19:15 Mântuitorul nostru i-a învăţat pe ucenicii Săi să se roage: ‘‘Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”. O mare binecuvântare este cerută aici în mod condiţionat. Noi înşine suntem cei care facem să fie cunoscute aceste condiţii. Noi cerem ca mila lui Dumnezeu faţă de noi să fie măsurată cu mila pe care noi o manifestăm faţă de alţii. Domnul Hristos declară că aceasta este regula pe care o foloseşte Domnul în relaţiile cu noi: ‘‘Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre”. Minunaţi termeni! Dar cât de puţini sunt ei înţeleşi sau ascultaţi! Unul dintre cele mai obişnuite păcate, însoţit de cele mai vătămătoare rezultate, este îngăduirea unui spirit neiertător. Cât de mulţi vor nutri un spirit de duşmănie sau răzbunare şi apoi se vor pleca înaintea lui Dumnezeu şi vor cere iertare aşa cum iartă ei! În mod sigur, ei n-au un simţământ real al importanţei acestei rugăciuni sau nu îndrăznesc să o rostească cu buzele lor. Noi suntem dependenţi de mila iertătoare a lui Dumnezeu, şi aceasta în fiecare zi şi în fiecare ceas. Cum putem deci să mai nutrim amărăciune şi răutate faţă de cei păcătoşi ca şi noi? Dacă, în legăturile lor zilnice, creştinii ar duce cu ei principiile acestei rugăciuni, ce binecuvântată schimbare ar avea loc în biserică şi în lumea întreagă! Aceasta va fi cea mai