21:1 Silinţa în afaceri
21:2 ‘‘Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi, nu lângă oamenii de rând.” ‘‘Cine lucrează cu o mână leneşă sărăceşte, dar mâna celor harnici îmbogăţeşte.” ‘‘Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia. În sârguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului.”
21:3 Multe îndemnuri la silinţă se găsesc atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament, arătând în mod clar relaţia intimă ce există între obiceiurile noastre de viaţă şi simţămintele şi practicile noastre religioase. Mintea şi trupul omenesc sunt astfel constituite, încât sunt necesare multe exerciţii pentru o dezvoltare corectă a tuturor aptitudinilor. În timp ce mulţi sunt prea mult angajaţi în afaceri lumeşti, alţii merg în extrema opusă şi nu lucrează suficient de mult pentru întreţinerea lor sau a acelora ce depind de ei. Fratele __ face parte din această categorie. În timp ce ocupă poziţia de conducător al familiei, în realitate el nu este aşa. Cele mai grele răspunderi şi poveri le lasă asupra soţiei sale, în timp ce el se complace într-o indolenţă crasă sau se ocupă cu lucruri mărunte ce sunt de puţin ajutor în susţinerea familiei sale. El stă ore întregi de vorbă cu copiii sau vecinii săi despre unele probleme de mică importanţă. El tratează lucrurile foarte uşor şi se bucură, îi face plăcere atunci când soţia se ocupă de pregătirea hranei, pentru a avea ce mânca, şi a hainelor, pentru a avea ce purta.
21:4 Acest frate este sărac şi va fi totdeauna o povară pentru societate, afară de cazul în care va folosi privilegiul pe care i l-a dat Dumnezeu, devenind un adevărat bărbat. Oricine poate găsi ceva de făcut dacă, într-adevăr, doreşte acest lucru; dar dacă este neglijent şi neatent, poziţiile sau serviciile pe care ar fi putut să le obţină le va găsi ocupate de aceia care au o mai mare activitate şi cu mai multă pricepere în afaceri.
21:5 Dumnezeu n-a hotărât niciodată ca tu, frate al meu, să fii
21:6 sărac, aşa cum eşti acum. De ce ţi-a dat El constituţia aceasta fizică? Tu eşti tot aşa de răspunzător de puterile tale fizice, cum sunt fraţii tăi pentru mijloacele lor. Unii dintre aceştia ar fi mulţumiţi astăzi, dacă şi-ar putea schimba averea cu puterea ta fizică. Dar, dacă ar fi în locul tău, printr-o inteligenţă şi o folosire silitoare a puterii intelectuale şi fizice, ei ar fi în curând deasupra şi n-ar mai datora nimănui nimic. Împrejurările nu îţi sunt potrivnice din cauză că Dumnezeu este pornit împotriva ta, ci pentru că nu foloseşti puterea pe care ţi-a dat-o El. Nu a fost intenţia Lui ca puterile tale să ruginească din cauza inactivităţii, ci să se întărească prin folosire.
21:7 Prin religia pe care mărturiseşti că o ai, îţi revine datoria de a-ţi folosi bine timpul în cele şase zile lucrătoare, cât şi de a lua parte la serviciile divine de la comunitate, în Sabat. Nu eşti activ, silitor în afaceri. Laşi ca ore, zile şi chiar săptămâni să treacă fără să faci ceva. Cea mai bună predică pe care o poţi ţine lumii va fi aceea de a arăta o reformă hotărâtă în viaţa ta şi de a procura cele necesare pentru familia ta. Apostolul spune: ‘‘Dacă nu poartă cineva de grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios”.
21:8 Tu aduci un blam asupra cauzei lui Dumnezeu prin faptul că te aşezi într-un loc, unde te complaci în lenevie pentru o perioadă de timp, şi ca urmare eşti obligat să intri în datorii pentru întreţinerea familiei. Aceste datorii nu pot fi totdeauna plătite şi atunci, în loc să le plăteşti, te muţi în alt loc. Aceasta înseamnă să înşeli pe vecinul tău. Lumea are dreptul să aştepte o integritate strictă de la cei care mărturisesc a fi creştini, oameni ai Bibliei. Prin indiferenţa unui om cu privire la plătirea în mod drept a datoriilor lui, tot poporul nostru este în primejdia de a fi considerat ca neinspirând încredere.
21:9 ‘‘Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.” Acest verset se referă atât la aceia care lucrează cu mâna lor, cât şi la aceia care au oferit daruri. Dumnezeu ţi-a dat putere şi iscusinţă, dar tu nu le-ai folosit.
21:10 Puterea ta este suficientă pentru a-ţi susţine din belşug familia. Scoală-te dimineaţa, chiar când stelele mai strălucesc încă, dacă este necesar. Plănuiţi să faceţi ceva şi apoi realizaţi ce aţi plănuit. Ţineţi-vă de orice făgăduinţă făcută, exceptând cazul că boala vă ţine la pat. Mai bine să vă lipsiţi de hrană şi de somn decât să vă faceţi vinovaţi că aţi reţinut de la alţii ceea ce le datoraţi de drept.
