11:1 Ziua Domnului este aproape
11:2 ‘‘Ziua cea mare a Domnului este aproape, este aproape şi vine în grabă mare. Da, este aproape ziua cea amarnică a Domnului şi viteazul ţipă cu amar. Ziua aceea este o zi de mânie, o zi de necaz şi de groază, o zi de pustiire şi nimicire, o zi de întuneric şi negură, o zi de nori şi de întunecime, o zi în care vor răsuna trâmbiţa şi strigătele de război împotriva cetăţilor întărite
11:3 şi turnurilor înalte. Atunci voi pune pe oameni în strâmtorare şi vor bâjbâi ca nişte orbi, pentru că au păcătuit împotriva Domnului.”
11:4 ‘‘În vremea aceea, voi scormoni Ierusalimul cu felinare şi voi pedepsi pe toţi oamenii care se bizuiesc pe drojdiile lor, şi zic în inima lor: Domnul nu face nici bine, nici rău.”
11:5 ‘‘Veniţi-vă în fire şi cercetaţi-vă, neam fără ruşine, până nu se împlineşte hotărârea - ca pleava trece vremea - până nu vine peste voi mânia aprinsă a Domnului, până nu vine peste voi ziua mâniei Domnului! Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, care împliniţi poruncile Lui! Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia! Poate că veţi fi cruţaţi în ziua mâniei Domnului.”
11:6 Suntem aproape de încheierea timpului. Mi-a fost arătat că judecăţile de pedepsire ale lui Dumnezeu sunt deja pe pământ. Domnul ne-a avertizat cu privire la evenimentele care vor avea loc. Lumina străluceşte din Cuvântul Său; şi cu toate acestea, ‘‘întunericul acoperă pământul şi negură mare popoarele”. ‘‘Când vor zice: 'Pace şi linişte!' atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei… şi nu va fi chip de scăpare.”
11:7 Este datoria noastră aceea de a cerceta cauzele acestei teribile întunecimi, pentru ca să ocolim calea prin care oamenii au adus asupra lor o mare amăgire. Dumnezeu a dat lumii o ocazie de a învăţa şi de a asculta de voia Sa. În Cuvântul Său, El le-a dat oamenilor lumina adevărului; El le-a trimis avertizări, sfaturi şi mustrări; dar puţini vor fi aceia care vor asculta vocea Sa. Asemenea naţiunii iudaice, majoritatea celor care mărturisesc că sunt creştini se mândresc cu avantajele superioare pe care le au, dar nu înapoiază lui Dumnezeu nimic pentru aceste mari binecuvântări. În infinita Sa milă, o ultimă solie de avertizare a fost dată lumii şi, făcând cunoscut că Domnul Hristos este la uşă, atrage atenţia asupra Legii călcate a lui Dumnezeu. Dar aşa după cum antediluvienii au respins în mod batjocoritor avertizarea lui Noe, tot aşa iubitorii de plăceri de astăzi resping
11:8 solia slujitorilor credincioşi ai lui Dumnezeu. Lumea îşi urmăreşte în mod invariabil ocupaţiile obişnuite ale zilei, absorbiţi ca întotdeauna de afacerile ei, de plăcerile ei, în timp ce mânia lui Dumnezeu este aproape să fie revărsată asupra călcătorilor Legii Sale.
11:9 Răscumpărătorul nostru milostiv, prevăzând pericolele ce îi vor înconjura pe urmaşii Săi din timpul acesta, le-a dat o avertizare specială: ‘‘Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură, şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel, ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. Căci ziua aceea va veni ca un hoţ peste toţi cei ce locuiesc peste toată suprafaţa pământului. Vegheaţi dar în tot timpul şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla, ca să staţi în picioare înaintea Fiului omului.” Dacă biserica urmează un drum asemănător cu acela al lumii, va împărtăşi aceeaşi soartă. Dar nu, mai degrabă, pentru că ei au primit o lumină mai mare, pedeapsa lor va fi mai mare decât aceea a celor nepocăiţi.
