9:1 Lucrarea care contribuie la sănătate
9:2 Iubite frate şi soră I.: Mi-a fost arătat că aţi greşit în conducerea copiilor voştri. Voi aţi primit idei la ___ de la dr. I., despre care aţi vorbit în faţa pacienţilor şi în faţa copiilor voştri. Aceste idei nu vor fi aduse la îndeplinire. Din punctul de vedere al doctorului I., ele pot să nu apară atât de inadmisibile; dar, văzute din punct de vedere creştin, sunt categoric periculoase. Instrucţiunea pe care a dat-o dr. I. în legătură cu evitarea muncii fizice s-a dovedit o mare pagubă pentru mulţi. Sistemul de a nu face nimic este un sistem primejdios. Nevoia de distracţii, aşa cum învaţă şi prescrie pacienţilor săi, este o eroare. Ca să ocupe timpul şi să angajeze mintea, ele sunt făcute un înlocuitor pentru exerciţiul folositor şi sănătos şi pentru munca fizică. Distracţii ca cele recomandate de dr. I. excită creierul mai mult decât ocupaţia folositoare.
9:3 Exerciţiul fizic combinat cu munca are o influenţă favorabilă asupra minţii, întăreşte muşchii, îmbunătăţeşte circulaţia şi dă bolnavului satisfacţia de a-şi cunoaşte propria lui putere de rezistenţă; în timp ce, dacă este oprit de la exerciţiu sănătos şi muncă fizică, atenţia lui este îndreptată asupra lui însuşi. El este într-o primejdie continuă de a se crede mai rău decât este în realitate şi de a se statornici în el o imagine bolnavă, care dă naştere la teamă continuă că este împovărat peste puterile lui de rezistenţă. Ca regulă generală, dacă urmează să se angajeze într-o muncă oarecare, bine îndrumată, folosindu-şi puterea şi neabuzând de ea, el va afla că exerciţiul fizic se va dovedi mai puternic şi un agent de vindecare mai efectiv chiar şi decât tratamentul cu apă pe care-l primeşte acum.
9:4 Inactivitatea puterilor mintale şi fizice, în măsura în care este vorba de muncă folositoare, este aceea care îi menţine pe mulţi bolnavi într-o stare de slăbiciune, peste care se simt neputincioşi să se ridice. Ea le dă, de asemenea, o ocazie mai mare de a se deda la o imaginaţie care nu-i curată - o îngăduinţă care a adus pe mulţi dintre ei în starea actuală de slăbiciune. Li se spune că au cheltuit prea multă vitalitate în muncă grea, când, în nouă cazuri din zece, munca îndeplinită de ei a fost singurul lucru salvator din viaţa lor şi a fost mijlocul de a fi salvaţi de la ruină totală. În timp ce mintea era ocupată în felul acesta, ei nu puteau să aibă o ocazie favorabilă spre a-şi degrada astfel trupurile lor şi de a completa lucrarea de nimicire a lor înşişi. A face ca astfel de persoane să înceteze de a mai lucra cu creierul şi cu muşchii înseamnă a le da o mare ocazie să fie luaţi robi de către ispitele lui Satana.
9:5 Dr. I. a recomandat ca sexele să se amestece; el a învăţat că sănătatea mintală şi fizică cere o mai strânsă asociaţie unul cu altul. O astfel de învăţătură a făcut şi face un mare rău tinerilor şi copiilor fără experienţă şi este o mare satisfacţie pentru bărbaţi şi femei cu caracter dubios, ale căror pasiuni n-au fost niciodată stăpânite şi care, din această cauză, suferă de diferite dezordini care-i slăbesc. Persoanele acestea sunt învăţate, din punct de vedere al sănătăţii, să fie mult timp în societatea sexului opus. În felul acesta, în faţa lor este deschisă o uşă a ispitei, patima se trezeşte ca un leu în inima lor, orice consideraţie este oprimată şi tot ce este înalt şi nobil este sacrificat poftei păcătoase. Aceasta este o epocă în care lumea este inundată de stricăciune. Dacă mintea şi trupul bărbaţilor şi femeilor ar fi sănătoase, dacă patimile senzuale ar fi supuse unor mai înalte puteri intelectuale ale minţii, ar putea fi potrivit să se înveţe că băieţii şi fetele şi chiar tinerii de vârstă mai matură ar putea beneficia aflându-se unii în societatea altora.
9:6 Dacă mintea tineretului din acest veac ar fi curată şi nestricată, fetele ar putea avea o influenţă alinătoare asupra
9:7 minţii şi manierelor băieţilor, iar băieţii, cu natura lor mai puternică şi mai hotărâtă, ar putea avea o tendinţă de a înnobila şi a întări caracterul fetelor. Dar este un fapt dureros că nu există o fată din o sută care este curată la suflet şi nu există un băiat din o sută a cărui morală să fie nepătată. Mulţi care sunt mai în vârstă au mers aşa de departe în viaţa de desfrâu, încât sunt stricaţi la trup şi suflet; şi stricăciunea a cuprins o mare clasă care, printre bărbaţi şi femei, trec drept domni bine crescuţi şi doamne frumoase. Nu este timpul să se recomande ca folositor amestecul sexelor, rămânerea lor cât mai mult posibil unul în compania celuilalt. Blestemul acestui veac stricat este absenţa adevăratei virtuţi şi modestii.
