Printable ModeMărturii pentru comunitate vol.4, 8
|
8:1 Conlucrători cu Hristos 8:2 A fost un timp important pentru ___, atât în timpul, cât şi după adunarea de tabără din 1874. Dacă ar fi existat acolo o casă de rugăciune plăcută şi spaţioasă, mai bine de dublul numărului care a fost câştigat într-adevăr ar fi luat atitudine pentru adevăr. Dumnezeu lucrează împreună cu eforturile noastre. Noi putem închide calea pentru păcătoşi prin neglijenţa şi egoismul nostru. Ar trebui să fie o mare străduinţă în încercarea de a salva pe cei care erau în rătăcire, totuşi interesaţi de adevăr. În serviciul lui Hristos este nevoie de aceeaşi tactică cum este necesară şi pentru batalioanele unei oştiri care ocroteşte viaţa şi libertatea poporului. Nu oricine poate să lucreze în mod judicios pentru salvarea de suflete. 8:3 Mecanici, avocaţi, negustori, oameni de toate ocupaţiile şi profesiunile se instruiesc să poată deveni stăpâni pe afacerea lor. Să fie, oare, urmaşii lui Hristos mai puţin cunoscători şi, în timp ce sunt pe faţă angajaţi în serviciul Lui, să fie necunoscători ai căilor şi mijloacelor care să fie folosite? Îndeletnicirea de câştigare a vieţii veşnice este mai presus de orice consideraţie pământească. Spre a conduce sufletele la Hristos, este nevoie de cunoaşterea naturii umane şi de studiul minţii omeneşti. Se cere multă cugetare atentă şi rugăciune fierbinte spre a şti cum să te apropii de bărbaţi şi femei cu marele subiect al adevărului. 8:4 Unii, grăbiţi, impulsivi, totuşi suflete oneste, după ce a avut loc o discuţie ascuţită, îi vor acosta pe cei care nu sunt cu noi într-o manieră neaşteptată şi fac ca adevărul pe care dorim ca ei să-l primească să li se pară respingător. "Căci fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii." Oamenii de afaceri şi politicienii studiază politeţea. Tactica lor este să fie cât se poate mai atrăgători. Ei studiază să transmită mesajul şi manierele lor în aşa fel, încât să poată avea cea mai mare influenţă asupra minţii celor din jurul lor. Ei îşi folosesc cunoştinţa şi capacităţile cât mai iscusit posibil pentru a câştiga acest obiectiv. 8:5 Există o mare cantitate de umplutură prezentată de aşa-zişi credincioşi în Hristos care blochează calea spre cruce. Cu toate acestea, sunt unii atât de adânc convinşi, încât sunt gata să treacă prin orice descurajare şi să învingă orice obstacol pentru a câştiga adevărul. Dar dacă cei care cred adevărul şi-ar fi curăţit sufletul pentru ascultare de el, dacă şi-ar fi dat seama de importanţa cunoaşterii şi îmbunătăţirea manierelor în lucrarea lui Hristos, acolo unde a fost salvat un suflet, ar fi putut fi salvate douăzeci. 8:6 Şi iarăşi, după ce persoanele au fost convertite la adevăr, ele au nevoie de îngrijire. Zelul multor pastori pare să scadă de îndată ce eforturile lor sunt însoţite, într-o oarecare măsură, de succes. Ei nu-şi dau seama că aceşti noi convertiţi au nevoie să fie hrăniţi - să li se acorde consideraţie atentă, ajutor şi încurajare. Aceştia nu trebuie lăsaţi singuri, o pradă a celor mai puternice ispite ale lui Satana; au nevoie să li se spună care le sunt îndatoririle, să fie trataţi amabil, să fie călăuziţi, vizitaţi şi să se roage cu ei. Sufletele acestea au nevoie de hrană dată la timp potrivit. 8:7 Nu este de mirare că unii se descurajează, şovăie pe cale şi sunt lăsaţi să fie sfâşiaţi de lup. Satana este pe urmele tuturor. El îşi trimite agenţii să adune înapoi în rândurile sale sufletele pe care le-a pierdut. Ar trebui să fie mai mulţi taţi şi mame care să ia pe aceşti copilaşi în ale adevărului la pieptul lor, să-i încurajeze şi să se roage pentru ei, ca astfel credinţa lor să nu fie confuză. 