12:1 Căsătorii neînţelepte
12:2 Mi-a fost arătat că tinerii de astăzi nu sunt conştienţi de marile primejdii care îi pândesc. Sunt mulţi tineri pe care Dumnezeu i-ar accepta ca lucrători în diferite ramuri ale lucrării Sale, dar Satana a intervenit şi i-a prins în aşa măsură în plasa sa, încât aceştia s-au înstrăinat de Dumnezeu şi au devenit lipsiţi de putere în lucrarea Sa. Satana este un lucrător şiret şi perseverent. El ştie exact cum să prindă în cursă pe cel neprevăzător şi este un fapt alarmant acela că
12:3 numai puţini reuşesc să scape de vicleniile lui. Ei nu văd nici o primejdie şi nu se păzesc împotriva şiretlicurilor lui. El îi îndeamnă să-şi lege sentimentele unul de celălalt fără să ceară înţelepciunea lui Dumnezeu sau a acelora pe care El i-a trimis să avertizeze, să mustre şi să sfătuiască. Ei se simt mulţumiţi de ei înşişi şi nu vor să se supună restricţiilor.
12:4 Cazul tău, frate __, este o ilustrare puternică a acestui lucru. Ai devenit orb la gândul căsătoriei. Cum este în general cazul acelora care au mintea îndreptată în direcţia aceasta, avertizările slujitorilor lui Dumnezeu nu au decât puţină influenţă asupra ta. Mi-a fost arătat cât de uşor eşti afectat de influenţele corupătoare. Dacă te asociezi cu tovarăşi a căror minte este modelată într-o formă inferioară, vei deveni asemenea lor. Dacă iubirea şi temerea de Dumnezeu nu vor fi înaintea lor, atunci gândurile lor vor fi gândurile tale; dacă acestora le lipseşte respectul, şi tu vei deveni nerespectuos. Dacă ei vor fi uşuratici, dedaţi căutării de plăceri, vei merge şi tu pe acelaşi drum, cu un zel şi o perseverenţă demne de o cauză mai bună.
12:5 Tânăra de care ţi-ai legat sentimentele nu are o profunzime a gândirii sau a caracterului. Viaţa ei a fost uşoară şi mintea ei este îngustă şi superficială. Cu toate acestea, ai refuzat cu încăpăţânare sfaturile tatălui tău, ale sorei tale iubitoare sau ale prietenilor tăi din comunitate. Am venit la tine ca un trimis al lui Dumnezeu; dar sentimentele tale puternice, încrederea în tine însuţi ţi-au închis ochii în faţa primejdiei şi urechile la avertizări. Atitudinea ta a fost aşa de persistentă, ca şi când nimeni nu ştia cât ştii tu sau ca şi când mântuirea sufletului tău depindea de urmarea propriei tale judecăţi.
12:6 Dacă fiecare tânăr care mărturiseşte adevărul ar fi făcut aşa cum ai făcut tu, care ar fi starea familiilor şi a bisericii? Să luăm în considerare influenţa lipsei de respect faţă de părinţii tăi, prin îndărătnicia şi mulţumirea de sine. Tu faci parte dintre cei trufaşi şi nesăbuiţi.
12:7 Această orbire te-a făcut să-ţi pierzi interesul pentru lucrurile religioase şi să te gândeşti numai la tine, în loc să te gândeşti la slava lui Dumnezeu. Din această intimitate sau ataşament nu poate ieşi nimic bun. Binecuvântarea lui Dumnezeu nu va însoţi nici o comportare încăpăţânată ca aceasta pe care o dai tu pe faţă. N-ar trebui să fii aşa de grăbit să intri în relaţii de căsătorie şi să-ţi asumi sarcina îngrijirii unei familii, mai înainte de a-ţi stabili bine, în profunzime, propriul tău caracter. Te văd într-o mare întunecime, incapabil să-ţi dai seama de primejdia în care te afli.
