22:1 Mutarea la Battle Creek
22:2 Mântuitorul nostru S-a reprezentat pe Sine asemenea unui om care, plecând într-o ţară îndepărtată, şi-a lăsat casa în grija unor slujitori aleşi, dând fiecărui om lucrul său. Fiecare creştin are ceva de făcut în slujba Stăpânului. Noi nu trebuie să căutăm comoditatea sau confortul, ci mai degrabă să facem din înălţarea Împărăţiei Domnului Hristos prima noastră preocupare. Eforturile neegoiste de a ajuta şi binecuvânta pe aproapele nostru nu numai că vor pune în evidenţă iubirea noastră pentru Domnul Isus, ci ne vor păstra lângă El, în dependenţă şi credinţă, şi sufletele noastre vor creşte în har şi în cunoştinţa adevărului.
22:3 Dumnezeu are pe copiii Săi răspândiţi în diferite comunităţi umane, pentru ca lumina adevărului să fie păstrată luminând în mijlocul întunericului moral ce înconjoară pământul. Cu cât întunericul din jurul nostru este mai profund, cu atât mai mare este nevoia ca lumina noastră să lumineze pentru Dumnezeu. Noi putem fi aşezaţi în împrejurări foarte dificile şi încercări, dar lucrul acesta nu dovedeşte că noi nu suntem în locul ce ne-a fost dat de Providenţă. Printre creştinii din Roma, din zilele lui Pavel, apostolul îi menţiona pe ‘‘cei din casa Cezarului”. Nicăieri atmosfera morală nu putea fi mai nefavorabilă pentru creştinism decât la acea curte romană, sub crudul şi nelegiuitul Nero. Cu toate acestea, aceia care, în timp ce se aflau în slujba împăratului, L-au acceptat pe Hristos nu se simţeau liberi, după convertirea lor, să părăsească postul datoriei lor. În faţa ispitelor seducătoare, a opoziţiei violente şi în ciuda primejdiilor îngrozitoare, ei au fost martori credincioşi pentru Domnul Hristos.
22:4 Oricine se va sprijini în totul pe harul divin poate să facă din viaţa aceasta o mărturie continuă pentru adevăr. Nimeni nu este într-o astfel de situaţie,
22:5 încât să nu poată fi un creştin adevărat şi credincios. Oricât de mari ar fi obstacolele, toţi aceia care sunt hotărâţi să asculte de Dumnezeu vor găsi calea deschisă pe măsură ce merg înainte.
22:6 Aceia care-şi păstrează credincioşia lor faţă de Dumnezeu în mijlocul influenţelor vrăjmaşe câştigă o experienţă de cea mai mare valoare. Tăria lor creşte cu fiecare obstacol trecut şi fiecare ispită biruită. Acest fapt este trecut cu vederea. Când o persoană a primit adevărul, prietenii falşi se tem să-l expună la vreo încercare sau vreun test şi se străduiesc imediat să-i găsească un loc mai uşor. Astfel că merge într-un loc unde totul este în armonie cu el. Dar creşte, se dezvoltă în felul acesta puterea spirituală? În multe cazuri… nu! El ajunge să aibă tot atât de puţină robusteţe reală ca şi plantele de seră. El încetează să mai vegheze; credinţa sa slăbeşte; el nici nu creşte în har şi nici în a fi de ajutor altora. Unii dau înapoi de la păstrarea adevărului în mijlocul necredinţei şi al opoziţiei? Le cer acestora să-şi aducă aminte de credincioşii din casa lui Nero; să ne gândim la stricăciunea şi persecuţia pe care au întâmpinat-o ei, şi din exemplul lor să luăm o lecţie de curaj, tărie şi credinţă.
22:7 Uneori, poate fi recomandabil pentru cei care sunt tineri în credinţă să fie retraşi din faţa marilor ispite şi a opoziţiei şi să fie aşezaţi acolo unde se pot bucura de îngrijirea şi sfatul creştinilor cu experienţă. Dar ei trebuie să aibă totdeauna în minte că viaţa de creştin este o luptă continuă; şi că îngăduinţa faţă de lenevie sau indolenţă va fi fatală pentru succes.
22:8 După ce am primit adevărul, n-ar trebui să ne mai unim cu aceia care se opun acestuia şi în nici un fel n-ar trebui să ne aşezăm acolo unde va fi dificil să ne trăim credinţa. Dar ar trebui ca oricine se află într-o astfel de situaţie să cântărească cu multă grijă problema mai înainte a a-şi părăsi poziţia. Poate că este planul Providenţei ca influenţa şi exemplul său să-i aducă pe alţii la cunoaşterea adevărului.
22:9 Mulţi sunt prinşi în legături familiale cu împotrivitorii adevărului. Aceşti credincioşi sunt adesea supuşi la mari încercări, dar prin harul divin ei pot să slăvească pe Dumnezeu prin ascultarea de adevăr.
