2:1 Perioada de timp în care a fost scris volumul V
2:2 Mai puţin de un deceniu este cuprins în Mărturiile nr. 31, 32 şi 33, care formează volumul cinci din Mărturii (Testimonies). Prima a fost publicată în 1882, dar cuprinde şi solii date în 1881 şi în continuare. Mărturia numărul 32 a fost publicată în 1885, iar numărul 33 a ieşit de sub tipar în 1889. În acelaşi an, cele trei Mărturii au fost publicate într-un singur volum - volumul 5.
2:3 Aceasta a fost o perioadă foarte interesantă în dezvoltarea rapidă a lucrării adventiştilor de ziua a şaptea. În America de Nord, două noi şcoli moderne au fost înfiinţate în anul 1882, una la South Lancaster, Massachusetts, iar alta la Healdsburg, California. Astfel, din centrul nostru denominaţional de la Battle Creek, lucrarea educaţională a început să se extindă până la marginile pământului. Cu zece ani mai înainte, prima noastră şcoală fusese deschisă la Battle Creek, iar doi ani mai târziu, au fost inaugurate noile ei clădiri. În timpul acestor zece ani, a trebuit să se facă faţă multor probleme inevitabile lucrării de pionierat în această nouă şi importantă ramură de activitate. Uneori, problemele erau de ordin general şi, nu în puţine cazuri, sfaturi speciale au fost date prin Spiritul Profetic pentru a călăuzi şi apăra această lucrare. Aceste solii, ocupându-se de mai multe probleme, de la disciplină şi până la materiile din planul de învăţământ, formează o parte din această carte.
2:4 Perioada de nouă ani ce este acoperită de acest volum a fost, de asemenea, un timp de scriere şi publicare intensivă din partea Ellenei G. White. În 1882, au fost făcute aranjamente pentru publicarea cărţii O schiţă a experienţei creştine şi a viziunilor Ellenei G. White (A Sketch of the Christian Experience and Views of Ellen G. White) şi Daruri Spirituale volumul 1(Spiritual Gifts) . În acelaşi an, aceste două cărţi au fost publicate într-un singur volum, intitulat Experienţe şi viziuni (Early Writings). Pentru a răspunde cererilor perseverente pentru Mărturii (Testimonies), primele treizeci de numere au fost retipărite în 1885 în patru cărţi - volumele 1 la 4, aşa cum apar ele astăzi. Schiţe din viaţa lui Pavel (Sketches From the Life of Paul), precursoare a cărţii Faptele Apostolilor (The Acts of the Apostles), a fost publicată în 1883. În 1884, Ellen White a terminat de scris volumul patru al cărţii Spiritul Profeţiei (Spirit of Prophecy) - Marea Luptă sau Tragedia Veacurilor (The Great Controvercy), care a fost publicat
2:5 imediat. Ea şi-a făcut de îndată drum în multe mii de cămine, prin lucrarea de colportaj, şi au fost scoase trei ediţii în următorii trei ani. În 1888, a fost publicată în locul volumului mai scurt, publicat mai înainte, o ediţie extinsă a cărţii Marea Luptă, carte pe care noi o cunoaştem aşa de bine astăzi.
2:6 La sediul bisericii din Battle Creek avea loc o dezvoltare continuă. Utilaje noi au fost achiziţionate pentru casa de editură. Sanatoriul şi colegiul erau foarte prospere şi continuau să crească. Aceste dezvoltări au adus un mare număr de adventişti de ziua a şaptea în acest oraş. Primejdia strângerii într-un singur centru, cu inevitabila tendinţă a unui sentiment de mai puţină responsabilitate şi a unor standarde mai coborâte, este scoasă în evidenţă în prima parte a acestui volum. Aceste dezvoltări instituţionale erau ameninţate de primejdia ca lucrarea să devină mecanică şi să-şi piardă simplitatea ei iniţială. Astfel de primejdii au apărut în mod special în lucrarea de publicaţii a casei de editură. Mărturiile acestui volum subliniază nevoia de economie, hărnicie, promptitudine şi îi înzestrează pe administratori şi maiştri cu instrucţiuni călăuzitoare pentru împlinirea sarcinilor lor.
