18:1 Adunările noastre de tabără
18:2 Mi-a fost arătat că unele din adunările noastre din corturi sunt departe de a fi ceea ce Domnul le-a destinat să fie. Oamenii vin nepregătiţi pentru primirea Duhului Sfânt. În general, surorile petrec foarte mult timp înaintea adunării ca să-şi pregătească toaletele şi să se împodobească, în exterior, în timp ce uită cu totul podoaba lăuntrică, care înaintea lui Dumnezeu are o mare valoare. De asemenea, se cheltuieşte mult timp pentru a găti bucate ce nu sunt necesare, pentru pregătirea de plăcinte bogate, prăjituri
18:3 şi alte feluri de mâncare care sunt vătămătoare pentru aceia care le vor mânca. Dacă surorile noastre ar face o pâine bună şi alte feluri de mâncăruri sănătoase, atât ele, cât şi familiile lor ar fi mai bine pregătite să aprecieze cuvintele vieţii şi ar fi mult mai deschise influenţei Duhului Sfânt.
18:4 Adesea, stomacul este supraîncărcat cu hrană ce rareori este modestă, simplă, ca aceea mâncată acasă, unde numărul exerciţiilor făcute este dublu sau triplu. Aceasta face ca mintea să fie într-o letargie ce face dificil de apreciat lucrurile veşnice; şi adunarea se termină, şi ei sunt dezamăgiţi pentru că nu s-au bucurat mai mult de Duhul lui Dumnezeu.
18:5 În timp ce se pregăteşte pentru întâlnire, fiecare persoană ar trebui să examineze în mod amănunţit şi critic propria sa inimă înaintea lui Dumnezeu. Dacă au fost simţăminte neplăcute, neînţelegeri sau ceartă în familie, primul act de pregătire ar trebui să fie acela de a mărturisi unul altuia aceste greşeli şi de a se ruga unul cu altul şi unul pentru altul. Umileşte-te înaintea lui Dumnezeu şi fă un efort stăruitor de a-ţi goli templul sufletului de orice gunoi - orice invidie, orice gelozie, orice suspiciune şi căutare de greşeli. ‘‘Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor; curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită. Simţiţi-vă ticăloşia; tânguiţi-vă şi plângeţi. Râsul vostru să se prefacă în tânguire şi bucuria voastră în întristare. Smeriţi-vă înaintea Domnului şi El vă va înălţa.”
18:6 Domnul vorbeşte: intră în cămăruţa ta şi, în tăcere, intră în comuniune tăcută cu inima ta; ascultă de vocea adevărului şi a conştiinţei. Nimic nu va da o privire mai clară asupra eului ca rugăciunea în taină. El, care te vede în ascuns şi cunoaşte toate lucrurile, va ilumina înţelegerea ta şi va răspunde cererilor tale. Îndatoriri clare, simple, ce nu trebuie să fie neglijate, se vor deschide înaintea ta. Fă un legământ cu Dumnezeu, ca să te supui pe tine şi toate puterile tale slujirii Lui. Nu duce această lucrare neterminată în adunările în corturi. Dacă ea nu s-a făcut în cămin, propriul tău suflet va suferi şi alţii vor fi foarte mult răniţi prin răceala, insensibilitatea şi letargia ta.
18:7 Am văzut starea oamenilor ce mărturisesc adevărul. Cuvintele profetului Ezechiel li se pot aplica astăzi şi lor: ‘‘Fiul omului, oamenii aceştia îşi poartă idolii în inimă şi îşi pironesc privirile spre ceea ce i-a făcut să cadă în nelegiuire! Să mă las Eu să fiu întrebat de ei? De aceea vorbeşte-le, şi spune-le: 'Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: orice om din casa lui Israel, care îşi poartă idolii în inimă, şi care îşi pironeşte privirile spre ceea ce l-a făcut să cadă în nelegiuirea lui - dacă va veni să vorbească proorocului - Eu, Domnul, îi voi răspunde, în ciuda mulţimii idolilor lui'‘‘.
18:8 Dacă iubim lucrurile lumii şi ne complăcem în nelegiuire sau comuniune cu lucrările nefolositoare ale întunericului, am aşezat piatra de poticnire a nelegiuirii înaintea feţei noastre şi am introdus idoli în inima noastră. Şi dacă, printr-un efort categoric, nu-i îndepărtăm, nu vom fi niciodată recunoscuţi ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu.
