17:1 Puterea adevărului
17:2 Cuvântul lui Dumnezeu a fost predicat de către slujitorii Săi din primele zile cu o ‘‘dovadă dată de Duhul şi de putere”. Inimile oamenilor erau mişcate de vestirea Evangheliei. De ce oare vestirea Evangheliei are acum o aşa de mică putere de a-i mişca pe oameni? Este oare Dumnezeu mai puţin binevoitor să reverse binecuvântările Sale asupra lucrătorilor cauzei Sale din acest veac de cum a fost în zilele apostolilor?
17:3 Avertizarea pe care o adresăm lumii trebuie să arate că este pentru ei fie o mireasmă de viaţă spre viaţă, fie de moarte spre moarte. Şi va trimite oare Domnul pe slujitorii Săi să vestească acest mesaj teribil şi solemn şi în acelaşi timp să reţină de la ei Duhul Său Cel Sfânt? Să îndrăznească oare omul trecător şi supus greşelii, fără ajutorul special al harului şi puterii lui Dumnezeu, să stea între vii şi morţi şi să rostească cuvintele vieţii veşnice? Domnul nostru este bogat în har şi tare în putere; El va revărsa din abundenţă aceste daruri asupra tuturor acelora care vin la El în credinţă. El este mult mai binevoitor să dea Duhul Sfânt celor ce-l cer de la El decât sunt părinţii dispuşi să dea
17:4 daruri bune copiilor lor. Motivul pentru care acest adevăr important şi preţios pentru timpul acesta nu este atât de puternic pentru a mântui este acela că noi nu lucrăm cu credinţă.
17:5 Noi trebuie să ne rugăm tot atât de zelos pentru revărsarea Duhului Sfânt, cum s-au rugat ucenicii în Ziua Cincizecimii. Dacă ei aveau nevoie de el atunci, cu atât mai mult avem noi nevoie de el astăzi. Întunericul moral, asemenea unui giulgiu mortuar, acoperă pământul. Tot felul de învăţături false, de erezii şi înşelăciuni satanice smintesc mintea oamenilor. Fără Duhul şi puterea lui Dumnezeu, toată munca de a prezenta adevărul va fi zadarnică.
17:6 Vom fi în stare să-L prezentăm lumii pe Dumnezeu numai prin contemplarea lui Hrist, prin exercitarea credinţei în El şi prin exprimarea pentru noi a harului Său salvator. Dacă vom învăţa de la El, Isus va fi tema propovăduirii noastre; dragostea Lui arzând pe altarul inimilor noastre va îmbogăţi inimile oamenilor. Adevărul nu va fi prezentat ca o teorie rece, lipsită de viaţă, ci prin manifestarea Duhului.
17:7 Mulţi dintre pastorii noştri, în vorbirile lor, se ocupă prea mult de teoria sfinţeniei şi nu suficient de mult de sfinţenia practică. Ei cunosc adevărul numai teoretic, dar inimile lor nu sunt atinse de adevăratul zel al iubirii Domnului Hristos. Prin studierea publicaţiilor noastre, mulţi au ajuns să aibă o cunoaştere a argumentelor ce susţin adevărul, dar ei n-au devenit cercetători ai Bibliei pentru ei înşişi. Ei nu caută în mod continuu pentru o profundă şi o mai desăvârşită cunoaştere a planului de mântuire, aşa cum este el descoperit în Scriptură. În timp ce predică altora, ei devin pitici în ceea ce priveşte creşterea în cele religioase. Ei nu merg adesea înaintea lui Dumnezeu pentru a cere Duhul Său cel Sfânt şi har ca să prezinte drept pe Domnul Hristos lumii.
17:8 Tăria omenească este slăbiciune, iar înţelepciunea omenească este nebunie. Succesul nostru nu depinde de talentele sau învăţătura noastră, ci de legătura noastră vie cu Dumnezeu. Adevărul este lipsit de puterea lui atunci când este predicat de oameni care caută să facă paradă de
17:9 învăţătura şi iscusinţa lor. Astfel de oameni dovedesc că au o prea puţină cunoaştere a religiei practice, că ei sunt nesfinţiţi în inimile şi viaţa lor şi că sunt plini de gânduri deşarte. Ei nu învaţă de la Isus. Ei nu pot prezenta şi altora un Mântuitor pe care ei înşişi nu-L cunosc. Propriile lor inimi nu sunt înmuiate şi nu sunt supuse printr-un simţământ viu al sacrificiului cel mare pe care Domnul Hristos l-a făcut pentru a mântui pe omul pieritor. Ei nu simt că este un privilegiu acela de a tăgădui eul şi a suferi de dragul Lui. Unii înalţă eul şi vorbesc despre eu; ei pregătesc predici şi scriu articole pentru a atrage atenţia oamenilor la pastor, temându-se ca nu cumva acesta să nu primească onoarea ce i se cuvine. Dacă s-ar fi înălţat mai mult persoana Domnului Isus şi mai puţin cea a pastorului, dacă s-ar fi adus mai multe laude Autorului adevărului şi mai puţin slujitorilor Săi, am ocupa o poziţie mai favorabilă înaintea lui Dumnezeu decât o avem astăzi.