8:8 Predicarea este o mică parte din lucrarea care trebuie făcută pentru salvarea de suflete. Duhul lui Dumnezeu îi convinge pe păcătoşi de adevăr şi îi pune în braţele bisericii. Pastorii pot să-şi facă partea, dar nu pot să îndeplinească niciodată lucrarea pe care trebuie s-o facă biserica. Dumnezeu cere bisericii Sale să îngrijească de cei tineri în credinţă şi experienţă, să meargă la ei, nu cu scopul de a cleveti împreună cu ei, ci să se roage, să le vorbească cuvinte care sunt "ca nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint". 8:9 Toţi avem nevoie să studiem manierele şi caracterul, ca să putem şti cum să tratăm în mod judicios diferitele suflete, să putem folosi cele mai bune stăruinţe, să le ajutăm să înţeleagă corect Cuvântul lui Dumnezeu şi adevărata viaţă creştină. Trebuie să citim Biblia împreună cu ei şi să le atragem mintea de la lucrurile vremelnice la interesele veşnice. Este de datoria copiilor lui Dumnezeu să fie misionari pentru El, să fie familiarizaţi cu cei care au nevoie de ajutor. Dacă unul şovăie sub ispită, cazul lui trebuie să fie luat şi tratat cu atenţie, în mod înţelept; pentru că este în joc interesul lui cel veşnic, şi cuvintele şi faptele celor care lucrează pentru el pot să fie o mireasmă de viaţă spre viaţă sau de moarte spre moarte. 8:10 Uneori se prezintă un caz care trebuie să fie cercetat cu rugăciune. Aceluia trebuie să i se arate adevăratul lui caracter, să înţeleagă propriile lui trăsături caracteristice firii şi temperamentului lui şi să-şi vadă slăbiciunile. El trebuie să fie tratat cu înţelepciune. Dacă poate fi câştigat, dacă inima lui poate fi mişcată prin această lucrare înţeleaptă şi răbdătoare, el poate fi legat cu legături puternice de Hristos şi condus să se încreadă în Dumnezeu. O, când este făcută o lucrare de felul acesta, toate curţile cereşti privesc şi se bucură; pentru că un suflet preţios a fost salvat din capcana lui Satana şi scăpat de moarte! Ah, oare să nu se plătească a lucra în mod înţelept pentru salvarea de suflete? Hristos a plătit pentru ei preţul propriei Lui vieţi şi să întrebe, oare, urmaşii Lui: "Sunt eu păzitorul fratelui meu?" Să nu lucrăm noi în unire cu Stăpânul? Să nu apreciem valoarea sufletelor pentru care a murit Mântuitorul nostru? 8:11 Au fost făcute unele eforturi pentru a-i implica în lucrare şi pe copii, dar nu îndeajuns. Şcoala de Sabat trebuie făcută mai interesantă. Şcolile publice, în ultimii ani, 8:12 şi-au îmbunătăţit în mare măsură metodele de învăţământ. Sunt folosite lecţii intuitive, tablouri şi table negre, pentru ca lecţiile dificile să fie înţelese de mintea tinerilor. Exact aşa poate fi simplificat adevărul prezent şi făcut deosebit de interesant pentru mintea activă a copiilor. 8:13 Sunt părinţi la care nu se poate ajunge decât prin copiii lor. Instructorii Şcolii de Sabat îi pot învăţa adevărul pe copii, şi ei, la rândul lor, îl vor duce în cercul familiei lor. Dar se pare că puţini instructori înţeleg importanţa acestei ramuri a lucrării. Felul de predare adoptat cu astfel de succes în şcolile publice ar putea fi folosit cu rezultate asemănătoare în Şcoala de Sabat şi să fie mijlocul de a-i aduce pe copii la Isus şi de a-i educa în adevărul biblic. Aceasta ar fi cu mult mai bine decât exaltarea religioasă de un caracter emoţional, care trece tot aşa de repede cum vine. 8:14 Trebuie cultivată iubirea lui Hristos. Este nevoie de mai multă credinţă în lucrarea despre care noi credem că trebuie făcută înainte de venirea lui Hristos. Trebuie să fie mai multă lepădare şi sacrificiu de sine în lucrarea făcută în direcţia cea