2:7 În acelaşi timp, în vreme ce problemele lucrării începute de mult erau rezolvate la sediul nostru, noi câmpuri se înfiinţau şi se dezvoltau în Pacificul de Nord-Vest şi mulţi primeau solia. O dată cu deschiderea acestor noi frontiere, în regiuni noi, au apărut şi multe probleme noi. Ellen G. White a făcut două vizite în nord-vest şi, referitor la ultima vizită, le-a scris multe sfaturi acelora care lucrau acolo - sfaturi cu privire la subiecte practice şi vitale pentru bunul mers al lucrării şi al pastorilor care lucrau printre oameni, bărbaţi şi femei puternici şi independenţi, care s-au dus spre vest întemeindu-şi căminele în aceste regiuni vaste, deschise de curând. Aceştia erau plini de energie, îndrăzneţi, oameni dintr-o bucată, cu o personalitate mai necizelată; şi mulţi erau persoane cu convingeri profunde, care au primit chemarea soliei advente. Aceşti pionieri viguroşi aveau nevoie de influenţă, de puternica influenţa modelatoare a Duhului lui Dumnezeu în dezvoltarea unui caracter creştin. Ei aveau nevoie
2:8 de avertizări împotriva iubirii de bani şi a ambiţiilor lumeşti.
2:9 Pastorilor le-au fost adresate sfaturi stăruitoare, subliniind primejdia ca soliile lor să fie modelate de către părerile acestor membri inteligenţi ai bisericii. Au fost date sfaturi împotriva neglijenţei în construirea edificiilor bisericii, aşa cum s-a văzut în unele situaţii. Au fost date, de asemenea, avertizări împotriva tratării cu uşurătate a voturilor făcute de a da daruri pentru cauza lui Dumnezeu. Toate aceste sfaturi şi altele asemenea lor, ocupându-se cu multe alte probleme legate de lucrarea în aceste noi teritorii, ocupă un loc principal în acest volum.
2:10 Ochii adventiştilor de ziua a şaptea erau din ce în ce mai mult îndreptaţi spre câmpul mondial. De o decadă duceam mai departe lucrarea în Europa. Acum, în 1885, fraţii S.N. Haskell şi J.O. Corliss, cu o grupă de lucrători, au fost trimişi în Australia să înceapă lucrarea în acest continent din sud. Doi ani mai târziu, s-a intrat în Africa prin fr. D.A. Robinson şi C.L. Boyd, şi în acelaşi an, solia a fost dusă în Hong Kong de către un membru laic, fr. Abraham La Rue. Apoi, în 1889, colportorii şi-au început lucrarea în America de Sud. Până şi sora White a fost chemată peste mări, plecând în Europa în 1885. Aici a petrecut doi ani şi jumătate călătorind, sfătuind, vorbind şi scriind. În iunie 1887, la Moss, Norvegia, ea a luat parte la prima adunare de tabără ţinută de adventiştii de ziua a şaptea în afara Statelor Unite. Lucrarea ei în Europa a fost foarte mult apreciată.
2:11 În acest timp acoperit de volumul 5, a avut loc, de asemenea, o considerabilă opoziţie din partea unui mic grup de suflete nemulţumite, care, cu ani înainte, părăsiseră rândurile noastre. Atacurile lor au fost îndreptate în primul rând împotriva instrumentului darului profetic şi a scrierilor ei, care de-a lungul anilor au întărit şi au zidit biserica. De asemenea, în timpul decadei cuprinse în acest volum, unul dintre evangheliştii noştri de frunte şi-a pierdut direcţia şi în curând s-a angajat în mod activ în dărâmarea lucrării la care lucrase mai înainte, s-o întemeieze. În acest volum, se află două comunicări scrise de către E.G. White, pentru a-l împiedica pe acest om să pornească pe drumul
2:12 pe care era gata să meargă. Una începe la pagina (571 orig.) şi cealaltă la pagina (621 orig.). Încercarea de a-l salva a fost fără rezultat şi el s-a întors într-o puternică tiradă împotriva Ellenei White şi a Spiritului Profetic. În vreme ce asemenea atacuri, desigur, nu au împiedicat lucrarea Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, este totuşi clar faptul că au fost recunoscute ca elemente turbulente ce trebuia să fie neutralizate.
