27:1 Sigiliul lui Dumnezeu
27:2 Apoi a strigat cu glas tare la urechile mele: ‘‘Apropiaţi-vă voi, care trebuie să pedepsiţi cetatea, fiecare cu unealta lui de nimicire în mână…
27:3 Şi el a chemat pe omul acela care era îmbrăcat cu haina de in şi care avea călimara la brâu. Domnul i-a zis: 'Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un semn pe fruntea oamenilor, care suspină şi gem din pricina tuturor urâciunilor care se săvârşesc acolo? Iar celorlalţi le-a spus în auzul meu: 'Treceţi după el în cetate şi loviţi. Ochiul vostru să fie fără milă şi să nu vă înduraţi. Ucideţi şi nimiciţi pe bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii şi pe femei; dar să nu vă atingeţi de nici unul din cei ce au semnul pe frunte! Începeţi însă cu Locaşul Meu cel sfânt!' Ei au început cu bătrânii care erau înaintea Templului”.
27:4 Isus este gata să părăsească locul milei din sanctuarul ceresc,
27:5 ca să-Şi îmbrace hainele răzbunării şi să-Şi reverse mânia în judecăţile Sale asupra acelora care n-au răspuns luminii pe care Dumnezeu le-a dat-o. ‘‘Pentru că sentinţa împotriva lucrării celui rău nu este executată imediat, de aceea inima fiilor oamenilor este în totul dedată să facă răul. În loc de a se înmuia pentru răbdarea şi îndelunga răbdare pe care Domnul a manifestat-o faţă de ei, aceia care nu se tem de Dumnezeu şi nu iubesc adevărul îşi împietresc inimile în comportarea lor rea. Dar sunt limite chiar pentru îndelunga răbdare a lui Dumnezeu şi mulţi trec dincolo de aceste limite. Ei au depăşit limitele harului şi de aceea Dumnezeu trebuie să intervină pentru a-Şi apăra onoarea.
27:6 Despre amoriţi, Domnul a spus: ‘‘În al patrulea neam, ei se vor întoarce aici; căci nelegiuirea amoriţilor nu şi-a atins încă vârful”. Deşi această naţiune se făcea remarcată datorită idolatriei şi corupţiei, ea nu umpluse încă cupa nelegiuirii ei şi Dumnezeu n-a dat porunca pentru totala ei distrugere. Poporul trebuie să vadă puterea divină manifestată într-un mod remarcabil, încât ei să fie lăsaţi fără scuze. Creatorul Cel milostiv a fost binevoitor să suporte nelegiuirea lor până la a patra generaţie. Apoi, dacă nu se va vedea nici o schimbare spre bine, judecăţile Sale aveau să cadă asupra lor.
27:7 Cu o corectitudine ce nu greşeşte, Cel Infinit păstrează încă un raport al tuturor naţiunilor. În timp ce mila Sa este oferită, cu chemarea la pocăinţă, acest raport va rămâne deschis; dar când cifra ajunge la o anumită sumă pe care a fixat-o Dumnezeu, începe aplicarea mâniei Sale. Socoteala este închisă. Răbdarea divină a ajuns la capăt. Nu mai există nici o implorare, nici o acţiune a milei în favoarea lor.
27:8 Profetul, privind de-a lungul veacurilor, a avut acest moment prezentat în viziune, înaintea sa. Naţiunile veacului acestuia au beneficiat de o milă fără precedent. Le-au fost date cele mai alese binecuvântări ale lui Dumnezeu, dar o mândrie mereu crescândă, lăcomie, idolatrie, dispreţul faţă de Dumnezeu, nerecunoştinţa cea mai josnică sunt scrise în dreptul şi
27:9 împotriva lor. Ei au depăşit măsura îndurării lui Dumnezeu.
27:10 Dar ceea ce m-a făcut să mă cutremur a fost faptul că aceia care au avut cea mai mare lumină şi cele mai mari privilegii s-au contaminat de nelegiuirea ce predomina. Influenţaţi de cei nelegiuiţi din jurul lor, mulţi, chiar dintre aceia care mărturisesc adevărul, s-au răcit şi au fost luaţi de curentul puternic al răului. Batjocura universală aruncată asupra adevăratei evlavii şi sfinţenii i-a dus pe aceia care nu sunt strâns legaţi de Dumnezeu să piardă respectul faţă de Legea Sa. Dacă ar fi urmat lumina şi dacă ar fi ascultat de adevăr din inimă, această lege sfântă avea să fie privită ca fiind mult mai preţioasă pentru ei, atunci când era dispreţuită şi dată la o parte. Pe măsură ce lipsa de respect faţă de Legea lui Dumnezeu se manifesta din ce în ce mai mult, linia de demarcaţie dintre păzitorii ei şi lume a devenit mai distinctă. Iubirea pentru preceptele divine creştea cu o clasă, în timp ce dispreţul faţă de lume creştea cu o altă clasă.