12:8 Adevărul a produs o reformă în viaţa şi caracterul tău şi a sporit încrederea fraţilor; dar Satana a văzut că te pierde şi de aceea şi-a mărit eforturile pentru a te prinde în cursele lui viclene; şi a reuşit de minune. Slăbiciunea naturii tale, nedescoperită până acum, este dezvoltată. Nu vezi starea în care te afli, deşi este foarte vizibilă. Lumina nu vine la un om care nu face nici un efort ca s-o obţină. Când vezi că fraţii şi surorile tale sunt întristate de comportamentul tău, atunci este timpul să te opreşti, să analizezi ceea ce ai făcut până acum, să te rogi mult şi să te sfătuieşti cu bărbaţi cu experienţă din biserică şi să primeşti cu mulţumire şi recunoştinţă sfatul lor.
12:9 ‘‘Dar”, vei spune, ‘‘să urmez eu oare sfatul şi judecata fraţilor, fără să ţin cont de propriile mele sentimente?” Răspund: Biserica este autoritatea delegată de Dumnezeu pe pământ. Domnul Hristos a spus: ‘‘Şi orice vei lega pe pământ, va fi legat în ceruri şi orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri.” În general, se acordă prea puţin respect opiniilor membrilor comunităţii. Lipsa respectului faţă de opiniile bisericii este ceea ce produce atât de multe necazuri printre fraţi. Ochiul comunităţii poate să fie în stare să distingă la un membru greşit ceea ce el personal nu vede. Puţini pot fi tot aşa de orbi ca aceia care greşesc, dar majoritatea comunităţii este o putere care ar trebui să-şi controleze membrii în mod individual.
12:10 Apostolul Petru spune: ‘‘Tot aşa şi voi, tinerilor, fiţi supuşi
12:11 celor bătrâni. Şi în legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.” Pavel îndeamnă: ‘‘Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste fiecare să dea întâietate altuia.” ‘‘Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos.” ‘‘Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai pe sus de el însuşi.” Dacă nu sunt ascultate, sfatul şi îndemnul bisericii nu au nici o putere. Dumnezeu a aşezat în biserică o voce care trebuie să-i conducă pe membrii ei.
12:12 Dacă eşti condus mai degrabă de adevăr decât de rătăcire, atunci vei fi dispus să asculţi de părinţi şi vei considera vocea bisericii ca fiind sacră. Rugăciunile tale au fost făcute cu hotărârea de a aduce la îndeplinire ceea ce tu consideri că este drept, indiferent de dorinţa părinţilor tăi sau a bisericii. În toată viaţa ai fost influenţat, în mare măsură, de sentimente egoiste. Adesea, a trebuit să se facă un mare sacrificiu de sentimente pentru a împlini condiţiile puse în Cuvântul lui Dumnezeu şi pentru a acţiona din principiu.
12:13 ‘‘Dar”, vei întreba, ‘‘să aleagă părinţii un partener de viaţă, fără să ţină seama de judecata sau sentimentele fiului sau fiicei lor?” Îţi pun însă această întrebare aşa cum ar trebui să fie pusă: Să aleagă oare fiul sau fiica un tovarăş de viaţă, fără ca mai întâi să se consulte cu părinţii, când un astfel de pas poate să afecteze în mod vital fericirea părinţilor, dacă au cât de cât afecţiune pentru copilul lor? Şi ar trebui oare ca acest copil, cu toate sfaturile şi apelurile părinţilor săi, să continue să meargă pe drumul lui? Răspund în mod categoric: Nu, chiar dacă ar rămâne necăsătorit. Porunca a cincea interzice un astfel de comportament. ‘‘Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.” Avem aici o poruncă cu o făgăduinţă, pe care Domnul o va împlini cu siguranţă în dreptul acelora care vor asculta.
12:14 Părinţii înţelepţi nu vor alege niciodată tovarăşi de viaţă pentru copiii lor
12:15 fără să ţină seama de dorinţele acestora. În cazul tău, nimeni nu şi-a propus vreodată să facă lucrul acesta. Dar, în mare măsură, ceea ce numesc tinerii, în zilele noastre, iubire nu este decât un impuls orb, care îşi are originea în Satana, pentru a realiza distrugerea lor.