2:13 Deci, nu este curios faptul că mai multe articole vitale, în legătură cu darul profetic, au fost scrise în acest timp. Unul din acestea formează baza introducerii la cartea Marea Luptă, ediţia din 1888. Altele se găsesc în acest volum. De asemenea, în acest timp, Ellen White a strâns Mărturiile publicate - ceea ce a scris cu privire la natura şi influenţa Mărturiilor pentru Comunitate - şi le-a cuprins într-un articol de treizeci şi opt de pagini, care se află aproape de încheierea acestui volum.
2:14 În toamna anului 1888, s-a ţinut la Minneapolis, Minnesota, o importantă sesiune a Conferinţei Generale. La această întâlnire a fost prezentată o concepţie mai largă a marelui adevăr al neprihănirii prin credinţă. Eşecul unora de a-şi deschide inima în faţa luminii ce se afla acolo a făcut să lumineze atât de strălucitor îndemnurile Ellenei White, încurajându-i la o zeloasă studiere a Bibliei şi la dărâmarea barierelor ce stăteau în calea înaintării în înţelegerea adevărului. La sesiunea Conferinţei Generale din anul următor, 1889, lucrătorii şi membrii laici, deopotrivă, au raportat la întâlnirile sociale că "anul trecut" a fost "cel mai bun din viaţa lor; lumina ce a strălucit din Cuvântul lui Dumnezeu a fost clară şi distinctă - îndreptăţirea prin credinţă şi Domnul Hristos, neprihănirea noastră... Mărturia generală a celor care au luat cuvântul a fost aceea că această solie de lumină şi adevăr care a fost revărsată asupra poporului nostru este exact adevărul pentru timpul acesta şi, oriunde mergeau prin comunităţi, lumina, mângâierea şi binecuvântarea lui Dumnezeu erau, în mod sigur, prezente." (E.G.White, Ms.10, 1889, citat în Roadele Darurilor Spirituale - The Fruitage of Spiritual Gifts, Pag. 234). Solia lui Dumnezeu către poporul Său
2:15 s-a transformat într-o glorioasă biruinţă asupra valului ce ameninţa cu înfrângerea.
2:16 Pe când scrierea acestui volum se apropia de sfârşit, o criză ameninţa Statele Unite sub forma propunerii unei legi naţionale duminicale. În legătură cu aceasta, Ellenei White i-a fost prezentată viziunea unui conflict iminent, cum şi probleme pe care biserica trebuie să le întâmpine, în timp ce protestantismul apostat se uneşte cu catolicismul pentru a impune măsuri opresive. Letargia patetică a celor ce înţeleg problemele a fost în mod clar înfăţişată şi s-a adresat chemarea la acţiune.
2:17 În volumul 5 este o mare diversitate de subiecte, mai mare decât în toate cele nouă volume ale Mărturiilor (Testimonies). Acesta a fost ultimul din grupa volumelor de Mărturii (Testimonies) care cuprind "mărturii personale", adresate diferitelor persoane. O perioadă de unsprezece ani avea să treacă până la publicarea volumului 6 al Mărturiilor (Testimonies).
2:18 Acest volum are o mare valoare pentru biserica de astăzi, datorită naturii practice a avertizărilor şi sfaturilor venite la timp. În tot volumul sunt subliniate declaraţiile solemne ce scot în evidenţă apropierea sfârşitului şi pregătirea necesară în lumina conflictului ce stă să vină. Pastorii sunt chemaţi la o profundă consacrare. Administratorii sunt mustraţi. Medicii sunt sfătuiţi. Profesorii sunt avertizaţi împotriva adoptării de principii lumeşti şi sunt încurajaţi să-şi călăuzească studenţii în lucrarea de câştigare de suflete. Colportorii evanghelişti sunt chemaţi la un standard mai înalt de calificare. Părinţii sunt învăţaţi cu privire la viaţa de cămin şi educaţia copiilor. Aceia care au aşa-numita lumină nouă, dar care cuprinde un mesaj contrar doctrinei fundamentale, sunt mustraţi. Toţi, mic şi mare, sunt chemaţi la reînviorare şi reformă.
2:19 Învăţăturile şi avertizările din acest volum exercită o influenţă sigură şi sobră asupra adventiştilor de ziua a şaptea, când ei întreprind eforturi şi mai mari. Ele exercită şi astăzi aceeaşi influenţă.
2:20 Institutul pentru studiul scrierilor E.G.White