22:10 Ca slujitori ai Domnului Hristos, noi trebuie să fim credincioşi în poziţia în care Dumnezeu a considerat că putem sluji cel mai eficient. Dacă ni se prezintă ocazii ce pot fi de un mare folos, trebuie să le acceptăm la îndemnul Domnului şi zâmbetul Său aprobator va fi asupra noastră. Dar ar trebui să ne temem să părăsim lucrarea ce ne-a fost dată, în afară de cazul în care Domnul vă arată în mod că doreşte să-i slujiţi într-un alt câmp.
22:11 Sunt necesare calităţi şi calificări diferite pentru lucrarea în diferite departamente. Tâmplarul nu este potrivit să lucreze la nicovală şi nici fierarul să folosească rindeaua. Negustorul nu va fi la locul lui lângă patul celui bolnav, iar medicul la serviciul contabilităţii. Aceia care se satură de lucrarea pe care Dumnezeu le-a dat s-o facă, şi se aşează singuri în poziţii în care nu pot sau nu vor să lucreze, vor fi socotiţi ca nişte slujitori leneşi. ‘‘Fiecărui om, lucrarea sa.” Nimeni nu este scuzat.
22:12 Datoria noastră de a acţiona ca misionari pentru Dumnezeu în locul în care El ne-a aşezat a fost în mare măsură uitată de noi, ca popor. Mulţi se întorc repede de la ocaziile şi îndatoririle prezente, spre alte câmpuri mai întinse; mulţi îşi imaginează că, în alte posturi sau poziţii, vor găsi că este mai puţin dificil să asculte de adevăr. Comunităţile noastre mari sunt văzute ca bucurându-se de mari avantaje şi în poporul nostru este o tendinţă mereu crescândă de a părăsi locul datoriei şi de a se muta la Battle Creek sau în vecinătatea altor mari comunităţi. Această practică nu numai că este o ameninţare la adresa prosperităţii şi chiar a vieţii comunităţilor noastre mai mici, dar ea ne împiedică să facem lucrarea pe care Dumnezeu ne-a încredinţat-o, şi ne distruge spiritualitatea şi capacitatea, ca popor, de a fi de folos.
22:13 Din aproape toate comunităţile noastre din Michigan, şi într-o măsură şi din alte state, fraţii şi surorile noastre s-au
22:14 îngrămădit la Battle Creek. Mulţi dintre ei au fost ajutoare eficiente în comunităţile mici şi mutarea lor a slăbit mult acele grupe mici; în unele cazuri, comunitatea a fost în felul acesta în mod complet dezorganizată.
22:15 Aceia care s-au mutat la Battle Creek s-au dovedit oare un ajutor pentru biserică? După cum mi-a fost prezentată problema, am căutat că văd cine dă o mărturie vie pentru Dumnezeu, cine are simţământul unei poveri pentru cei tineri, cine sunt cei care merg din casă în casă, rugându-se cu familiile şi lucrând pentru interesele lor spirituale. Am văzut că această lucrare a fost neglijată. Venind în această mare comunitate, mulţi simt că nu au nici o lucrare de îndeplinit. Astfel, îşi încrucişează mâinile şi ocolesc orice responsabilitate şi efort.
22:16 Sunt unii care au venit aici numai pentru a se bucura de beneficii financiare. Aceşti oameni sunt o mare povară pentru biserică. Ei sunt o piedică pentru teren, ramurile lor neproductive împiedicând ceilalţi copaci să se bucure de lumina glorioasă a soarelui.
22:17 Nu-I este plăcut lui Dumnezeu faptul că atât de mulţi pastori s-au stabilit la Battle Creek. Dacă familiile lor ar fi împrăştiate în diferite părţi ale câmpului, ei ar fi mult mai folositori. Este adevărat că pastorul petrece puţin timp acasă, în familie; cu toate acestea, sunt multe locuri în care timpul va fi folosit mult mai benefic pentru cauza lui Dumnezeu.
22:18 Domnul spune multora din Battle Creek: Ce faci tu aici? Ce motiv ai avut ca să părăseşti lucrarea ce ţi-a fost încredinţată şi să devii astfel mai degrabă o piedică decât un ajutor pentru biserică?
22:19 Fraţilor, vă implor să comparaţi starea voastră spirituală, aşa cum este ea acum, cu aceea pe care o aveaţi la data când aţi fost angajaţi în mod activ în lucrarea lui Dumnezeu. În timp ce ajutaţi şi încurajaţi biserica, câştigaţi o experienţă folositoare şi vă păstraţi sufletele în iubirea de Dumnezeu. Încetând să mai lucraţi pentru alţii, nu s-a răcit oare iubirea voastră şi zelul vostru nu lâncezeşte? Şi care este situaţia copiilor voştri? Sunt ei mai
22:20 ferm fixaţi în adevăr şi mai devotaţi lui Dumnezeu decât mai înainte de a veni în această comunitate mare?