12:16 Dacă tu, fratele meu, vei merge acum la colegiul nostru, aşa cum ai plănuit, mă tem cu privire la modul în care te vei comporta acolo. Hotărârea ta categorică de a avea compania unei domnişoare oriunde vei merge, îmi spune că eşti departe de a beneficia de mergerea la Battle Creek. Pasiunea pe care o ai este mai mult satanică decât divină. Nu doresc să fii dezamăgit cu privire la Battle Creek. Acolo, regulile sunt stricte. Nu este îngăduit să faci curte unei domnişoare. Şcoala n-ar mai avea nici o valoare pentru studenţi, dacă ei s-ar implica în probleme de dragoste, aşa cum ai fost tu. Disciplina colegiului nostru ar fi în curând subminată. Părinţii nu-şi trimit copiii la colegiul nostru sau în birourile noastre pentru a începe o viaţă de dragoste, sentimentală, ci pentru a fi educaţi în cele ale ştiinţei sau pentru a învăţa meşteşugul tipăritului. Dacă regulile ar fi aşa de libertine, încât le-ar permite tinerilor să se încurce şi să fie pasionaţi de societatea sexului opus, aşa cum ai fost tu în ultimele luni, scopul mergerii lor la Battle Creek ar fi pierdut. Dacă nu-ţi poţi scoate aceasta cu totul din minte şi să mergi acolo în spiritul unui învăţăcel, cu scopul de a te trezi la cele mai sincere, zeloase şi umile eforturi, rugându-te ca să poţi să ai o strânsă comuniune cu Dumnezeu, ar fi mai bine pentru tine să rămâi acasă.
12:17 Dacă trebuie să mergi, atunci trebuie să fii pregătit să rezişti ispitei şi să susţii mâinile profesorilor şi ale învăţătorilor, lăsând ca influenţa ta să fie în totul de partea disciplinei şi ordinii. Dumnezeu doreşte ca toţi aceia care lucrează pentru cauza Sa să fie supuşi unii altora, dispuşi să primească sfat şi învăţătură. Ei ar trebui să se antreneze, să se pregătească singuri printr-o severă disciplină intelectuală şi morală, pentru ca prin asistenţa harului lui Dumnezeu să fie pregătiţi în mintea şi inima lor să-i instruiască pe alţii. Rugăciuni stăruitoare, umilinţă şi un caracter serios trebuie să fie combinate cu ajutorul lui Dumnezeu,
12:18 pentru că uşurătatea şi sentimentele omeneşti se luptă continuu pentru supremaţie. Fiecare om trebuie să-şi cureţe sufletul prin ascultarea de adevăr şi, cu ochii aţintiţi la slava lui Dumnezeu, trebuie să-şi umilească eul şi să-L înalţe pe Isus şi harul Său. Făcând astfel, el va înainta continuu spre lumină, Îl va cunoaşte pe Dumnezeu şi va primi ajutorul Său.
12:19 Unii dintre cei care frecventează cursurile colegiului nu-şi folosesc timpul cum trebuie. Plini de energie tinerească, ei nesocotesc restricţiile ce le sunt impuse. În mod deosebit, se răzvrătesc împotriva rânduielilor care nu le îngăduie tinerilor să acorde atenţie tinerelor fete. Se cunoaşte foarte bine răul ce decurge dintr-o astfel de comportare într-un veac degenerat ca acesta. Într-un colegiu, în care atât de mulţi tineri sunt laolaltă, imitarea obiceiurilor lumii în direcţia aceasta ar îndrepta gândurile într-o direcţie care îi va împiedica în preocuparea lor de a cunoaşte şi în interesul lor pentru lucrurile religioase. Pasiunea oarbă exercitată atât din partea tinerilor, cât şi a tinerelor, îndreptându-şi astfel afecţiunile unul faţă de altul în timpul şcolii, este o dovadă a lipsei unei judecăţi sănătoase. Ca şi în cazul tău, pornirile oarbe controlează raţiunea şi judecata. Sub această amăgire fermecată, răspunderea însemnată simţită de fiecare creştin sincer este dată la o parte, spiritualitatea moare, iar judecata şi eternitatea îşi pierd importanţa lor deosebită.