18:9 Aceasta este o lucrare pentru familii în care trebuie să vă angajaţi mai înainte de a vă strânge la sfânta noastră întâlnire. Lăsaţi ca pregătirea mâncării şi a îmbrăcămintei să fie pe planul al doilea; în schimb, o profundă cercetare a inimii să înceapă în cămin. Rugaţi-vă de trei ori pe zi şi, asemenea lui Iacov, fiţi insistenţi. În cămin este locul unde să-L găsim pe Isus; deci, luaţi-L pe Isus cu voi la adunare şi cât de preţioase vor fi atunci orele pe care le veţi petrece acolo! Dar cum veţi putea să aşteptaţi să simţiţi prezenţa Domnului şi să vedeţi puterea Sa desfăşurată, atunci când lucrarea individuală de pregătire pentru timpul acela este neglijată?
18:10 Pentru propriul vostru suflet, pentru Domnul Hristos şi pentru alţii, lucraţi în cămin. Rugaţi-vă, deşi nu sunteţi obişnuiţi să vă rugaţi. Deschideţi-vă inima înaintea lui Dumnezeu. Puneţi-vă casa în rânduială. Pregătiţi-vă copiii pentru această ocazie. Învăţaţi-i că nu este mai important ca ei să vină îmbrăcaţi în haine frumoase, ci să vină înaintea lui Dumnezeu cu mâini şi inimi curate. Înlăturaţi orice obstacol care ar putea fi în calea lor - toate diferendele ce există, poate, între ei sau între voi şi ei. Făcând astfel, invitaţi prezenţa Domnului
18:11 în căminele voastre şi îngerii cei sfinţi vă vor însoţi atunci când veţi merge la adunare, iar lumina şi prezenţa lor vor face pe îngerii cei răi ai întunericului să dea înapoi. Chiar necredincioşii vor simţi atmosfera sfântă atunci când vor intra în tabără. O, cât de mult se pierde prin neglijarea acestei importante lucrări! Poate că îţi va plăcea predicarea, poate că vei fi mişcat şi reînviorat, dar puterea transformatoare şi reformatoare a lui Dumnezeu nu va fi simţită în inimă, iar lucrarea nu va fi atât de profundă, desăvârşită şi dăinuitoare aşa cum ar trebui să fie. Lasă ca mândria să fie crucificată şi sufletul să fie îmbrăcat cu haina nepreţuită a neprihănirii Domnului Hristos şi te vei bucura atunci de o adunare deosebită. Pentru sufletul tău, aceasta va fi chiar poarta cerului.
18:12 Aceeaşi lucrare a umilinţei şi a cercetării de inimă ar trebui, de asemenea, să aibă loc în biserică, astfel încât toate diferenţele şi înstrăinările dintre fraţi să fie lăsate la o parte mai înainte de a ne înfăţişa înaintea Domnului la aceste întâlniri anuale. Consacră-te acestei lucrări cu zel şi nu te odihni până când ea nu este îndeplinită; căci, dacă vii la aceste întâlniri cu îndoielile, cu murmurările, cu disputele tale, atunci aduci îngerii cei răi în tabără şi duci cu tine întuneric oriunde vei merge.
18:13 Mi-a fost arătat că, din lipsa unei astfel de pregătiri, aceste întâlniri anuale au realizat foarte puţin. Martorii sunt rareori pregătiţi să lucreze pentru Dumnezeu. Sunt mulţi vorbitori - aceia care pot rosti cuvinte tăioase, ieşite din făgaşul lor, pentru a biciui alte biserici şi a batjocori credinţa lor -, dar nu sunt decât puţini lucrători zeloşi pentru Dumnezeu. Aceşti vorbitori aspri, care îşi dau importanţă, mărturisesc că au primit adevărul înaintea celorlalţi oameni, dar felul lor de a lucra şi zelul lor religios nu corespund în nici un fel cu mărturisirea lor de credinţă.