21:11 Dealul progresului nu poate să fie urcat fără efort. Nimeni nu trebuie să se aştepte să fie dus spre câştigarea premiului, atât în problemele religioase, cât şi în cele seculare, în mod independent de propriile sale eforturi. Alergarea nu este totdeauna pentru cel sprinten şi nici bătălia pentru cel puternic; cu toate acestea, cel care lucrează cu o mână leneşă va sărăci. Cei harnici şi stăruitori nu sunt fericiţi numai ei, ci contribuie în mare măsură la fericirea altora. Competenţa şi bunăstarea nu se obţin, de obicei, decât cu preţul unei hărnicii serioase. Faraon şi-a manifestat aprecierea faţă de această trăsătură de caracter atunci când i-a spus lui Iosif: ‘‘Dacă găseşti printre ei oameni destoinici, pune-i în fruntea turmelor mele”.
21:12 Nu este nici o scuză pentru fratele ___,doar dacă iubirea pentru o viaţă uşoară şi neputinţa de a plănui şi a porni la lucru este o scuză. Cel mai bun lucru pentru el acum este acela de a pleca de acasă şi a lucra cu cineva care să gândească şi să plănuiască pentru el. El a fost atât de mult timp - pentru el - un stăpân leneş şi indolent, încât a realizat foarte puţin, iar exemplul pe care îl dă copiilor săi este rău. Ei sunt marcaţi de caracterul tatălui. Ei lasă ca mama să ducă toate poverile. Când li se cere să facă ceva, ei fac, dar nu cultivă, aşa cum ar trebui să facă copiii, capacitatea de a observa ceea ce este de făcut şi să facă fără să fie nevoie să li se spună.
21:13 O femeie îşi face rău atât ei înseşi, cât şi membrilor familiei sale, atunci când îndeplineşte lucrarea ce-i revine ei, dar şi pe a celorlalţi - când aduce lemne şi apă chiar, punând mâna pe topor şi tăind lemnele, în timp ce soţul şi fiii ei stau în jurul focului, având o întâlnire socială, un timp de repaus. Dumnezeu n-a dorit niciodată ca soţiile şi mamele să fie sclave ale familiilor lor. Multe mame sunt copleşite
21:14 de griji, în vreme ce copiii lor nu sunt educaţi să poarte o parte din poverile casei. Ca rezultat, ea îmbătrâneşte şi moare înainte de vreme, lăsându-şi copiii tocmai atunci când aceştia au cea mai mare nevoie de o mamă pentru a le călăuzi picioarele lipsite de experienţă. Cine este vinovat?
21:15 Soţii trebuie să facă tot ce pot pentru a-şi scuti soţiile de griji şi a le păstra spiritul bine dispus. Niciodată n-ar trebui ca lenevia să fie încurajată sau îngăduită la copii, pentru că, în curând ea va deveni un obicei. Când nu sunt angajaţi într-o lucrare folositoare, atunci capacităţile lor fie se depreciază, fie devin active, dar într-o lucrare rea.
21:16 Scumpul meu frate, ceea ce-ţi trebuie este o activitate practică, activă. Fiecare trăsătură a feţei tale, fiecare capacitate a minţii tale arată acest lucru. Ţie nu-ţi place să munceşti din greu şi nici să-ţi câştigi pâinea prin sudoarea frunţii. Dar acesta este planul stabilit de Dumnezeu în economia vieţii.
21:17 Tu nu duci la bun sfârşit ceea ce începi. Nu te-ai disciplinat în ceea ce priveşte ordinea, continuitatea. Sistemul este totul. Nu face decât un singur lucru o dată, dar fă-l bine şi termină-l mai înainte de a te apuca de altceva. Trebuie să ai ore regulate pentru sculare, rugăciune şi mâncare. Mulţi pierd ore preţioase în pat, pentru că acest lucru satisface înclinaţiile naturale, iar pentru a face altfel, cere un efort. O oră pierdută în pat dimineaţa este pierdută şi nu mai poate fi recuperată niciodată. Înţeleptul spune: ‘‘Am trecut pe lângă ogorul unui leneş, şi pe lângă via unui om fără minte. Şi era numai spini, acoperit de mărăcini şi zidul de piatră era prăbuşit. M-am uitat bine şi cu luare aminte şi am tras învăţătură din ce am văzut. 'Să mai dorm puţin, să mai aţipesc puţin, să-mi încrucişez mâinile puţin ca să mă odihnesc!' Şi sărăcia vine peste tine pe neaşteptate, ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat”.
21:18 Aceia care ridică pretenţii de evlavie ar trebui să-şi înfrumuseţeze învăţătura pe care o mărturisesc şi să nu dea ocazie ca adevărul să fie batjocorit prin modul lor nechibzuit de comportare. ‘‘Să nu datoraţi nimănui nimic”, spune apostolul. Acum, scumpul meu frate, trebuie
21:19 să pui mâna cu seriozitate şi să corecteze obiceiurile tale de indolenţă, răscumpărând vremea. Lasă ca lumea să vadă că adevărul a adus o reformă în viaţa ta.