12:20 Fiecare capacitate a acelora care sunt afectaţi de această boală contagioasă - iubirea oarbă - este făcută să se supună ei. Ei par a fi lipsiţi de bunul simţ, iar comportamentul lor este dezgustător pentru toţi aceia care îl privesc. Fratele meu, te-ai făcut singur un subiect de discuţie şi ai decăzut în ceea ce priveşte respectul acelora a căror aprobare ar trebui s-o preţuieşti. Asemenea multora, apogeul acestei boli este atins într-o căsătorie imatură, iar atunci când noutatea a trecut şi puterea fermecată de a face dragoste s-a consumat, una sau ambele părţi se trezesc la adevărata lor situaţie. Ei se trezesc astfel cu un tovarăş de viaţă nepotrivit, dar uniţi pentru toată viaţa. Uniţi unul cu altul prin cele mai solemne legăminte, ei privesc
12:21 cu inimile pline de tristeţe la viaţa mizerabilă pe care trebuie s-o ducă. Apoi, ei trebuie să facă tot ce pot mai bine în situaţia lor, dar mulţi nu vor face acest lucru. Ei fie se vor dovedi necredincioşi faţă de legământul căsătoriei, fie vor face ca jugul pe care continuă să-l poarte să fie atât de amar, încât nu puţini laşi îşi vor pune capăt existenţei.
12:22 Asocierea cu cei frivoli, vanitoşi, superficiali şi sceptici va aduce depravare şi ruină morală. Tinere sau tineri îndrăzneţi pot avea ceva plăcut în cuvintele lor; ei pot avea capacităţi intelectuale strălucite şi iscusinţa de a face ca ceea ce este rău să pară chiar preferabil faţă de ceea ce este bun. Astfel de persoane vor încânta şi vor uimi o anume clasă de oameni, şi ca urmare, suflete se vor pierde. Influenţa gândirii fiecărui om şi acţiunile ce-l înconjoară asemenea unei atmosfere invizibile sunt în mod inconştient inspirate de către toţi cei ce vin în contact cu el. Această atmosferă este în mod frecvent încărcată cu influenţe otrăvitoare, iar când acestea sunt inhalate, rezultatul sigur este degenerarea morală.
12:23 Tânărul meu frate, dacă aş putea să te fac să înţelegi adevărata ta stare! Tu trebuie să te pocăieşti sau, de nu, nu vei vedea niciodată Împărăţia cerului. Mulţi tineri şi tinere care mărturisesc a fi evlavioşi nu ştiu ce înseamnă să-L urmezi pe Domnul Hristos. Ei nu urmează exemplul Lui în facerea binelui. Iubirea şi recunoştinţa faţă de Dumnezeu nu izvorăsc din inima lor şi nici nu sunt exprimate în cuvintele şi comportamentul lor. Ei nu au spiritul renunţării de sine şi nici nu se încurajează unul pe altul pe calea sfinţeniei. Noi nu dorim ca astfel de tineri să se angajeze în lucrarea solemnă a lui Dumnezeu; tineri care mărturisesc pe Domnul Hristos, dar care nu au puterea morală de a lua poziţie alături de aceia care sunt sobri şi veghează în rugăciune, a căror conversaţie este cu privire la cele cereşti şi care privesc la Mântuitorul. Noi nu suntem aşa de nerăbdători ca la Battle Creek să meargă tineri care mărturisesc a fi păzitori ai Sabatului,dar care arată prin alegerea tovarăşilor starea lor morală decăzută.
12:24 Uşa colegiului nostru va fi totdeauna deschisă pentru aceia care nu se preocupă de religie, iar tinerii care vin la Battle Creek pot avea societatea acestor oameni nereligioşi, dacă aceasta este alegerea lor. Dacă au motive îndreptăţite să se asocieze cu aceştia şi suficientă tărie spirituală să se împotrivească influenţei lor, atunci pot fi o putere spre bine; căci, în timp ce sunt învăţăcei, pot deveni învăţători. Adevăratul creştin nu alege compania celor neconvertiţi numai pentru plăcerea atmosferei degajate de viaţa lor nereligioasă sau pentru a trezi admiraţie şi a cuceri aplauze, ci pentru a transmite lumină şi cunoaştere, ridicându-i la un standard nobil şi elevat, pe platforma cea largă a adevărului veşnic.