18:14 M-am uitat ca să văd umilinţa sufletului, care ar trebui să fie ca o haină potrivită pe pastorii noştri, dar ea nu era asupra lor. M-am uitat ca să văd dragostea profundă pentru suflete, pe care Domnul a spus că trebuie s-o aibă, dar nu o aveau. Am ascultat să aud rugăciuni stăruitoare, înălţate cu lacrimi şi zdrobire de suflet pentru
18:15 cei nepocăiţi şi necredincioşi din propriile lor cămine, şi din biserică, dar nu le-am auzit. Am ascultat să aud făcându-se apeluri pentru manifestarea Duhului Sfânt, dar acestea lipseau. M-am uitat să văd purtători de poveri, care în timpuri ca acestea să plângă între tindă şi altar, strigând: ‘‘Ai milă de poporul Tău, Doamne, şi nu lăsa de ocară moştenirea Ta”, dar n-am auzit astfel de rugăciuni. Puţini oameni zeloşi şi umili Îl caută pe Domnul. La unele din aceste întâlniri, unul sau doi pastori au simţit povara şi au fost apăsaţi asemenea unui car sub greutatea snopilor. Dar marea majoritate a pastorilor nu au un simţământ al sfinţeniei lucrării lor mai mare decât îl au copiii.
18:16 Am văzut că aceste întâlniri anuale ar putea fi ceea ce ar trebui să fie, întâlniri ale unei lucrări pline de zel. Pastorii ar trebui să caute să facă o pregătire a inimii mai înainte de a se angaja în lucrarea de a ajuta pe alţii, căci poporul este cu mult înaintea multor pastori. Ei trebuie să se lupte neobosit în rugăciune, până când Domnul îi binecuvântează. Când iubirea lui Dumnezeu arde pe altarul inimii lor, atunci ei nu vor predica pentru a-şi etala propria lor isteţime, ci pentru a-L prezenta pe Hristos, care ridică păcatele lumii.
18:17 În prima biserică, creştinismul era predicat în toată puritatea lui; preceptele lui au fost date de vocea inspiraţiei; orânduirile lui erau necorupte de înşelăciunile oamenilor. Biserica a dat pe faţă spiritul Domnului Hristos şi s-a prezentat frumoasă în simplitatea ei. Podoaba ei erau principiile sfinte şi viaţa exemplară a membrilor ei. Mulţimi au fost câştigate la Hristos, nu printr-o manifestare exterioară sau prin învăţătură, ci prin puterea lui Dumnezeu care însoţea predicarea deschisă, simplă, a Cuvântului Său. Dar biserica s-a corupt. Şi acum, era o mai mare nevoie, mai mult decât oricând, ca slujitorii Evangheliei să fie canale de lumină.
18:18 Sunt mulţi vorbitori superficiali ai adevărului biblic, ale căror suflete sunt tot atât de pustii şi lipsite de Duhul lui Dumnezeu, cum erau dealurile de la Ghilboa de rouă şi ploaie. Avem nevoie de bărbaţi care să fie ei înşişi convinşi pe deplin
18:19 şi care pot învăţa pe alţii cum să-şi predea inima lui Dumnezeu. Puterea sfinţeniei aproape a încetat să mai existe în comunităţile noastre. Şi de ce este lucrul acesta? Domnul aşteaptă încă să fie milostiv; El n-a închis ferestrele cerului. Noi ne-am despărţit de El. Avem nevoie să ne fixăm ochiul credinţei la cruce şi să credem că Domnul Isus este tăria şi mântuirea noastră.
18:20 Văzând aşa de puţină preocupare pentru lucrare la pastori şi la popor, întrebăm: Când va veni Domnul, va găsi El credinţă pe pământ? Ceea ce ne lipseşte este credinţa. Dumnezeu are o abundenţă de har şi putere ce aşteaptă să fie cerute de noi. Dar motivul pentru care noi nu simţim marea noastră nevoie de ele este acela că privim la noi înşine, şi nu la Domnul Isus. Noi nu înălţăm pe Isus şi nu ne sprijinim în totul pe meritele Sale.
18:21 O, dacă aş putea să imprim în mintea pastorilor şi a poporului nevoia unei profunde lucrări a harului în inimă şi o mai categorică pregătire pentru a intra în spiritul şi activitatea adunărilor noastre de tabără, astfel încât să poată primi cel mai mare beneficiu posibil din aceste întâlniri. Aceste adunări anuale pot fi ocazii speciale de binecuvântare sau pot să producă răni mari vieţii spirituale. Ce vor fi ele pentru tine, scumpe cititor? Rămâne ca fiecare dintre noi să decidem în dreptul nostru.