, şi să fie înecat în adâncul mării”. Oricine înşeală în mod premeditat sau, printr-un exemplu rău, duce pe căi greşite pe un ucenic al Domnului Hristos se face vinovat de un păcat mare. Oricine va face din el un obiect de defăimare sau batjocură insultă pe Domnul Isus Hristos. Mântuitorul nostru reţine fiecare rău ce se face urmaşilor Săi. 29:37 Cum au fost pedepsiţi cei din vechime care şi-au bătut joc de ceea ce Dumnezeu a ales ca sfânt pentru El? Belşaţar şi cei o mie de mai mari ai lui au profanat vasele de aur ale lui Iehova şi au adus închinare idolilor Babilonului. Dar Dumnezeu, pe care el L-a sfidat, era martor al acestei scene nesfinte. În mijlocul bucuriei lor profanatoare, o mână fără viaţă a scris nişte litere misterioase pe zidul palatului. Plin de groază, împăratul şi curtenii lui şi-au auzit pronunţată sentinţa de către slujitorul Celui Prea Înalt. 29:38 Aceia care se complac să rostească cuvinte de calomnie şi neadevăruri împotriva slujitorilor Domnului să nu uite că Dumnezeu este martor al faptelor lor. Atingerea lor profanatoare nu întinează nişte vase neînsufleţite, ci caracterele acelora pe care El 29:39 i-a răscumpărat cu sângele Său. Mâna care a scris literele pe zidurile palatului lui Belşaţar ţine un raport fidel al fiecărui act de nedreptate sau persecuţie făcut împotriva poporului lui Dumnezeu. 29:40 Istoria sacră prezintă exemple izbitoare ale grijii pline de gelozie a lui Dumnezeu faţă de cel mai slab dintre copiii Săi. În timpul călătoriei poporului Israel în pustie, cei obosiţi şi slabi care rămâneau în urma poporului erau atacaţi şi ucişi de amaleciţii cruzi şi laşi. După aceea, Israel a luptat împotriva amaleciţilor şi i-a înfrânt. ‘‘Domnul a zis lui Moise: 'Scrie lucrul acesta în carte, şi spune lui Iosua că vei şterge pomenirea lui Amalec de sub ceruri'‘‘. Din nou a fost dată însărcinarea lui Moise, chiar înainte de moartea sa, ca să nu fie uitată de cei ce aveau să vină după el: ‘‘Adu-ţi aminte ce ţi-a făcut Amalec pe drum, la ieşirea voastră din Egipt; cum te-au întâlnit pe drum, şi fără nici o teamă de Dumnezeu, s-a aruncat asupra ta pe dinapoi, asupra tuturor celor ce se târau la coadă, când erai obosit şi sleit de puteri… Să ştergi pomenirea lui Amalec de sub ceruri; să nu uiţi lucrul acesta”. 29:41 Dacă astfel a pedepsit Dumnezeu cruzimea unei naţiuni păgâne, cum va privi El pe cei care, mărturisind a fi poporul Său, fac război fraţilor lui care sunt lucrători istoviţi şi obosiţi ai cauzei Sale? Satana are mare putere asupra acelora care se supun controlului său. Marii preoţi şi bătrânii norodului - învăţătorii religioşi ai poporului - au fost aceia care au incitat gloata ucigaşă din sala de judecată şi până la Golgota. Şi astăzi, printre cei ce mărturisesc a fi urmaşi ai Domnului Hristos, sunt inimi inspirate de acelaşi spirit care au cerut crucificarea Mântuitorului nostru. Lucrătorii celui rău să nu uite că deasupra tuturor faptelor există un martor, un Dumnezeu sfânt care urăşte păcatul. El va aduce la judecată toate faptele lor, chiar şi cele mai ascunse. 29:42 ‘‘Noi, care suntem tari, suntem datori să răbdăm slăbiciunile 29:43 celor slabi şi să nu ne plăcem nouă înşine. Fiecare din noi să placă aproapelui, în ce este bine, în vederea zidirii altora. Căci şi Hristos nu Şi-a plăcut Lui Însuşi”. După cum Domnul a avut milă de noi şi ne-a ajutat în slăbiciunile şi păcătoşenia noastră, tot astfel ar trebui să avem milă şi să-i ajutăm pe alţii. Mulţi sunt atât de deranjaţi, de încurcaţi de îndoieli, împovăraţi de infirmităţi, slabi în credinţă şi neînstare să priceapă pe cel nevăzut; dar un prieten pe care îl pot vedea, venind la ei în locul Domnului Hristos, poate fi ca o verigă care să lege credinţa tremurătoare de Dumnezeu. O, aceasta este o lucrare binecuvântată! Fie ca mândria şi egoismul să nu ne împiedice să facem binele pe care îl putem face, dacă vom lucra în Numele lui Hristos şi cu un spirit iubitor şi blând. 