bună. Este necesar să se facă studiu precaut şi cu rugăciune spre a lucra cât mai avantajos posibil. Trebuie întocmite planuri cu multă grijă. Printre noi sunt minţi care pot să inventeze şi să aducă la îndeplinire, dacă sunt puse la lucru. Eforturile înţelepte şi bine îndrumate vor aduce rezultate mari. 8:15 Adunările pentru rugăciune trebuie să fie cele mai interesante din câte se ţin, dar adesea sunt slab conduse. Mulţi iau parte la predică, dar neglijează adunarea pentru rugăciune. Aici, de asemenea, se cere chibzuială. Trebuie să se caute înţelepciune de la Dumnezeu şi să fie întocmite planuri pentru a conduce adunările în aşa fel, încât să fie interesante şi atrăgătoare. Oamenii flămânzesc după pâinea vieţii. Dacă o găsesc la adunările de rugăciune, ei vor merge acolo ca să o primească. 8:16 Vorbirile şi rugăciunile lungi şi monotone nu-şi au locul nicăieri, mai ales la adunările sociale. Celor îndrăzneţi şi totdeauna gata să vorbească li se îngăduie să înlăture mărturia celor timizi şi retraşi. În general, cei care sunt cei mai superficiali 8:17 au cel mai mult de spus. Rugăciunile lor sunt lungi şi mecanice. Ei îi obosesc pe îngeri şi pe oamenii care-i ascultă. Rugăciunile noastre trebuie să fie scurte şi la subiect. Cererile lungi şi obositoare lăsaţi-le pentru cămăruţă, dacă cineva are să prezinte aşa ceva. Lăsaţi ca Duhul lui Dumnezeu să intre în inima voastră şi va mătura toată formalitatea uscată. 8:18 Muzica poate fi o mare putere spre bine, totuşi noi nu facem din această ramură a închinării partea cea mai importantă. Cântarea este executată, adesea, la îndemn sau pentru a corespunde cazurilor speciale, şi alteori, cei care cântă sunt lăsaţi să se încurce şi muzica îşi pierde efectul propriu-zis asupra minţii celor prezenţi. Muzica trebuie să aibă frumuseţe, patos şi putere. Lăsaţi ca glasurile să se înalţe în cântări de laudă şi devoţiune. Folosiţi, dacă este posibil, muzică instrumentală şi slăvita armonie să se înalţe la Dumnezeu, ca jertfă acceptabilă. 8:19 Dar uneori este mai dificil să instruieşti cântăreţii şi să păstrezi ordinea de lucru decât să îmbunătăţeşti orele de rugăciune şi îndemnare. Mulţi vor să facă lucruri după propriul lor stil; ei obiectează faţă de consfătuire şi sub conducere sunt nerăbdători. Este nevoie de planuri bine întocmite în slujba lui Dumnezeu. Bunul simţ este un lucru excelent în închinarea adusă Domnului. Puterile gândirii trebuie să fie consacrate lui Hristos şi trebuie plănuite căi şi mijloace spre a-I servi cât mai bine. Biserica lui Dumnezeu care încearcă să facă bine prin trăirea adevărului şi căutarea de a salva suflete poate fi o putere în lume, dacă v-a fi învăţată de Duhul Domnului. Ei nu trebuie să presupună că pot lucra pentru veşnicie în mod nepăsător. 8:20 Ca popor, noi pierdem mult prin lipsă de simpatie şi sociabilitate unii faţă de alţii. Cel care vorbeşte despre independenţă şi se închide în sine nu ocupă poziţia pe care Dumnezeu a intenţionat ca el să o adopte. Noi suntem copii ai lui Dumnezeu, dependenţi în mod reciproc unul de altul, pentru fericire. Asupra noastră sunt cerinţele lui Dumnezeu şi ale umanităţii. Noi toţi trebuie să ne facem partea în această viaţă. Educarea elementelor sociale din natura noastră este cea care ne aduce în simpatie cu fraţii noştri şi ne oferă fericire în eforturile noastre de a-i binecuvânta pe alţii. 