11:10 Ca popor, noi mărturisim că avem adevărul înaintea oricăror alţi oameni de pe pământ. Deci, viaţa şi caracterul nostru trebuie să fie în armonie cu o astfel de credinţă. Ziua este aproape venită când cei neprihăniţi vor fi strânşi asemenea grâului preţios în snopi pentru grânarul ceresc, în timp ce cei nelegiuiţi vor fi asemenea neghinei, strânsă pentru focul ultimei şi marii zi a lui Dumnezeu. Dar grâul şi neghina ‘‘cresc împreună până la seceriş”. În îndeplinirea îndatoririlor vieţii, cei neprihăniţi vor fi, până în final, împreună cu cei nelegiuiţi. Copiii luminii sunt răspândiţi printre copiii întunericului, pentru ca deosebirea să poată fi văzută de toţi. În felul acesta, copiii lui Dumnezeu sunt chemaţi ‘‘ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată”. Iubirea divină strălucind în inimă şi armonia asemănării cu Hristos manifestată în viaţă vor fi ca o străfulgerare a cerului acordată oamenilor lumii acesteia, pentru ca ei să vadă şi să poată aprecia superioritatea, desăvârşirea ei.
11:11 Cei ce se aseamănă se atrag. Cei care beau din
11:12 acelaşi izvor al binecuvântării se vor strânge laolaltă. Adevărul locuind în inimile credincioşilor va duce la o binecuvântată şi fericită asimilare a acestuia. În acest fel, se va răspunde la rugăciunea Domnului Hristos ca ucenicii Săi să fie una, aşa cum El este una cu Tatăl. Pentru această unitate, trebuie să se străduiască fiecare inimă care este convertită cu adevărat.
11:13 Cu cei nesfinţiţi nu va fi decât o armonie înşelătoare ce nu face decât să ascundă, în parte, un continuu dezacord. Ei sunt uniţi în opoziţia lor faţă de voinţa şi adevărul lui Dumnezeu, în timp ce în toate celelalte puncte ei sunt împărţiţi datorită urii, întrecerii, geloziei şi luptei de moarte.
11:14 Metalul bun, pur, este acum aşa de amestecat cu cel rău, încât numai ochiul pătrunzător al Dumnezeului infinit le poate distinge cu certitudine. Dar magnetul moral al sfinţeniei şi adevărului va atrage laolaltă metalul pur, în timp ce respinge pe cel rău şi fals.
11:15 ‘‘Ziua cea mare a Domnului este aproape, este aproape şi se grăbeşte foarte”; dar unde vedem noi adevăratul spirit advent? Cine se pregăteşte pentru a sta în acel timp de încercare, de ispită, care este chiar înaintea noastră? Poporul căruia Dumnezeu i-a încredinţat adevărurile sacre, solemne şi probatoare pentru acest timp doarme la postul lui. Prin atitudinea lor, ei spun: Noi avem adevărul, suntem ‘‘bogaţi, ne-am îmbogăţit şi nu ducem lipsă de nimic”; în timp ce Martorul Credincios declară: ‘‘Şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol”.
11:16 Cu câtă fidelitate înfăţişează aceste cuvinte starea prezentă a bisericii: ‘‘Şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol”! Solii de avertizare dictate de Duhul Sfânt sunt purtate de slujitorii lui Dumnezeu, defectele de caracter sunt prezentate înaintea celor greşiţi, dar ei spun: ‘‘Aceasta nu reprezintă cazul meu. Nu primesc solia pe care mi-ai adus-o. Fac tot ce pot mai bine. Eu cred adevărul.”
11:17 Slujitorul cel rău, care spune în inima sa: ‘‘Stăpânul meu întârzie
11:18 să vină”, mărturiseşte că aşteaptă pe Hristos. El era un ‘‘slujitor” în aparenţă devotat slujirii lui Dumnezeu, în vreme ce în inima lui se supusese lui Satana. Spre deosebire de cel batjocoritor, el nu a negat pe faţă adevărul, dar în viaţa sa dă pe faţă sentimentul inimii - acela că venirea Domnului întârzie. Presupunerea aceasta l-a făcut să fie lipsit de interes faţă de adevărurile veşnice. El acceptă principiile de comportare ale lumii şi se conformează obiceiurilor şi practicilor ei. Egoismul, mândria firească şi ambiţia predomină. Temându-se ca nu cumva fraţii lui să fie mai presus ca el, începe să le discrediteze eforturile şi să le atace motivele. În felul acesta, el îi loveşte pe tovarăşii lui de muncă. Pe măsură ce se înstrăinează de poporul lui Dumnezeu, el se uneşte mai mult şi tot mai mult cu cei nelegiuiţi. El este găsit mâncând şi bând cu ‘‘beţivii” - asociindu-se cu cei lumeşti şi împărtăşindu-se de spiritul lor. Astfel, el este adormit într-o siguranţă firească şi este biruit de spiritul iertător, indiferenţă şi lenevie.
11:19 Chiar de la începutul răului a existat o neglijare a vegherii şi a rugăciunii personale, apoi a urmat o neglijare a altor îndatoriri religioase şi în felul acesta calea a fost deschisă pentru toate păcatele ce au urmat. Fiecare creştin va fi asaltat de fascinaţia lumii, de strigătele naturii trupeşti şi de ispitele directe ale lui Satana. Nimeni nu este sigur. Indiferent care a fost experienţa noastră, indiferent cât de înaltă era poziţia noastră socială, noi trebuie să veghem şi să ne rugăm continuu. Noi trebuie să fim controlaţi zilnic de Duhul lui Dumnezeu sau, de nu, suntem controlaţi de Satana.
11:20 Instrucţiunile Domnului Hristos pentru ucenici au fost date pentru binele urmaşilor Săi din toate veacurile. El are în vedere pe aceia care trăiesc în imediata apropiere a încheierii timpului, când El a spus: ‘‘Ia seama la tine însuţi”. Este lucrarea noastră. Fiecare pentru el însuşi, să nutrim în inimă harul preţios al Duhului Sfânt.
11:21 Satana lucrează cu o perseverenţă inepuizabilă şi cu o energie intensă, pentru a atrage în rândurile lui pe cei ce mărturisesc a fi urmaşii Domnului Hristos. El lucrează ‘‘cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării”. Dar Satana nu este singurul lucrător prin care
11:22 este susţinută împărăţia întunericului. Oricine imită pe marele înşelător devine unealta, ajutorul său. Aceia care, prin influenţa lor, susţin o lucrare rea fac munca ingrată de rob al lui Satana.
11:23 Acţiunile dau pe faţă principii şi motive. Rodul adus de mulţi care pretind că sunt plante în via Domnului dovedesc, de fapt, că sunt mărăcini şi spini. O întreagă biserică poate să aprobe comportamentul rău al unor membri, dar această acceptare nu dovedeşte faptul că răul este drept, bun. Din boabele mărăcinilor nu se pot face struguri.
11:24 Dacă unii care mărturisesc a crede adevărul prezent ar putea înţelege adevărata lor poziţie, ei şi-ar pierde speranţa în mila lui Dumnezeu. Ei şi-au folosit toată influenţa împotriva adevărului, împotriva glasului de avertizare, împotriva poporului lui Dumnezeu. Ei fac lucrarea lui Satana. Mulţi au devenit aşa de orbiţi de înşelăciunile lui, încât nu-şi vor reveni niciodată. O astfel de situaţie de decădere nu poate exista fără să cauzeze pierderea multor suflete.
11:25 Biserica a primit avertizare după avertizare. Datoriile şi primejdiile poporului lui Dumnezeu au fost în mod clar făcute cunoscut. Dar elementul omenesc s-a dovedit a fi prea puternic pentru ei. Obiceiurile, practicile şi moda care au dus sufletul departe de Dumnezeu au câştigat teren în cursul anilor, în ciuda avertizărilor şi apelurilor Duhului Sfânt, până când, în final, căile au devenit drepte în ochii lor, iar vocea Duhului Sfânt de-abia se mai aude. Nimeni nu poate spune cât de departe poate să meargă în păcat, o dată ce s-a supus puterii marelui amăgitor. Satana a intrat în Iuda Iscarioteanul şi l-a făcut să-L trădeze pe Domnul său. Satana i-a făcut pe Anania şi Safira să mintă pe Duhul Sfânt. Aceia care nu sunt pe deplin consacraţi lui Dumnezeu pot fi determinaţi să facă lucrarea lui Satana, în timp ce se felicită că sunt în slujba Domnului Hristos.
