26:1 Nevoia de lucrători
26:2 Un spirit lumesc şi egoismul a lipsit biserica de multe binecuvântări. Nu avem nici un drept să presupunem că există o reţinere arbitrară de la biserică a luminii şi puterii divine, datorită limitatei ei utilizări.
26:3 Măsura succesului care a urmat în trecut eforturile bine canalizate contrazice o astfel de idee. Succesul a fost totdeauna proporţional cu munca depusă. Numai limitarea muncii şi sacrificiilor a fost cea care a restrâns capacitatea bisericii de a fi de folos. Spiritul nesincer este slab; devoţiunea este firavă; egoismul şi avariţia, lăcomia şi înşelăciunea există printre membrii ei.
26:4 Nu are în vedere Dumnezeu toate aceste lucruri? Nu poate citi El citi intenţiile şi scopurile inimii? Zelul, fervoarea, rugăciunea plină de căinţă va deschide ferestrele cerului şi va face să cadă ploaia harului. O vedere clară, continuă, a crucii Domnului Hristos va contracara ceea ce este lumesc în ei şi le va umple sufletele de umilinţă, pocăinţă şi recunoştinţă. Atunci, ei vor simţi că nu mai sunt ai lor, ci că au fost răscumpăraţi cu sângele Domnului Hristos.
26:5 În biserică există o boală spirituală mortală. Membrii ei sunt răniţi de către Satana; dar ei nu vor privi la crucea Domnului Hristos aşa cum au privit israeliţii la şarpele de aramă ca să trăiască. Lumea cere atât de mult de la ei, încât nu mai au timp să privească suficient de mult la crucea Golgotei, pentru a putea vedea slava ei sau simţi puterea ei. Când, din când în când, ei zăresc în treacăt lepădarea de sine şi consacrarea pe care le cer adevărul, lucrul acesta nu este bine venit şi îşi întorc privirea
26:6 în altă parte, aşa că în curând le vor uita. Domnul nu poate face pe poporul Lui folositor şi eficient în timp ce ei nu au grijă să se supună condiţiilor pe care El le-a pus.
26:7 Mari cereri sunt făcute pretutindeni pentru lumina pe care Domnul a dat-o poporului Său; dar aceste chemări sunt în mare măsură zadarnice. Cine simte oare povara de a se consacra lui Dumnezeu şi lucrării Sale? Unde sunt tinerii care să se califice pentru a răspunde acestor chemări? Teritorii vaste în care lumina adevărului nu a pătruns niciodată sunt deschise înaintea noastră. Oriunde privim, vedem secerişuri bogate gata să fie strânse, dar nu este nimeni care să strângă aceste recolte. Rugăciuni sunt înălţate pentru triumful adevărului. Fraţilor, ce înseamnă rugăciunile voastre? Ce fel de succes doriţi? Un succes care să corespundă indolenţei voastre, satisfacerii egoiste a plăcerilor voastre? Un succes care se va susţine şi se va sprijini singur, fără nici un efort din partea voastră?
26:8 În biserică, trebuie să aibă loc o schimbare hotărâtă care nu va fi pe placul acelora care se sprijină pe drojdia lor, mai înainte ca lucrătorii care sunt pregătiţi pentru lucrarea lor solemnă să poată fi trimişi în câmp. Trebuie să aibă loc o trezire, o renaştere spirituală. Temperatura evlaviei creştine trebuie să crească. Planuri trebuie făcute şi aduse la îndeplinire pentru răspândirea adevărului la toate naţiunile pământului. Satana leagănă pe aşa-zişii urmaşi ai Domnului Hristos ca să doarmă, în timp ce sufletele pier în jurul lor şi ce scuze pot să aducă Domnului pentru neglijenţa lor?
26:9 Cuvintele Domnului Hristos se aplică şi bisericii: ‘‘De ce staţi aici toată ziua fără lucru?” De ce nu lucrezi într-o slujbă oarecare în via Mea? Din nou şi din nou El vă spune: ‘‘Duceţi-vă şi voi în via Mea şi veţi primi ce va fi cu dreptul”. Dar această chemare binevoitoare a cerului a fot desconsiderată de marea majoritate. Nu este oare timpul să asculţi poruncile lui Dumnezeu? Există de lucru pentru fiecare persoană care poartă Numele Domnului Hristos. Un glas din ceruri
26:10 te cheamă în mod solemn la împlinirea datoriei. Ascultă această voce şi mergi la lucru de îndată, în orice loc şi în orice capacitate. De ce stai aici toată ziua fără să lucrezi? Este de lucru pentru tine, o lucrare ce cere cele mai bune energii ale tale. Fiecare moment preţios al vieţii este legat de unele îndatoriri pe care le datorezi lui Dumnezeu sau aproapelui tău, şi cu toate acestea stai în lenevie!