8:21 Fericirea din cer va consta din legătura curată cu fiinţele sfinte, armonioasa viaţă socială cu îngerii cei fericiţi şi cu cei răscumpăraţi, care şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului. Noi nu putem fi fericiţi în timp ce suntem cu totul absorbiţi de interesul pentru noi înşine. Trebuie să trăim în această lume ca să câştigăm suflete pentru Mântuitorul. Dacă rănim pe alţii, ne rănim şi pe noi înşine. Dacă binecuvântăm pe alţii, ne binecuvântăm şi pe noi; pentru că influenţa fiecărei fapte bune este reflectată asupra inimii noastre. 8:22 Datoria ne obligă să ne ajutăm unul pe altul. Nu se întâmplă întotdeauna să venim în contact cu creştini comunicativi, amabili şi blajini. Mulţi n-au primit o educaţie corespunzătoare; caracterele lor sunt deficitare, sunt aspri şi ursuzi şi par a fi suciţi în toate felurile. În timp ce îi ajutăm pe aceştia să-şi vadă şi să-şi corecteze defectele, trebuie să fim atenţi să nu devenim nerăbdători şi iritabili din cauza greşelilor semenului nostru. Unii care mărturisesc pe Hristos sunt dezagreabili; dar frumuseţea harului creştin îi va transforma, dacă se vor apuca sârguincios de lucrarea de a obţine blândeţea şi gentileţea Celui pe care Îl urmează, aducându-şi aminte că "nici unul din noi nu trăieşte pentru sine." Conlucrători cu Hristos! Ce poziţie înaltă! Unde sunt de găsit misionari jertfitori de sine în aceste oraşe mari? Domnul are nevoie de lucrători în via Sa. Nouă ar trebui să ne fie teamă să-L jefuim de timpul pe care îl revendică El de la noi; ar trebui să ne fie teamă să-l irosim în lenevie sau în împodobirea trupului, însuşindu-ne pentru scopuri nebuneşti orele preţioase pe care ni le-a dat Dumnezeu spre a fi devotate rugăciunii, spre a ajunge să ne cunoaştem Biblia şi pentru a lucra pentru binele semenilor noştri, corespunzând astfel, noi şi ei, pentru lucrarea cea mare care ne revine nouă. 8:23 Mamele muncesc inutil pentru îmbrăcămintea cu care vor să-şi înfrumuseţeze propria lor persoană sau pe a copiilor lor. Este datoria noastră să ne îmbrăcăm simplu, noi şi pe copiii noştri, fără podoabe inutile, înflorituri sau paradă, având grijă să nu încurajăm în ei iubirea de îmbrăcăminte care-i va duce la ruină, ci să căutăm mai degrabă cultivarea 8:24 podoabelor creştine. Nici unul din noi nu poate fi scutit de răspundere şi în nici un caz nu putem sta liniştiţi în faţa tronului lui Dumnezeu dacă nu facem lucrarea pe care ne-a dat-o Stăpânul. 8:25 Este nevoie de misionari pentru Dumnezeu, bărbaţi credincioşi şi femei care nu se vor sustrage de la răspundere. O lucrare chibzuită va avea rezultate bune. Este de făcut o lucrare adevărată. Adevărul trebuie prezentat înaintea oamenilor într-o manieră ordonată de către cei care unesc blândeţea cu înţelepciunea. Noi nu trebuie să ne ţinem la distanţă faţă de semenii noştri, ci să ne apropiem de ei; pentru că sufletele lor sunt tot atât de preţioase ca şi ale noastre. Noi putem duce lumina în căminul lor într-un spirit calm şi potolit, insistând pe lângă ei să vină la înaltul privilegiu oferit lor, să ne rugăm cu ei când pare potrivit şi să le arătăm că sunt cunoştinţe mai înalte la care pot să ajungă, şi apoi, în mod treptat, să li se vorbească despre adevărurile sacre ale acestor zile de pe urmă. 8:26 Sunt mai multe adunări pentru cântare decât pentru rugăciune în mijlocul poporului nostru; dar chiar şi aceste adunări pot fi conduse într-o astfel de manieră respectuoasă şi totuşi plăcută, încât să exercite o influenţă bună. Totuşi, există prea multe glume, conversaţie neserioasă şi clevetire spre a face ca acest timp să fie folositor, să înalţe gândurile şi să îmbunătăţească manierele. 