13:42 Insist din nou pentru ceea ce se cuvine mamei, iubirii unei mame. Nu poate fi o mai nedemnă lipsă de recunoştinţă decât aceea care însoţeşte păcatul neascultării de o mamă creştină. În zilele copilăriei tale neajutorate, ea a vegheat asupra ta; rugăciunile şi lacrimile ei sunt martore înaintea cerului pentru modul plin de iubire în care te-a crescut. Ea a muncit din greu şi a făcut planuri pentru copiii ei, a gândit, s-a rugat şi a practicat renunţarea de sine. În decursul întregii tale vieţi, inima ei a fost neliniştită şi plină de zel pentru binele tău. Şi, cu toate acestea, acum îţi urmezi propriul tău drum; urmezi propria ta voinţă oarbă şi încăpăţânată, fără să ţii seama de secerişul amar pe care îl vei strânge şi de necazul pe care îl vei aduce asupra ei.