26:11 O mare lucrare de salvare de suflete rămâne încă de făcut. Fiecare înger din slavă este angajat în această lucrare, în vreme ce fiecare demon al întunericului i se opune. Domnul Hristos ne-a demonstrat marea valoare a sufletelor prin aceea că a venit în lume, având în inima Sa comoara iubirii eterne, oferindu-Se să facă pe om moştenitor al întregii Lui bogăţii. El a desfăşurat înaintea noastră iubirea Tatălui pentru neamul omenesc vinovat şi-L prezintă ca fiind drept şi îndreptăţind pe cel ce crede.
26:12 ‘‘Hristos nu Şi-a plăcut Lui însuşi”. El n-a făcut nimic pentru El; lucrarea Sa a fost în favoarea omului căzut. În prezenţa Sa, egoismul stă ruşinat. El a luat asupra Sa natura noastră, ca să poată suferi în locul nostru. Egoismul, păcatul lumii, a devenit un păcat predominant în biserică. Jertfindu-Se pentru binele oamenilor, Domnul Hristos a lovit la rădăcina a tot egoismul. El nu reţine nimic, nici chiar onoarea Sa şi slava cerului. El aşteaptă o lepădare şi sacrificiu de sine corespunzătoare din partea acelora pe care El a venit să-i binecuvânteze şi să-i salveze. De la fiecare se cere să lucreze după măsura capacităţii sale. Orice socoteală trebuie lăsată la o parte pentru slava lui Dumnezeu. Singura dorinţă în legătură cu avantajele acestei lumi ar trebui să fie să lucrăm mai bine pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu.
26:13 Interesele Domnului Hristos şi ale urmaşilor Săi trebuie să fie aceleaşi; dar lumea va considera că ele sunt separate şi distincte, căci aceia care pretind că sunt ai lui Hristos îşi urmează propriile lor scopuri tot aşa de zeloşi şi îşi irosesc în mod egoist averea, ca şi cei ce nu pretind a fi ai lui Hristos. Prosperitatea lumească este pe primul loc; nimic nu este pus pe picior de egalitate cu aceasta. Cauza lui Hristos trebuie să aştepte până când ei adună o anumită cantitate pentru ei. Ei trebuie să-şi mărească câştigurile cu orice
26:14 risc. Suflete trebuie să piară fără o cunoaştere a adevărului. Ce valoare are pentru ei un suflet pentru care a murit Domnul Hristos, în comparaţie cu câştigurile, cu mărfurile, cu casele şi pământurile lor? Sufletele trebuie să aştepte până când ei sunt pregătiţi să facă ceva. Dumnezeu îi numeşte pe aceşti servitori ai lui mamona robi leneşi şi necredincioşi, iar mamona se mândreşte cu ei ca fiind printre cei mai silitori şi mai devotaţi slujitori ai lui. Ei sacrifică bunurile Domnului lor pentru o viaţă uşoară şi plăceri. Eul este idolul lor.
26:15 A nu face nimic pentru a aduce suflete la Isus, care a sacrificat totul pentru a aduce mântuirea la îndemâna. Egoismul îndepărtează bunătatea şi iubirea Domnului Hristos din biserică. Milioane din banii Domnului sunt irosite pentru satisfacerea plăcerilor lumeşti, în timp ce tezaurul Său este lăsat gol. Nu ştiu cum să prezint această problemă înaintea voastră, aşa cum mi-a fost ea prezentată mie. Milioane de dolari sunt cheltuite în fiecare an pentru satisfacerea mândriei în îmbrăcăminte. Aceste mijloace ar trebui să fie folosite în lucrarea noastră misionară. Mi-au fost arătate familii care umplu mesele lor cu aproape orice articol de lux şi îşi satisfac orice dorinţă după haine scumpe. Ei sunt prinşi în afaceri prospere, au salarii bune, dar aproape fiecare ban îl cheltuiesc pentru ei şi familiile lor. Făcând aşa, imită ei pe Hristos? Ce povară simt aceştia pentru a face în mod grijuliu economie şi a înfrânge orice înclinaţie, spre a face mai mult pentru înaintarea lucrării lui Dumnezeu pe pământ? Dacă fratele Andrews ar fi avut avantajele unor astfel de mijloace, ce sunt cheltuite în mod inutil, ar fi fost o mare binecuvântare pentru el şi i-ar fi dat posibilităţi care să-i prelungească viaţa. Lucrarea misionară ar fi putut să fie lărgită de o sută de ori, dacă ar fi fost mai multe mijloace care să fie folosite pentru aducerea la îndeplinire a unor planuri mai mari. Dar mijloacele pe care Dumnezeu le-a destinat să fie folosite în acest scop sunt cheltuite pentru articole care se crede că sunt necesare pentru confort şi fericire şi care n-ar constitui nici un păcat să le ai, dacă n-ar fi mijloacele ce sunt atât de necesare pentru extinderea adevărului. Câţi dintre dumneavoastră, fraţii mei, căutaţi propriile voastre interese, şi nu lucrurile care sunt ale Domnului Hristos?