17:10 Planul de mântuire nu este prezentat în toată simplitatea lui pentru motivul că puţini slujitori ai Evangheliei ştiu cât de simplă este credinţa. O cunoaştere intelectuală a adevărului nu este suficientă; noi trebuie să cunoaştem puterea ei asupra inimii şi vieţii noastre. Slujitorii lui Dumnezeu au nevoie să vină la Hristos ca nişte copilaşi. Fraţilor, căutaţi-L pe Isus, mărturisiţi-vă păcatele, cereţi, mijlociţi înaintea lui Dumnezeu zi şi noapte, până când veţi avea conştienţa faptului că pentru Domnul Isus Hristos sunteţi iertaţi şi primiţi. Apoi veţi iubi mai mult pentru că vi s-a iertat mult. Apoi, veţi putea îndrepta pe alţii la Domnul Hristos, ca la un răscumpărător iertător de păcate. Numai după aceea puteţi să prezentaţi adevărul din toată inima, o inimă ce simte puterea lui sfinţitoare. Mă tem pentru voi, fraţii mei. Vă sfătuiesc să rămâneţi în Ierusalim, aşa cum au rămas şi primii apostoli, până când, asemenea lor, veţi primi botezul Duhului Sfânt. Niciodată să nu vă simţiţi liberi să mergeţi la amvon, până când, prin credinţă, nu v-aţi prins puternic de braţul tăriei voastre.
17:11 Dacă avem spiritul lui Hristos, atunci vom lucra aşa cum a lucrat El; ne vom umple de învăţătura omului din Nazaret şi o vom prezenta apoi poporului. Dacă, în loc de a fi profesori formalişti
17:12 şi pastori neconvertiţi, noi am fi într-adevăr urmaşi ai Domnului Hristos şi am prezenta adevărul cu o aşa umilinţă şi zel şi îl vom exemplifica astfel în viaţa noastră, atunci lumea nu ne va întreba mereu dacă noi credem ceea ce mărturisim a crede. Solia adusă din iubire pentru Domnul Isus Hristos, având totdeauna înaintea noastră valoarea sufletelor, va câştiga chiar printre cei lumeşti recunoaşterea: ‘‘Ei sunt asemenea lui Isus”.
17:13 Dacă dorim să reformăm pe alţii, atunci trebuie ca noi înşine să practicăm principiile pe care dorim să le cerem lor să le împlinească. Cuvinte, de altfel bune, vor fi fără putere dacă ele sunt contrazise de viaţa de fiecare zi. Slujitori ai lui Hristos, vă sfătuiesc: ‘‘Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii”. Nu scuza la tine însuţi păcatele pe care le mustri la alţii. Dacă predici despre blândeţe şi iubire, atunci lasă ca aceste virtuţi să fie exemplificate în propria ta viaţă. Dacă îi îndemni pe alţii să fie buni, curtenitori şi atenţi în cămin, exemplul tău să dea putere îndemnurilor tale. Cum ai primit o lumină mai mare decât alţii, tot astfel şi răspunderea ta este mai mare. Vei fi bătut cu mai multe lovituri dacă neglijezi să faci voia Domnului tău.
17:14 Cursele lui Satana sunt întinse înaintea noastră tot aşa cum au fost întinse pentru copiii lui Israel, chiar înaintea intrării lor în ţara Canaanului. Noi repetăm istoria acestui popor. Comoditatea, deşertăciunea, iubirea unei vieţi uşoare şi a plăcerilor, egoismul şi necurăţia cresc în mijlocul nostru. Este nevoie acum de bărbaţi care sunt neclintiţi şi neînfricaţi în a face cunoscut pe deplin sfatul lui Dumnezeu; oameni care să nu doarmă aşa cum fac alţii, ci să vegheze şi să fie sobri. Cunoscând aşa cum cunosc eu lipsa cea mare a sfinţeniei şi puterii slujitorilor noştri, mă doare profund să văd eforturile făcute pentru înălţarea de sine. Dacă aceştia ar putea vedea pe Domnul Isus aşa cum este El şi pe ei aşa cum sunt, aşa de slabi, aşa de ineficienţi, aşa de neasemenea cu Domnul lor, ar spune: Dacă numele meu poate fi scris în cea mai obscură parte a cărţii vieţii, este destul pentru mine, aşa de nevrednic sunt ca El să mă ia în seamă.