9:8 Dr. I., tu ai exprimat aceste idei în sala de conferinţe. Tinerii te-au auzit şi observaţiile tale au avut o influenţă tot atât de mare asupra propriilor tăi copii, ca şi asupra altora. Ar fi fost mai bine să fi lăsat ideile acelea la ___. Practicarea riguroasă a unei munci severe este vătămătoare pentru corpul în creştere al tinerilor; dar unde sute şi-au ruinat trupul numai prin muncă excesivă, inactivitatea, mâncarea excesivă şi lenevia plăcută au semănat seminţele bolii în organismul a mii de oameni care se grăbesc spre ruină rapidă şi sigură.
9:9 Motivul pentru care tinerii au aşa de puţină putere în creier şi muşchi este pentru că fac aşa de puţin pe linia muncii folositoare. "Iată care a fost nelegiuirea sorei tale Sodoma: era îngâmfată, trăia în belşug şi într-o linişte nepăsătoare, ea şi fiicele ei, şi nu sprijinea mâna celui nenorocit şi celui lipsit. Ele s-au semeţit şi au făcut urâciuni blestemate înaintea Mea; de aceea le-am şi nimicit, când am văzut lucrul acesta."
9:10 Sunt puţini tineri în această epocă degenerată care pot să suporte studiul necesar spre a obţine o educaţie obişnuită. De ce este aşa? De ce se plâng copiii de ameţeală, durere de cap, sângerare a nasului, palpitaţii şi o stare de oboseală şi slăbiciune generală? Să se atribuie aceasta mai cu seamă studiului lor minuţios? Părinţii iubitori şi indulgenţi vor
9:11 simpatiza cu copiii lor pentru că îşi închipuie că lecţiile lor sunt o sarcină prea mare şi că dedarea lor la un studiu prea aprofundat le ruinează sănătatea. Este adevărat că nu se recomandă ca mintea tinerilor să fie încărcată cu studii prea multe şi prea grele. Dar, părinţilor, în această problemă aţi privit mai adânc decât pur şi simplu să adoptaţi ideea sugerată de copiii voştri? N-aţi dat crezare prea repede motivului aparent al indispoziţiei lor? Se cuvine ca părinţii şi tutorii să caute mai profund cauza acestui rău.
9:12 Nouăzeci şi nouă de cazuri din o sută, cercetate şi descoperite vouă, v-ar face să înţelegeţi şi să vedeţi că nu încordarea pentru studiu a făcut ca lucrul să-i vatăme pe copiii voştri, ci că obiceiurile lor rele sugeau energia vitală a creierului şi a corpului întreg. Sistemul nervos s-a zdruncinat, fiind excitat prea des, şi astfel a fost pusă temelia pentru ruină prematură şi sigură. Viciul secret omoară mii şi zeci de mii.
9:13 Copiii trebuie să aibă o ocupaţie. Munca mintală potrivită şi exerciţiul fizic în aer liber nu vor frânge organismul băieţilor voştri. Munca folositoare şi o cunoaştere a tainelor menajului vor fi folositoare pentru fetele voastre, şi unele ocupaţii de afară sunt categoric necesare pentru organismul şi sănătatea lor. Copiii trebuie să fie învăţaţi să muncească. Hărnicia este cea mai mare binecuvântare pe care o pot avea bărbaţii, femeile şi copiii.
9:14 Voi aţi greşit în educarea copiilor voştri. Aţi fost prea îngăduitori. I-aţi favorizat şi i-aţi scutit de muncă, până când unora dintre ei aceasta le este categoric dezagreabilă. Inactivitatea, lipsa unei ocupaţii bine organizate, le-a adus multă vătămare. Ispitele sunt în toate părţile gata să ruineze tineretul, pentru această lume şi pentru următoarea. Calea ascultării este singura cale sigură.
9:15 Aţi fost orbi faţă de puterea pe care a avut-o vrăjmaşul asupra copiilor voştri. Munca din gospodărie, chiar până la oboseală, nu i-ar fi vătămat nici a cincizecia parte aşa de mult cât au făcut obiceiurile leneşe.
9:16 Ei ar fi scăpat de multe primejdii, dacă ar fi fost învăţaţi într-o perioadă mai timpurie să-şi ocupe timpul cu o muncă folositoare. Ei n-ar fi căpătat un astfel de temperament, o astfel de dorinţă după schimbare şi de a merge în societate. Ar fi scăpat de multe ispite deşarte şi de angajare în distracţii nefolositoare, lecturi uşoare, discuţii inutile şi fără sens. Şi-ar fi petrecut timpul mai mult spre împlinirea lor şi fără o aşa de mare ispită de a căuta societatea sexului opus şi s-ar fi scutit de o cale rea. Vanitatea şi fandoseala, inutilitatea şi desigur păcatul au fost rezultatul acestei indolenţe. Voi, părinţii, şi îndeosebi tu, ca tată, i-aţi măgulit şi îngăduit spre marea lor vătămare.