26:16 Să presupunem că Domnul Hristos ar locui în fiecare inimă şi egoismul, sub toate formele lui, ar fi îndepărtat din biserică. Care ar fi rezultatul? Armonia, unitatea şi iubirea frăţească s-ar vedea tot aşa de real şi adevărat ca în biserica pe care a înfiinţat-o, pentru prima dată, Domnul Hristos. Activitatea creştină s-ar vedea pretutindeni. Întreaga biserică ar fi cuprinsă de flăcările sacrificiului pentru slava lui Dumnezeu. Fiecare creştin va oferi totul pentru a fi consumat pe altar, ca rezultat al sacrificiului sau de său. Ar fi atunci o activitate mult mai mare în a produce metode noi care să fie folosite şi în studierea modului în care să ne apropiem mai mult de sărmanii păcătoşi, spre a-i salva de la ruina veşnică.
26:17 Dacă ne-am îmbrăca în haine modeste, simple, fără să ţinem seama de modă; dacă mesele noastre ar avea pe ele o hrană simplă şi sănătoasă, evitând orice exces, orice extravaganţă; dacă, de asemenea, casa noastră ar fi construită în mod simplu şi mobilată în acelaşi fel, toate aceasta ar arăta puterea sfinţitoare a adevărului şi ar avea o influenţă puternică asupra celor necredincioşi. Dar în timp ce ne conformăm lumii în aceste probleme, iar în unele cazuri în mod vădit căutăm să întrecem pe cei din lume în aranjamente fanteziste, predicarea adevărului nu va avea decât un efect mic sau nu va avea nici un efect. Cine va crede adevărul solemn pentru timpul acesta, când cei care mărturisesc deja a-l crede contrazic credinţa lor prin faptele pe care le săvârşesc? Nu Dumnezeu este Acela care a închis ferestrele cerului pentru noi, ci propriile noastre conformări la obiceiurile şi practicile lumii.
26:18 Al treilea înger din Apocalipsa 14 este prezentat zburând repede prin mijlocul cerului, strigând: ‘‘Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus”. Aici ne este arătată natura lucrării poporului lui Dumnezeu. Copiii Lui au o solie de o importanţă aşa de mare, încât sunt reprezentaţi ca zburând să o proclame în lumea întreagă. În mâinile lor ţin pâinea vieţii pentru o lume înfometată. Iubirea Domnului Hristos îi constrânge. Aceasta este
26:19 ultima solie. Nu mai urmează nimic, nici o invitaţie a milei nu va mai fi dată, după ce această solie îşi va fi făcut lucrarea. Ce încredere! Ce responsabilitate zace asupra tuturor, aceea de a transmite mai departe cuvintele invitaţiei binevoitoare: ‘‘Şi Duhul şi Mireasa zic: 'Vino!' Şi cine aude să zică: 'Vino!' Şi Celui ce îi este sete să vină, cine vrea să ia apa vieţii fără plată”.
26:20 Oricine aude să zică: Vino! Nu numai pastorii, ci toţi oamenii. Toţi trebuie să se alăture invitaţiei. Nu numai prin mărturisire, ci şi prin caracterul şi îmbrăcămintea lor, toţi trebuie să aibă o influenţă care să câştige. Ei sunt făcuţi administratori pentru lume, executori ai voinţei Aceluia care a dat oamenilor adevărul cel sacru. O, dacă toţi ar simţi demnitatea şi slava încrederii pe care le-a dat-o Dumnezeul lor!