17:15 Este lucrarea ta aceea de a studia şi a imita Modelul. A fost
17:16 Domnul Hristos plin de lepădare de sine? Aşa trebuie să fii şi tu. A fost El blând şi smerit cu inima? Aşa trebuie să fii şi tu. A fost El zelos în lucrarea mântuirii sufletelor? Aşa trebuie să fii şi tu. A lucrat El pentru a promova slava Tatălui Său? Tot aşa trebuie să faci şi tu. A căutat El, adesea, ajutor de la Dumnezeu? Tot aşa trebuie să faci şi tu. A fost Domnul Hristos răbdător? Şi tu trebuie să fii răbdător. După cum Şi-a iertat Domnul Hristos vrăjmaşii, tot aşa trebuie să ierţi şi tu.
17:17 Religia care dă pe faţă adevăratul nostru caracter nu este atât de mult religia de la amvon, cât religia trăită în familie. Soţia pastorului, copiii săi şi aceia care lucrează ca ajutoare în familia sa sunt cel mai bine calificaţi să judece evlavia lui. Un om bun va fi o binecuvântare pentru casa sa. Soţia, copiii şi ajutoarele se vor simţi cu toţii mai bine, datorită religiei lui.
17:18 Fraţilor, duceţi pe Hristos în familie, duceţi-L la amvon, duceţi-L cu voi oriunde veţi merge. Apoi, nu este nevoie să puneţi asupra altora sarcina de a aprecia lucrarea slujirii voastre, căci voi purtaţi împuternicirea cerului cu care să dovediţi tuturor că sunteţi slujitorii Domnului Hristos. Duceţi pe Isus cu voi în orele voastre de singurătate. Aduceţi-vă aminte că El Se pleca adesea în rugăciune şi viaţa Sa a fost continuu susţinută de influenţa proaspătă a Duhului Sfânt. Lăsaţi ca gândurile voastre, viaţa voastră lăuntrică să fie astfel, încât să nu vă fie ruşine să staţi în faţa raportului ei în ziua cea mare a lui Dumnezeu.
17:19 Cerul nu este închis ca să n-asculte rugăciunile fierbinţi ale celor neprihăniţi. Ilie a fost un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi ale noastre şi totuşi Domnul l-a auzit şi într-un mod foarte evident a răspuns cererilor sale. Singurul motiv al lipsei puterii lui Dumnezeu trebuie să fie găsit în noi înşine. Dacă viaţa lăuntrică a multora dintre cei ce mărturisesc adevărul ar fi prezentată înaintea lor, ei n-ar mai pretinde că sunt creştini. Ei nu cresc în har. O rugăciune grăbită este înălţată din când în când, dar nu există o adevărată comuniune cu Dumnezeu.
17:20 Noi trebuie să ne rugăm mai mult dacă vrem să facem progrese în viaţa divină. Când solia adevărului a fost vestită pentru prima dată, cât de mult ne rugam! Cât de des vocea
17:21 mijlocirii s-a auzit în cameră, în hambar, în grădină sau în dumbravă! Adesea am petrecut ore în rugăciuni stăruitoare, doi sau trei laolaltă, cerând împlinirea făgăduinţei; adesea, suspinul plânsului era auzit şi apoi vocea mulţumirii şi a cântecului de laudă. Acum, ziua Domnului este mai aproape decât atunci când am crezut prima dată şi de aceea trebuie să fim mai doritori, mai zeloşi şi mai fierbinţi decât în acele zile de început. Primejdiile sunt mult mai mari acum decât atunci. Sufletele sunt mult mai împietrite. Avem nevoie să fim plini de spiritul Domnului Hristos şi nu trebuie să ne odihnim până când nu-l vom primi.
17:22 Fraţi şi surori, aţi uitat oare că rugăciunile voastre trebuie să fie, asemenea unor seceri ascuţite, alături de lucrătorii în marele câmp al secerişului? Când tinerii merg să predice adevărul, trebuie să aveţi momente de rugăciuni pentru ei. Rugaţi-vă ca Dumnezeu să-i lege de El şi să le dea înţelepciune, har şi cunoaştere. Rugaţi-vă să-i păzească de cursele lui Satana şi să-i păstreze curaţi în gând şi sfinţi în inimi. Vă implor pe voi, care vă temeţi de Domnul, să nu pierdeţi timpul în discuţii nefolositoare sau în lucrări nenecesare pentru satisfacerea mândriei sau în satisfacerea apetitului. Timpul astfel câştigat să fie petrecut în luptă cu Dumnezeu pentru pastorii voştri. Ţineţi-le mâinile aşa cum Aaron şi Hur i-au ţinut mâinile lui Moise.