29:44 ‘‘Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşeală, voi care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu. Purtaţi-vă sarcinile unii altora, şi veţi împlini astfel legea lui Hristos”. Aici ni se pune din nou, în mod clar, în faţă datoria pe care o avem de împlinit. Cum pot cei ce mărturisesc a fi urmaşi ai Domnului Hristos să privească atât de uşuratic aceste porunci inspirate? Nu demult, am primit o scrisoare în care se descria împrejurarea în care un frate care a fost indiscret. Deşi lucrul acesta s-a petrecut cu ani în urmă, şi era o problemă foarte mică, nu merita să te mai gândeşti la ea, autoarea scrisorii declara că faptul acesta i-a distrus pentru totdeauna încrederea în fratele acela. Dacă viaţa acelei surori - atunci când o cercetezi - n-ar avea greşeli mari, ar fi într-adevăr o minune, căci natura omenească este foarte slabă. Am avut şi încă am comuniune cu fraţi şi surori care s-au făcut vinovaţi de păcate grele şi care chiar şi acum nu văd păcatele lor aşa cum le vede Dumnezeu. Dacă Domnul le suportă pe aceste persoane, noi de ce n-am putea face acest lucru? Cu toate acestea, El încă face ca Spiritul Său să le mişte inimile astfel încât păcatul să le apară aşa cum i-a apărut lui Pavel, deosebit de urât. 29:45 Ne cunoaştem prea puţin inima şi avem un simţământ slab al nevoii noastre de mila lui Dumnezeu. De aceea nutrim atât de puţin dorinţa după acea plăcută împreună simţire pe care Domnul Isus o manifestă faţă de noi şi pe care şi noi ar trebui s-o arătăm unul faţă 29:46 de altul. Nu trebuie să uităm că fraţii noştri sunt muritori slabi şi greşiţi, asemenea nouă. Să presupunem că un frate, datorită nevegherii, a fost biruit de ispită şi, în ciuda comportamentului său general, a făcut unele greşeli. Ce atitudine va trebui să avem faţă de el? Învăţăm din Biblie că oameni pe care Dumnezeu i-a folosit pentru a face o lucrare mare şi bună au comis păcate grave. Dumnezeu nu le-a lăsat nemustrate şi nici nu i-a lepădat pe aceşti slujitori ai Săi. Când aceştia s-au pocăit, El, milostiv, i-a iertat şi le-a descoperit prezenţa Sa şi a lucrat prin ei. De aceea, muritorii săraci şi slabi să înţeleagă cât de mare este nevoia lor de mila şi îndelunga răbdare din partea lui Dumnezeu şi a fraţilor lui. Aceştia să fie atenţi cum judecă şi condamnă pe alţii. Noi trebuie să dăm ascultare sfatului apostolului: ‘‘Voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu”. Putem să cădem, să cedăm ispitei şi să avem nevoie cu toţii de răbdare, şi îngăduinţă, pe care trebuie să le exercităm faţă de cel vinovat. ‘‘Cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura”. 29:47 Apostolul adaugă o avertizare pentru cel ce este independent şi plin de încredere în sine: ‘‘Dacă vreunul crede că este ceva, măcar că nu este nimic, se înşeală singur… căci fiecare îşi va purta sarcina lui însuşi”. Cel care se consideră singur superior fraţilor săi în judecată şi experienţă şi dispreţuieşte sfatul şi mustrarea lor demonstrează prin aceasta că se află într-o primejdie înşelătoare. Inima este înşelătoare. El ar trebui să-şi testeze caracterul şi viaţa prin standardul Bibliei. Cuvântul lui Dumnezeu revarsă o lumină fără greş asupra căii vieţii omului. În ciuda multor influenţe care se ridică pentru a abate şi îndepărta mintea, cei care în mod cinstit Îl caută pe Dumnezeu pentru înţelepciune vor fi călăuziţi pe drumul cel drept. Fiecare om trebuie, în final, să stea sau să cadă pentru sine, nu în funcţie de opinia grupului sau partidei ce-l susţine sau i se opune, nu după judecata vreunui om, ci în armonie cu caracterul său 29:48 real înaintea lui Dumnezeu. Biserica poate avertiza, sfătui şi mustra, dar ea nu poate obliga pe nimeni să urmeze un drum bun, drept. Oricine persistă în nesocotirea Cuvântului lui Dumnezeu trebuie să-şi poarte propria sa povară, va răspunde înaintea lui Dumnezeu pentru sine şi va suferi consecinţele propriului său curs al vieţii. 29:49 În Cuvântul Său, Domnul ne-a dat instrucţiuni categorice, infailibile, prin ascultarea cărora putem păstra unirea şi armonia în biserică. Fraţi şi surori, daţi voi ascultare acestor instrucţiuni, acestor sfaturi inspirate? Vă străduiţi să împliniţi rugăciunea Domnului Hristos, ca urmaşii Săi să fie una? ‘‘Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă facă să aveţi aceleaşi simţăminte, unii faţă de alţii, după pilda lui Hristos Isus, pentru ca toţi împreună, cu o inimă şi cu o gură, să slăviţi pe Dumnezeu. … Încolo, fraţilor, fiţi sănătoşi; desăvârşiţi, îmbărbătaţi-vă, fiţi cu un cuget, trăiţi în pace, şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi”. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: