11:18 să vină”, mărturiseşte că aşteaptă pe Hristos. El era un ‘‘slujitor” în aparenţă devotat slujirii lui Dumnezeu, în vreme ce în inima lui se supusese lui Satana. Spre deosebire de cel batjocoritor, el nu a negat pe faţă adevărul, dar în viaţa sa dă pe faţă sentimentul inimii - acela că venirea Domnului întârzie. Presupunerea aceasta l-a făcut să fie lipsit de interes faţă de adevărurile veşnice. El acceptă principiile de comportare ale lumii şi se conformează obiceiurilor şi practicilor ei. Egoismul, mândria firească şi ambiţia predomină. Temându-se ca nu cumva fraţii lui să fie mai presus ca el, începe să le discrediteze eforturile şi să le atace motivele. În felul acesta, el îi loveşte pe tovarăşii lui de muncă. Pe măsură ce se înstrăinează de poporul lui Dumnezeu, el se uneşte mai mult şi tot mai mult cu cei nelegiuiţi. El este găsit mâncând şi bând cu ‘‘beţivii” - asociindu-se cu cei lumeşti şi împărtăşindu-se de spiritul lor. Astfel, el este adormit într-o siguranţă firească şi este biruit de spiritul iertător, indiferenţă şi lenevie.