27:11 Criza se apropie foarte repede. Rapiditatea cu care cifrele se umflă arată că timpul pentru revărsarea mâniei lui Dumnezeu este gata să vină. Deşi nu-i face plăcere să pedepsească, cu toate acestea, El va pedepsi şi va face acest lucru repede. Aceia care umblă în lumină vor vedea semnele primejdiei ce se apropie; dar ei nu trebuie să stea liniştiţi, într-o aşteptare nepăsătoare a ruinei, mângâindu-se cu credinţa că Dumnezeu va ocroti pe poporul Său în ziua mâniei. Departe de aşa ceva. Ei trebuie să-şi dea seama că este de datoria lor să lucreze în mod stăruitor pentru salvarea altora, privind cu o credinţă puternică la Dumnezeu pentru ajutor. ‘‘Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.”
27:12 Aluatul evlaviei nu şi-a pierdut în totul puterea. În timpul când primejdia şi criza bisericii sunt cele mai mari, mica grupă care stă în lumină va geme şi va suspina pentru nelegiuirile ce au loc în ţară. Dar în mod special rugăciunile se vor înălţa în favoarea
27:13 bisericii, pentru că membrii ei se comportă la fel ca lumea.
27:14 Rugăciunile stăruitoare, calde, ale celor puţini, dar credincioşi, nu vor fi în zadar. Când Domnul va veni ca un răzbunător, El va veni, de asemenea, ca un protector al acelora care au păstrat credinţa în toată puritatea ei şi s-au păstrat pe ei înşişi neîntinaţi faţă de lume. Într-un timp ca acesta, Dumnezeu deşi a avut multă răbdare cu ei, a făgăduit să-i răzbune pe aleşii Săi care strigă zi şi noapte la El.
27:15 Porunca este: ‘‘Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un semn pe fruntea oamenilor care suspină şi gem din pricina tuturor urâciunilor care se săvârşesc acolo”. Aceştia care suspină şi gem au ţinut sus cuvintele vieţii; ei au mustrat, au sfătuit şi au stăruit. Unii care au dezonorat pe Dumnezeu s-au pocăit, şi-au umilit inimile înaintea Lui. Dar slava Domnului s-a depărtat de Israel; deşi mulţi continuă să observe formele religiei, puterea şi prezenţa Sa lipsesc.
27:16 În timpul când mânia Sa se va revărsa în judecăţile Sale, aceşti umili şi devotaţi urmaşi ai Domnului Hristos vor fi deosebiţi de restul lumii prin chinul sufletesc, care este exprimat în jale şi plâns, mustrări şi avertizări. În timp ce alţii caută să arunce o mărturie asupra răului existent şi să scuze nelegiuirea ce predomină pretutindeni, aceia care au zel pentru onoarea şi iubirea lui Dumnezeu pentru suflete nu vor căuta să obţină favoarea nimănui. Sufletele lor neprihănite sunt chinuite, zi de zi, de faptele nesfinte şi de comportări nelegiuite. Ei nu au putere să oprească torentul năvalnic al nelegiuirii şi astfel sunt plini de necaz şi alarmaţi de această stare de lucruri. Ei plâng înaintea lui Dumnezeu atunci când văd religia desconsiderată chiar în căminele acelora care au avut o mare lumină. Ei plâng şi îşi chinuiesc sufletele din cauza mândriei, avariţiei, egoismului şi a înşelăciunii de orice fel în biserică. Duhul lui
27:17 Dumnezeu, care inspiră la mustrare, este călcat în picioare, în vreme ce slujitorii lui Satana triumfă. Dumnezeu este dezonorat, iar adevărul este făcut fără efect.
27:18 Cei care nu sunt întristaţi de declinul lor spiritual şi care nu plâng pentru păcatele altora vor fi lăsaţi fără sigiliul lui Dumnezeu. Domnul îi însărcinează pe solii Săi, oamenii cu uneltele de nimicire în mâinile lor: ‘‘Treceţi după el în cetate, şi loviţi. Ochiul vostru să fie fără milă şi să nu vă înduraţi. Ucideţi şi nimiciţi pe bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii şi pe femei; dar să nu vă atingeţi de nici unul din cei ce au semnul pe frunte! Începeţi însă cu Locaşul Meu Cel sfânt! Ei au început cu bătrânii care erau înaintea Templului.”