8:27 Redeşteptări senzaţionale 8:28 A fost prea mult interes divizat în ___. Când are loc o nouă trezire, sunt unii care îşi plasează influenţa de partea cea rea. Fiecare bărbat şi femeie trebuie să fie de pază când în afară există minciuni calculate spre a îndepărta de adevăr. Sunt unii care întotdeauna sunt gata să vadă şi să audă ceva nou şi ciudat; şi vrăjmaşul sufletelor, din aceste oraşe mari, are o mulţime spre a aprinde curiozitatea şi a abate mintea de la adevărurile mari şi sacre pentru aceste zile de pe urmă. 8:29 Dacă fiecare agitaţie religioasă îi face pe unii să neglijeze sprijinul deplin acordat prin prezenţa şi influenţa lor pentru minoritatea care crede un adevăr nepopular, se va ajunge ca în biserică să fie multă 8:30 slăbiciune când ar trebui să fie putere. Satana foloseşte multe mijloace ca să-şi aducă la îndeplinire scopurile; şi dacă, sub masca religiei populare, poate să-i abată pe cei îndoielnici şi neprevăzători de pe calea adevărului, el a realizat mult în a diviza puterea poporului lui Dumnezeu. Acest entuziasm de redeşteptare fluctuantă, care vine şi pleacă precum fluxul şi refluxul, poartă o înfăţişare amăgitoare sau înşeală multe persoane cinstite, făcându-le să creadă că acesta este adevăratul Duh al Domnului. Această lucrare înmulţeşte convertiţii. Cei cu temperament emotiv, cei slabi şi docili vin cu grămada sub steagul lui; dar când valul se retrage, ei se află părăsiţi pe ţărm. Să nu fiţi înşelaţi de învăţători falşi, nici conduşi prin cuvinte amăgitoare. Vrăjmaşul sufletelor este sigur că are suficientă mâncare de fabule plăcute spre a satisface pofta tuturor. 8:31 Totdeauna se vor ridica meteori strălucitori; dar urma luminii pe care o lasă ei se stinge imediat în întuneric, care pare mai dens decât era mai înainte. Aceste senzaţionale agitaţii religioase, create prin relatare de anecdote şi prezentare de ciudăţenii şi excentricităţi, sunt toate o lucrare de suprafaţă, şi acei de-o credinţă cu noi care sunt fermecaţi şi îndrăgostiţi peste măsură de aceste străfulgerări de lumină nu vor clădi niciodată cauza lui Dumnezeu. Ei sunt gata să-şi retragă influenţa la cea mai mică ocazie şi să-i convingă pe alţii să participe la aceste adunări, unde aud ceea ce slăbeşte sufletul şi aduce confuzie în minte. Această retragere a interesului din lucrare face cauza lui Dumnezeu să lâncezească. Noi trebuie să fim statornici în credinţă. Avem în faţă lucrarea noastră, care să facă lumină adevărului, aşa cum este descoperită în Legea lui Dumnezeu, să strălucească asupra altor suflete şi să le scoată afară din întuneric. Lucrarea aceasta cere energie fermă, stăruitoare, şi un scop precis de urmărit. 8:32 În biserică, sunt unii care au nevoie să se prindă de stâlpii credinţei noastre şi să înceapă să găsească temelia de stâncă, în loc să fie purtaţi de vânt pe suprafaţa excitaţiei şi să se mişte după impuls. În biserică sunt dispeptici spirituali. Ei s-au făcut singuri invalizi; slăbiciunea lor spirituală este rezultatul propriei lor umblări şovăitoare. Ei sunt împinşi 8:33 încoace şi încolo de vânturi de învăţătură schimbătoare şi adesea sunt confuzi şi aruncaţi în nesiguranţă, pentru că acţionează întru totul după sentimente. Ei sunt creştini ai senzaţiilor, care flămânzesc mereu după ceva nou şi diferit; învăţături ciudate fac confuză credinţa lor şi nu sunt vrednici pentru cauza adevărului. 