11:26 Fraţi şi surori, vă implor, ‘‘pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă cercaţi-vă”. Pentru a menţine
11:27 căldura şi puritatea iubirii creştine, este nevoie de o continuă alimentare cu harul lui Hristos. Aţi folosit toate mijloacele pentru ca ‘‘dragostea voastră să crească tot mai mult”, ‘‘ca să deosebiţi lucrurile alese” şi să fiţi plini de roadele neprihănirii prin Isus Hristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu”.
11:28 Mulţi dintre cei care ar fi trebuit să stea neclintiţi pentru neprihănire şi adevăr au dat pe faţă slăbiciune şi nehotărâre, care au încurajat atacurile lui Satana. Aceia care n-au crescut în har, care n-au căutat să atingă cel mai înalt standard al realizărilor divine, vor fi biruiţi.
11:29 Pentru un creştin, această lume este un pământ al străinilor şi vrăjmaşilor. Dacă nu se va apăra cu armura divină şi nu va mânui sabia Duhului, el va cădea pradă puterilor întunericului. Credinţa tuturor va fi probată. Toţi vor fi încercaţi aşa cum aurul este încercat în foc.
11:30 Biserica este formată din oameni imperfecţi, greşiţi, fapt ce cere o continuă exercitare a iubirii şi îngăduinţei. Dar a fost o lungă perioadă de încropire; un spirit lumesc s-a strecurat în biserică, acesta a fost urmat de înstrăinare, căutare de greşeli, răutate, ceartă şi nedreptate.
11:31 Dacă oameni neconsacraţi în inimă şi viaţă ar predica mai puţin şi şi-ar umili mai mult sufletul înaintea lui Dumnezeu, atunci am putea spera că Domnul va veni în ajutorul tău şi îţi va vindeca rănile. O mare parte din predicarea din ultimul timp a dat naştere la o falsă siguranţă. Interesele importante ale cauzei lui Dumnezeu nu pot fi administrate cu înţelepciune de către aceia care au avut o atât de puţină şi reală comuniune cu Dumnezeu, aşa cum au avut unii dintre pastorii noştri. A încredinţa lucrarea unor astfel de oameni este ca şi când ai pune copiii să conducă marile nave pe mări şi oceane. Cei cărora le lipseşte înţelepciunea cerului, cărora le lipseşte puterea cea vie a lui Dumnezeu, nu sunt capabili să conducă vasul Evangheliei printre aisberguri şi prin furtuni. Biserica trece prin conflicte serioase, dar, în primejdia în care se află, mulţi o vor încredinţa în mâinile unora care în mod sigur
11:32 o vor duce la naufragiu. Avem nevoie acum de un pilot la bord, căci ne apropiem de port. Ca popor, noi trebuie să fim lumina lumii. Dar cât de mulţi sunt asemenea fecioarelor neînţelepte, fără ulei în candelele lor! Fie ca Domnul harului, bogat în bunătate, plin de iertare şi milă, să ne salveze ca să nu pierim o dată cu cei nelegiuiţi.
11:33 În acest timp de conflict şi încercări, avem nevoie de tot sprijinul şi mângâierea pe care le putem obţine din trăirea principiilor neprihănirii, din convingeri religioase ferme, din asigurarea statornică a iubirii Domnului Hristos şi dintr-o bogată experienţă în lucrurile divine. Noi trebuie să ajungem până la statura plinătăţii de bărbaţi şi femei în Isus Hristos, dar numai ca rezultat al unei continue creşteri în har.
11:34 O, ce aş putea spune pentru a deschide ochii orbiţi, pentru a ilumina înţelegerea spirituală? Păcatul trebuie să fie crucificat. O completă schimbare morală trebuie să fie lucrată de Duhul Sfânt. Noi trebuie să avem iubirea lui Dumnezeu, cu o credinţă vie şi statornică. Acesta este aurul curăţit prin foc. Îl putem obţine numai de la Domnul Hristos. Fiecare cercetător sincer şi zelos va deveni un părtaş al naturii divine. Sufletul său va fi plin de o puternică dorinţă de a cunoaşte plinătatea acelei iubiri, care întrece orice cunoştinţă; în timp ce înaintează într-o viaţă divină, el va fi mult mai capabil să priceapă adevărurile cele înalte şi înnobilatoare ale Cuvântului lui Dumnezeu, până când, privind, va fi schimbat şi făcut în stare să reflecte asemănarea cu Răscumpărătorul său.