27:19 Aici, vedem că biserica - Sanctuarul Domnului - a fost prima care a simţit lovitura mâniei lui Dumnezeu. Oamenii din vechime, aceia cărora Dumnezeu le-a dat o mare lumină şi care au stat ca păzitori ai intereselor spirituale ale poporului, au trădat încrederea ce le-a fost acordată. Ideea lor este aceea că nu avem nevoie să privim după minuni şi manifestări deosebite ale puterii lui Dumnezeu ca în vremurile din vechime. Timpurile s-au schimbat. Aceste cuvinte întăresc necredinţa lor şi ei spun: Domnul nu face nici bine, nu face nici rău. El este prea milostiv pentru a aduce asupra oamenilor judecăţile Lui. Astfel, ‘‘pace şi siguranţă” este strigătul oamenilor care nu-şi vor mai ridica niciodată glasul asemenea unei trâmbiţe, pentru a arăta poporului lui Dumnezeu nelegiuirea lor şi casei lui Iacob, păcatele lor. Aceşti câini muţi, care nu latră, sunt aceia care vor simţi răzbunarea cea dreaptă a unui Dumnezeu ofensat. Bărbaţi, fecioare şi copii, vor pieri cu toţii împreună.
27:20 Ochii aceştia mărginiţi au văzut doar urâciunile pentru care cei credincioşi gem şi suspină, dar păcate cu mult mai grele, acelea care au provocat gelozia şi mânia unui Dumnezeu sfânt şi curat, nu au fost date pe faţă. Marele cercetător al inimii cunoaşte fiecare păcat săvârşit în secret de către lucrătorii nelegiuirii. Aceste persoane ajung să se simtă în siguranţă în înşelăciunea lor şi, datorită îndelungii Lui răbdări, ei spun că Domnul
27:21 nu vede şi acţionează astfel ca şi când El ar fi dat uitării pământul. Dar El va da pe faţă ipocrizia lor şi va face cunoscut înaintea altora acele păcate pe care ei le-au ascuns cu atâta grijă.
27:22 Nici o superioritate în rang, demnitate sau înţelepciune omenească, nici o poziţie în slujba sfântă nu vor păzi pe oameni de sacrificarea principiilor, atunci când lucrul acesta este lăsat la dispoziţia inimilor lor înşelătoare. Aceia care au fost consideraţi vrednici şi neprihăniţi se dovedesc a fi instigatori la apostazie şi exemple de indiferenţă şi în ceea ce priveşte abuzul faţă de mila lui Dumnezeu. El nu va mai tolera atitudinea lor nelegiuită şi în mânia Sa, Se ocupă de ei fără milă.
27:23 Cu multă neplăcere, Domnul Îşi retrage prezenţa de la aceia care au fost binecuvântaţi cu o mare lumină şi care au simţit puterea cuvântului în slujirea altora. Cândva, ei au fost slujitorii Săi credincioşi, favorizaţi cu prezenţa şi călăuzirea Sa; dar ei s-au depărtat de El şi au dus şi pe alţii în rătăcire, şi pentru aceasta ei au ajuns în dizgraţia divină.
27:24 Ziua răzbunării lui Dumnezeu este asupra noastră. Sigiliul lui Dumnezeu va fi aşezat numai pe fruntea acelora care suspină şi gem din pricina urâciunilor ce se săvârşesc în ţară. Aceia care, legaţi fiind prin legături de simpatie cu lumea, mănâncă şi beau cu beţivii vor fi cu siguranţă nimiciţi împreună cu cei ce săvârşesc nelegiuire.” ‘‘Ochii Domnului sunt peste cei fără prihană şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor. Domnul Îşi întoarce faţa împotriva celor răi.”
27:25 Faptele noastre vor hotărî dacă vom primi sigiliul viului Dumnezeu sau vom fi doborâţi de armele de nimicire. Deja câţiva stropi ai mâniei lui Dumnezeu au căzut asupra pământului; dar când cele şapte plăgi de pe urmă vor fi revărsate fără să mai fie amestecate în potirul indignării Sale, atunci va fi pentru totdeauna prea târziu pentru pocăinţă şi pentru a găsi adăpost. Nici un sânge ispăşitor nu va mai spăla atunci mânjitura păcatului.