8:34 Dumnezeu cheamă bărbaţi şi femei ai stabilităţii, ai scopului hotărât, în care te poţi încrede în timp de primejdie şi necaz, care sunt tot atât de ferm înrădăcinaţi şi întemeiaţi ca şi munţii, care nu pot fi clătinaţi la dreapta sau la stânga, ci se mişcă drept înainte şi sunt totdeauna găsiţi de partea dreaptă. Sunt unii care, în timp de pericol religios, aproape totdeauna pot fi căutaţi în rândurile vrăjmaşului; dacă au vreo influenţă, aceasta este de partea cea rea. Ei nu se simt sub obligaţia morală de a-şi preda toată puterea adevărului pe care îl mărturisesc. Unii ca aceştia vor fi răsplătiţi după faptele lor. 8:35 Cei care fac puţin pentru Mântuitorul în salvarea sufletelor, şi în a se păstra pe ei înşişi drepţi înaintea lui Dumnezeu, vor dobândi numai puţină putere spirituală. Noi trebuie să folosim continuu puterea pe care o avem pentru ca ea să se poată dezvolta şi creşte. După cum boala este rezultatul călcării legilor naturale, tot aşa declinul spiritual este rezultatul continuei călcări a Legii lui Dumnezeu. Şi totuşi, chiar cei care o calcă pot mărturisi că păzesc poruncile lui Dumnezeu. 8:36 Noi trebuie să venim mai aproape de Dumnezeu, să ne aşezăm într-o legătură mai strânsă cu cerul şi să îndeplinim principiile Legii în cele mai mici acţiuni din viaţa de fiecare zi, ca să fim întru totul spirituali. Dumnezeu le-a dat slujitorilor Săi capacităţi, talente, spre a fi folosite spre slava Sa, nu să rămână nefolosite sau să fie irosite. El le-a dat lumina şi cunoştinţa voinţei Lui spre a fi comunicate altora şi, împărţind-o cu alţii, să devină canale vii de lumină. Dacă nu exercităm puterea noastră spirituală, ajungem slabi, ca şi mădularele trupului care ajung fără putere când invalidul este obligat să rămână inactiv timp îndelungat. Activitatea este ceea ce dă putere. 8:37 Nimic nu ne va da o mai mare putere spirituală şi o mai mare creştere a zelului şi a stării de spirit, decât vizitând şi 8:38 slujind celor bolnavi şi celor descurajaţi, ajutându-i să vadă lumina şi să-şi întărească credinţa în Isus. Sunt sarcini neplăcute pe care cineva trebuie să le facă, altfel sufletele vor fi lăsate să piară. Oricât de neplăcute pot fi aceste sarcini, îndeplinindu-le, creştinii vor avea parte de o binecuvântare. Hristos a luat asupra Sa neplăcuta sarcină de a veni din locuinţa curăţiei şi a neîntrecutei glorii, să locuiască printre oameni, într-o lume veştejită şi înnegrită de crimă, violenţă şi fărădelege. El a făcut aceasta pentru a câştiga suflete; şi obiectivele unei astfel de iubiri uimitoare şi de bunăvoinţă fără pereche vor scuza oare viaţa de comoditate egoistă? Vor alege ei plăcerea lor, vor urma propriile lor înclinaţii şi vor lăsa sufletele să piară în întuneric, pentru că vor întâlni dezamăgire şi refuz dacă lucrează pentru salvarea lor? Hristos a plătit un preţ nemărginit pentru răscumpărarea omului, iar acesta să spună: "Domnul meu, nu vreau să lucrez în via Ta; Te rog să mă scuzi"? 8:39 Domnul îi cheamă pe cei care sunt fără grijă în Sion să se ridice şi să lucreze. Să nu asculte ei de glasul Stăpânului? El doreşte lucrători credincioşi, care se roagă şi care vor semăna pe toate apele. Cei care lucrează astfel vor fi surprinşi cum necazurile suportate în mod hotărât, în Numele şi puterea lui Isus, vor întări credinţa şi vor reînnoi curajul. Pe calea ascultării umile e siguranţă şi putere, mângâiere şi speranţă; dar răsplata va fi pierdută, în final, de către cei care nu fac nimic pentru Isus. Mâini slabe nu vor fi în stare să se prindă de Cel Atotputernic şi genunchi slăbănogi nu vor fi în stare să sprijine în ziua restriştei. Cititorii Bibliei şi lucrătorii creştini vor primi premiul cel glorios şi vor auzi: "Bine, rob bun şi credincios intră în bucuria Stăpânului tău." 8:40 Reţinerea banilor 8:41 Binecuvântarea lui Dumnezeu rămâne asupra celor din ___, care au cauza lui Hristos pe inimă. Darurile de bunăvoie ale fraţilor şi surorilor, făcute în credinţă şi din iubire pentru Răscumpărătorul răstignit, le vor aduce binecuvântări. Pentru că Dumnezeu notează şi Îşi aduce aminte de fiecare faptă de generozitate din partea sfinţilor Săi. 8:42 La pregătirea unei case de rugăciune trebuie să fie exercitată o mare credinţă şi încredere în Dumnezeu. În tranzacţiile de afaceri, cei care nu riscă nimic înaintează puţin; de ce să nu avem credinţă într-o întreprindere a lui Dumnezeu şi să nu investim în cauza Lui? 8:43 Unii, când sunt săraci, sunt generoşi cu puţinul lor; dar când dobândesc avere, ei devin zgârciţi. Motivul pentru care au aşa de puţină credinţă este că nu continuă să înainteze pe măsură ce propăşesc şi să dea pentru cauza lui Dumnezeu chiar până la sacrificiu. 