23:2 Despre oamenii sfinţi din vechime ne este raportat că Dumnezeu nu se ruşina să fie numit Dumnezeul lor. Motivul determinant este acela că, în loc să umble după averi pământeşti sau să caute fericirea în realizarea unor planuri sau aspiraţii pământeşti, ei au pus tot ceea ce aveau pe altarul lui Dumnezeu şi au folosit pentru zidirea Împărăţiei Sale. Ei au trăit numai pentru slava lui Dumnezeu şi au declarat în mod clar că erau străini şi călători pe pământ, căutând o ţară mai bună, adică cerească. Comportarea lor vorbea despre credinţa lor. Dumnezeu a putut să le încredinţeze adevărul Său şi a putut să lase ca lumea să primească de la ei o cunoaştere a voii Sale.