12:25 Un tânăr cu motive curate, care intenţionează să devină inteligent, astfel încât să-şi poată folosi în mod drept capacităţile, va putea fi o putere spre bine în şcoală. El va avea o influenţă modelatoare. Când părinţii încep să justifice plângerile copiilor lor împotriva autorităţii şi disciplinei din şcoală, ei nu văd că fac să crească puterea demoralizatoare care predomină acum pe o întindere înspăimântătoare. Orice influenţă care îi înconjoară pe tineri trebuie să fie de partea cea bună, deoarece decăderea tineretului este în creştere.
12:26 Cu tineri lumeşti, iubirea pentru viaţa de societate şi plăceri devine o pasiune absorbitoare. A te îmbrăca, a face vizite, a-ţi satisface apetitul şi poftele, a te învârti prin cercurile de distracţii pare a fi marele scop al existenţei. Ei se simt nefericiţi dacă sunt lăsaţi singuri. Marea lor dorinţă este aceea de a fi admiraţi şi flataţi şi de a face senzaţie în societate; iar când această dorinţă nu este satisfăcută, viaţa devine insuportabilă.
12:27 Aceia care se îmbracă cu toată armătura lui Dumnezeu şi consacră zilnic un timp pentru meditaţie, rugăciune şi studierea Scripturilor, vor fi legaţi de cer şi vor avea o influenţă mântuitoare şi transformatoare asupra celor din jurul lor. Le vor aparţine gânduri mari, aspiraţii nobile, o înţelegere clară a adevărului şi datoriei faţă de Dumnezeu. Ei vor avea o dorinţă arzătoare după
12:28 curăţie, lumină şi iubire, pentru toate darurile naşterii cereşti. Rugăciunile lor stăruitoare vor trece dincolo de perdeaua dinăuntru. Aceşti oameni vor avea o îndrăzneală sfinţitoare de a veni în prezenţa Celui infinit. Ei vor simţi că lumina şi slava cerului sunt pentru ei, că vor ajunge să fie curăţiţi, înălţaţi şi înnobilaţi prin această intimă legătură cu Dumnezeu. Acesta este privilegiul adevăraţilor creştini.
12:29 Meditaţia abstractănu este suficientă; acţiunea grăbită nu ajunge - ambele sunt esenţiale pentru formarea caracterului creştin. Tăria se capătă prin rugăciuni fierbinţi, tainice, care ne pregătesc pentru a rezista fascinaţiei societăţii. Şi totuşi, nu ne vom izola de lume, căci experienţa noastră creştină trebuie să fie lumina lumii. Societatea necredincioşilor nu ne va face nici un rău, dacă ne amestecăm printre ei cu scopul de a-i lega de Dumnezeu şi dacă suntem destul de puternici din punct de vedere spiritual pentru a ne împotrivi influenţelor lor.
12:30 Domnul Hristos a venit în lume ca s-o mântuiască, să lege pe omul căzut cu Dumnezeul Cel infinit. Urmaşii Domnului Hristos trebuie să fie canale de lumină. Păstrând comuniunea cu Dumnezeu, ei trebuie să transmită celor ce sunt în întuneric şi rătăcire alegerea binecuvântărilor pe care le-au primit din cer. Enoh nu s-a mânjit cu nelegiuirile existente în timpul său. De ce oare trebuie să ne mânjim noi în zilele noastre? Dar, ca şi Domnul nostru, noi putem avea compasiune pentru omenirea suferindă, milă faţă de cei nefericiţi şi o generoasă consideraţie pentru simţămintele şi trebuinţele celor nevoiaşi, în necazuri şi disperare.
12:31 Aceia care sunt într-adevăr creştini vor căuta să facă bine altora şi, în acelaşi timp, îşi vor păstra în ordine vorbirea şi comportamentul, pentru a menţine o judecată calmă şi o pace sfinţită. Cuvântul lui Dumnezeu ne cere să fim asemenea Mântuitorului nostru, să purtăm chipul Său, să imităm exemplul Său şi să trăim viaţa Lui. Egoismul şi cele lumeşti nu sunt roade ale unui pom creştin. Nimeni nu poate trăi pentru sine şi totuşi să se bucure de aprobarea lui Dumnezeu.
12:32 5 septembrie 1879