8:44 În sistemul iudaic se cerea ca binefacerea să fie arătată în primul rând faţă de Domnul. La seceriş şi la culesul viilor, primele roade ale pământului - cerealele, vinul şi untdelemnul - trebuia consacrate ca dar pentru Domnul. Strângerea spicelor după seceriş şi colţurile lanurilor erau rezervate pentru cei săraci. Primele roade din lână, când erau tunse oile, şi din grâu, când era treierat grâul, trebuia oferite Domnului; şi era poruncit ca săracii, văduvele, orfanii şi străinii să fie invitaţi la sărbătorile lor. La sfârşitul fiecărui an, li se cerea tuturor să facă un jurământ solemn dacă au lucrat sau nu după porunca lui Dumnezeu. 8:45 Acest aranjament a fost făcut de Domnul pentru a întipări asupra poporului faptul că în fiecare problemă El trebuia să fie cel dintâi. Prin acest sistem de binefacere, ei trebuia să ţină minte că Stăpânul lor era adevăratul proprietar al holdelor, al turmelor şi al cirezilor lor; că Dumnezeul cerurilor le-a trimis lumina soarelui şi ploaie pentru timpul semănatului şi al seceratului şi că toate lucrurile pe care le aveau ei erau creaţiunea Lui. Totul era al Domnului, şi El i-a făcut ispravnicii Săi. 8:46 Dărnicia evreilor la construirea cortului şi la ridicarea templului ilustrează un spirit de bunăvoinţă care n-a fost egalat de creştini la nici o dată mai târzie. Ei tocmai fuseseră eliberaţi din lunga lor robie din Egipt şi erau peregrini prin pustie; cu toate că abia fuseseră eliberaţi de oştirile egiptenilor, care 8:47 i-au urmărit în grăbita lor călătorie, Cuvântul Domnului a venit la Moise spunând: "Vorbeşte copiilor lui Israel: Să-mi aducă un dar; să-l primiţi pentru Mine de la orice om care-l va da cu tragere de inimă." 8:48 Poporul lui avea bunuri puţine şi nici o perspectivă de viitor pentru a le spori; dar în faţa lor se afla o ţintă - să construiască un cort pentru Dumnezeu. Domnul a vorbit şi ei trebuia să asculte de glasul Lui. Ei n-au reţinut nimic. Toţi au dat cu o mână binevoitoare, nu numai o oarecare cantitate din avutul lor, ci o mare parte din bunurile lor. Le-au devotat Domnului cu bucurie şi din toată inima, şi, făcând aşa, El a fost mulţumit. Nu erau toate ale Sale? Nu El le-a dat tot ceea ce aveau? Dacă El a cerut, nu era datoria lor să dea înapoi Celui care i-a împrumutat, ceea ce era al Lui? 8:49 N-a fost nevoie de îndemnare. Poporul a adus mai mult decât li s-a cerut şi li s-a spus să se oprească, pentru că era deja mai mult decât necesar. Şi iarăşi, la construirea templului, apelul pentru ajutoare a primit un răspuns din toată inima. Poporul n-a dat din silă. Ei s-au bucurat de perspectiva ca o clădire să fie ridicată pentru închinare adusă lui Dumnezeu şi au dăruit mai mult decât îndeajuns pentru scopul propus. David a binecuvântat pe Dumnezeu înaintea adunării şi a spus: "Căci ce sunt eu, şi ce este poporul meu pentru ca să putem să-Ţi aducem daruri de bunăvoie? Totul vine de la Tine, şi din mâna Ta primim ce-Ţi aducem." Şi iarăşi, în rugăciunea lui, David a mulţumit prin aceste cuvinte: "Doamne, Dumnezeul nostru, din mâna Ta vin toate aceste bogăţii, pe care le-am pregătit ca să-Ţi zidim o casă, Ţie, Numelui Tău cel sfânt, şi ale Tale sunt toate." 