27:26 ‘‘În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail,
27:27 ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, şi anume, oricine va fi găsit scris în carte.” Când vine acest timp de strâmtorare, fiecare caz este hotărât; nu mai este timp de probă, nu va mai fi nici un fel de milă pentru cel nepocăit. Sigiliul viului Dumnezeu este pus pe fruntea poporului Său. Această mică rămăşiţă, neputincioasă să se apere singură în conflictul acesta pe viaţă şi pe moarte cu puterile pământului ce mărşăluiesc conduse de oastea balaurului, fac din Dumnezeu apărarea lor. Decretul ca să se închine fiarei şi să primească semnul ei, sub pedeapsa persecuţiei şi a morţii, a fost emis de către cea mai înaltă autoritate pământească. Fie ca Dumnezeu să ajute pe poporul Său acum, căci ce ar putea face ei într-o luptă atât de teribilă fără ajutorul Său?
27:28 Curajul, tăria, credinţa şi în mod implicit credinţa în puterea lui Dumnezeu de a mântui nu vin într-o clipă. Aceste daruri cereşti se capătă prin experienţa anilor. Printr-o viaţă de sfinte străduinţe şi o aderare fermă faţă de adevăr, copiii lui Dumnezeu şi-au sigilat destinul. Asaltaţi de ispite fără număr, ei ştiu că trebuie să reziste cu fermitate sau să fie înfrânţi. Ei au simţământul că au o mare lucrare de făcut şi că oricând, în orice oră, ei pot ajunge la încheierea vieţii cu lucrarea lor neterminată, ceea ce ar fi o pierdere veşnică. Ei au acceptat cu mult zel lumina cerului de pe buzele Domnului Isus, aşa cum au făcut şi primii ucenici, primii creştini, au fost exilaţi pe munţi sau pustiuri, când au fost lăsaţi să moară în închisori de foame, frig sau tortură când martirajul părea că este singura cale de a ieşi din acest necaz, ei s-au bucurat că sunt socotiţi vrednici să sufere pentru Hristos, care a fost crucificat pentru ei. Exemplul lor valoros va fi o mângâiere şi o încurajare pentru poporul lui Dumnezeu, care va fi trecut prin timpul de probă, de necaz, aşa cum n-a fost niciodată.
27:29 Nu toţi cei care mărturisesc a păstra Sabatul vor fi sigilaţi.
27:30 Printre cei care învaţă pe alţii adevărul, sunt mulţi care nu vor primi sigiliul lui Dumnezeu pe frunţile lor. Ei au lumina adevărului, cunosc voia stăpânului lor, înţeleg fiecare punct din credinţa noastră, dar nu fac fapte corespunzătoare. Aceştia, care sunt atât de familiarizaţi cu profeţiile şi cu comorile înţelepciunii divine, ar fi trebuit să acţioneze în armonie cu credinţa lor. Ei ar fi trebuit ca, printr-o familie bine ordonată, să poată prezenta lumii influenţa adevărului asupra inimii omeneşti.
27:31 Din cauza lipsei de consacrare şi de evlavie şi a faptului că au dat greş în ce atinge un înalt standard religios, ei au făcut ca şi alte suflete să fie mulţumite cu starea lor. Oameni cu judecata mărginită nu pot vedea că, luând ca model pe aceşti oameni care le-au deschis atât de des comorile Cuvântului lui Dumnezeu, îşi primejduiesc sufletele. Isus este singurul model adevărat. Fiecare trebuie să cerceteze acum Biblia pentru sine, pe genunchi, înaintea lui Dumnezeu, cu inima umilă şi gata de a primi învăţătura ca un copil, dacă vrea să cunoască ceea ce cere Dumnezeu de la el. Oricât de înaltă ar fi favoarea în care un slujitor stă înaintea lui Dumnezeu, dacă neglijează să urmeze lumina pe care i-a dat-o Dumnezeu, dacă refuză să se lase învăţat asemenea unui copilaş, va ajunge în întuneric, iar înşelăciunile şi voia lui Satana vor duce şi pe alţii pe acelaşi drum.
27:32 Nici unul dintre noi nu va primi sigiliul lui Dumnezeu, atâta timp cât caracterele noastre au o zbârcitură sau o pată pe ele. Nouă ne este lăsată remedierea caracterelor noastre, curăţirea templului sufletului de orice întinăciune. Atunci, ploaia târzie va cădea asupra noastră, aşa cum ploaia timpurie a căzut asupra ucenicilor în Ziua Cincizecimii.
27:33 Noi suntem prea uşor satisfăcuţi cu realizările noastre. Ne considerăm bogaţi şi plini de bunuri şi nu ştim că suntem ‘‘nenorociţi, ticăloşi, săraci, orbi şi goi”. Acum este timpul, să dăm ascultare mustrării martorului credincios: ‘‘Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te
27:34 îmbraci cu ele, şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doftorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi”.