22:21 Influenţa exercitată de unii care au fost mult timp legaţi de lucrarea lui Dumnezeu este fatală spiritualităţii şi devoţiunii. Aceşti tineri, cu inima împietrită faţă de Evanghelie, s-au înconjurat cu o atmosferă lumească, lipsită de respect şi necredincioasă. Îndrăzneşti oare să-ţi asumi riscul ca efectul unor astfel de întovărăşiri să se răsfrângă asupra copiilor tăi? Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi obţinut vreodată o educaţie decât s-o obţină cu sacrificarea principiului şi a binecuvântării lui Dumnezeu.
22:22 Printre tinerii care au venit la Battle Creek, sunt unii care păstrează credincioşia lor faţă de Dumnezeu în mijlocul ispitei, dar numărul lor este mic. Mulţi din cei care vin aici având încredere în adevăr, în Biblie şi în religie au fost duşi în rătăcire de către colegi nereligioşi şi s-au întors în familiile lor, îndoindu-se de orice adevăr pe care noi, ca popor, îl păstrăm cu scumpătate.
22:23 De aceea, toţi fraţii noştri care se gândesc să se mute la Battle Creek sau să-şi trimită copiii aici să analizeze bine problema înainte de a face pasul acesta. Dacă forţele acestui mare centru nu păstrează fortăreaţa, dacă consacrarea şi credinţa comunităţii nu sunt pe măsura privilegiilor şi ocaziilor ei, atunci aceasta este cea mai primejdioasă poziţie pe care o puteţi alege. Am văzut starea acestei comunităţi când îngerii priveau asupra ei. Există o înşelăciune spirituală atât a poporului, cât şi a veghetorilor. Ei păstrează formele religiei, dar le lipsesc principiile statornice ale neprihănirii. Dacă nu există o schimbare hotărâtă, o transformare însemnată a acestei comunităţi, atunci şcoala va trebui să fie mutată într-o altă localitate.
22:24 Dacă tinerii care au trăit aici ani de zile ar fi folosit privilegiile avute, mulţi din cei care sunt sceptici acum s-ar fi consacrat lucrării de slujire. Dar ei au considerat că este o dovadă a superiorităţii intelectuale să se îndoiască de adevăr şi să se mândrească cu independenţa lor în a nutri
22:25 necredinţă. Ei au făcut lucrul acesta în ciuda Duhului harului şi au călcat în picioare sângele Domnului Hristos.
22:26 Unde sunt misionarii care trebuie să se ridice în inima lucrării? Între douăzeci şi cincizeci ar trebui să fie trimişi afară din Battle Creek în fiecare an, pentru a duce adevărul la aceia care sunt în întuneric. Dar evlavia este la un nivel aşa de scăzut, spiritul de consacrare aşa de slab, atitudinea lumească şi egoismul aşa de predominante, încât atmosfera morală dă naştere la o letargie fatală zelului misionar.
22:27 Nu este nevoie să mergem în ţări străine pentru a deveni misionari pentru Dumnezeu. De jur împrejurul nostru sunt ‘‘câmpuri albe, gata pentru seceriş”, şi oricine poate strânge ‘‘roade pentru viaţa veşnică”. Dumnezeu îi cheamă pe mulţi din Battle Creek care mor din cauza leneviei spirituale să meargă acolo unde este nevoie de lucrul lor pentru cauza Sa. Ieşiţi din Battle Creek, chiar dacă lucrul acesta cere un sacrificiu financiar. Mergeţi undeva, acolo unde puteţi fi o binecuvântare pentru alţii. Mergeţi acolo unde puteţi întări vreo comunitate slabă. Puneţi-vă la lucru puterile pe care ţi le-a dat Dumnezeu.
22:28 Scuturaţi-vă de letargia voastră spirituală. Lucraţi cu toată puterea pentru mântuirea voastră şi a altora. Nu este acum timpul să strigăm ‘‘pace şi siguranţă”. Nu avem acum nevoie de oratori cu limbă de argint pentru a vesti această solie. Adevărul trebuie rostit în toată severitatea lui. Sunt necesari oameni de acţiune - oameni care să lucreze cu zel, cu o energie neîntreruptă pentru curăţirea bisericii şi avertizarea lumii.
22:29 O mare lucrare trebuie să fie înfăptuită; planuri mari, întinse, trebuie să fie făcute; o voce trebuie să meargă să trezească naţiunea. Oameni a căror credinţă este slabă şi şovăitoare nu sunt potriviţi să ducă mai departe lucrarea în această importantă criză. Avem nevoie de curajul eroilor şi credinţa martirilor.