27:35 În viaţa aceasta trebuie să întâmpinăm încercări teribile şi să facem sacrificii costisitoare, dar pacea lui Isus este răsplata. A fost atât de puţină lepădare de sine, atât de puţină suferinţă pentru Isus Hristos, încât crucea este aproape uitată cu totul. Noi trebuie să avem părtăşie cu Hristos, cu suferinţele Lui, dacă vrem să stăm triumfători cu El pe tronul Său. Atâta vreme cât alegem calea cea uşoară a satisfacerii plăcerilor egoiste şi suntem înspăimântaţi la gândul lepădării de sine, credinţa noastră nu va deveni niciodată fermă şi nici nu vom cunoaşte pacea lui Isus, nici bucuria ce vine printr-o conştientă biruinţă. Cei mai înălţaţi din oastea celor răscumpăraţi, care stau înaintea lui Dumnezeu şi a Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cunosc conflictul biruinţei, căci ei vin din mari încercări. Aceia care s-au supus împrejurărilor mai degrabă decât să se angajeze în acest conflict nu vor şti cum vor sta în ziua când chinul şi suferinţa vor veni peste fiecare suflet; căci chiar dacă Noe, Iov şi Daniel ar fi pe pământ, ei n-ar putea salva nici pe fiu şi nici pe fiică, pentru că fiecare trebuie să-şi elibereze sufletul prin propria sa neprihănire.
27:36 Nimeni nu trebuie să spună că situaţia lui este fără speranţă, că el nu poate să trăiască viaţa unui creştin. Prin moartea Domnului Hristos, s-au realizat posibilităţi ample pentru fiecare suflet. Isus este ajutorul nostru, totdeauna prezent în vreme de nevoie. Dacă îl chemi cu credinţă, El a făgăduit că va asculta şi va răspunde cererilor tale.
27:37 O, câtă nevoie este de o credinţă vie, activă! Avem nevoie de ea; trebuie s-o avem sau, de nu, vom fi fără putere, vom suferi un eşec în ziua judecăţii. Întunericul care va fi atunci pe calea noastră nu trebuie să ne descurajeze sau să ne ducă la disperare. Este vălul cu care Dumnezeu Îşi acoperă slava atunci când vine să împartă bogate binecuvântări. Trebuie să ştim acest lucru din experienţa noastră trecută. În ziua aceea, când Dumnezeu va avea o dispută cu poporul Său, experienţa aceasta va fi un izvor de mângâiere şi speranţă.
27:38 Acum trebuie să ne păstrăm, pe noi şi pe copiii noştri, nepătaţi faţă de lume. Acum trebuie să ne spălăm hainele
27:39 caracterului şi să le albim în sângele Mielului. Acum trebuie să biruim mândria, pasiunile şi lenevia spirituală. Acum trebuie să ne trezim şi să facem un efort hotărât pentru un caracter armonios. ‘‘Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile.” Suntem în cea mai dificilă situaţie, aşteptând, veghind în vederea revenirii Domnului Hristos. Lumea este în întuneric. ‘‘Dar voi, fraţilor”, spune Pavel, ‘‘nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ.” A fost planul lui Dumnezeu din totdeauna să scoată lumină din întuneric, bucurie din necaz şi odihnă din oboseală, pentru sufletul ce aşteaptă plin de dor.
27:40 Ce faceţi, fraţilor, în timpul marii lucrări de pregătire? Aceia care se unesc cu lumea vor fi modelaţi de lume şi pregătiţi pentru semnul fiarei. Acei care nu se încred în ei înşişi, care se umilesc înaintea lui Dumnezeu şi îşi curăţă sufletul prin ascultarea de adevăr sunt modelaţi de cer şi pregătiţi pentru sigiliul lui Dumnezeu pe frunţile lor. Când decretul va fi promulgat şi sigiliul va fi pus, caracterul va rămâne pentru veşnicie curat şi fără pată.
27:41 Acum este timpul să ne pregătim. Sigiliul lui Dumnezeu nu va fi pus niciodată pe fruntea unui bărbat sau a unei femei necurate. El nu va fi pus pe fruntea unui bărbat sau a unei femei ambiţioase sau care iubeşte ceea ce este lumesc. El nu va fi pus niciodată pe fruntea bărbaţilor şi femeilor cu limba şi inima înşelătoare. Toţi cei care primesc sigiliul trebuie să fie fără pată înaintea lui Dumnezeu - candidaţi ai Împărăţiei lui Dumnezeu. Mergeţi înainte, fraţii şi surorile mele. Nu pot să scriu decât pe scurt despre aceste lucruri în timpul acesta, numai atrăgând atenţia la necesitatea pregătirii. Cercetaţi Scripturile pentru voi înşivă, ca să puteţi înţelege solemnitatea teribilă a ceasului de faţă.