8:50 David ştia bine de unde veneau toate aceste daruri. Fie ca cei de astăzi, care se bucură de iubirea Mântuitorului, să poată înţelege că argintul şi aurul lor sunt ale Domnului şi trebuie să fie folosite pentru promovarea slavei Sale, nu să le reţină spre a se îmbogăţi şi spre a se satisface pe ei înşişi. El are un drept indiscutabil asupra bunurilor pe care le-a împrumutat creaturilor Sale. Tot ceea ce posedă ei este al Lui. 8:51 Există obiective înalte şi sfinte care cer mijloace, şi banii astfel investiţi vor produce dătătorului o bucurie mai înaltă şi 8:52 permanentă decât dacă ar fi fost cheltuiţi pentru satisfacere personală sau strânşi pentru lăcomia de câştig. Când Dumnezeu cere comoara noastră, oricât ar fi suma, răspunsul binevoitor este ceea ce face ca darul să fie o jertfă consacrată Lui, şi dătătorul să strângă pentru el o comoară în cer, pe care molia n-o poate strica, pe care focul n-o poate mistui, nici hoţii să intre să o fure. Investiţia este sigură. Banii sunt puşi în pungi care n-au găuri; ea este asigurată. 8:53 Pot creştinii, care se laudă cu o lumină mai mare decât au avut evreii, să dea mai puţin decât ei? Pot creştinii, care trăiesc aproape de încheierea timpului, să fie mulţumiţi cu darurile lor, când nu sunt nici pe jumătate aşa de mari cum au fost cele ale iudeilor? Dărnicia lor trebuia să fie spre folosul naţiunii lor; lucrarea din aceste zile de pe urmă se extinde peste lumea întreagă. Solia adevărului trebuie să meargă la toate naţiunile, limbile şi popoarele; publicaţiile ei, tipărite în multe limbi, trebuie să fie răspândite ca frunzele, toamna. 8:54 Stă scris: "Astfel dar, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire." Şi iarăşi: "Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus." Să ne întrebăm: Ce ar fi făcut Mântuitorul nostru în împrejurările în care trăim noi? Care ar fi fost eforturile Lui pentru salvarea sufletelor? Întrebarea aceasta a primit răspuns prin exemplul lui Hristos. El a părăsit regalitatea Sa, a lăsat la o parte slava Sa, a sacrificat bogăţiile Sale şi a îmbrăcat divinitatea Sa cu natura omenească, să poată ajunge la oameni acolo unde erau ei. Exemplul Său arată că El Şi-a dat viaţa pentru păcătoşi. 8:55 Satana i-a spus Evei că s-ar putea câştiga o mare stare de fericire prin satisfacerea apetitului neîngăduit, dar făgăduinţa lui Dumnezeu pentru om se bazează pe negarea eului. Când Hristos suferea în chinuri pe crucea cea ruşinoasă pentru răscumpărarea omului, natura omenească a fost înălţată. Familia omenească a fost înălţată. Familia omenească poate fi ridicată să facă legătura cu cerul numai prin cruce. Lepădarea eului şi crucea ne întâlnesc la fiecare pas în călătoria noastră spre cer. 8:56 Spiritul cerului este spiritul generozităţii; spiritul 8:57 egoismului este spiritul lui Satana. Iubirea jertfitoare de sine a lui Hristos este descoperită pe cruce. El a dat tot ce a avut şi apoi S-a dat pe Sine, ca omul să poată fi mântuit. Crucea lui Hristos apelează la bunăvoinţa fiecărui urmaş al binecuvântatului Mântuitor. Principiul ilustrat acolo este a da, a da. Acesta, adus la îndeplinire prin bunăvoinţă reală şi fapte bune, este adevăratul rod al vieţii creştine. Principiul celor lumeşti este a obţine, a obţine şi astfel se aşteaptă ei să-şi asigure fericirea; dar, adus la îndeplinire sub toate aspectele, rodul este mizerie şi moarte. 8:58 Misiunea urmaşilor lui Hristos este să ducă adevărul locuitorilor pământului, să-i salveze din vinovăţia şi nepăsarea lor. Oamenii trebuie să aibă adevărul pentru ca să fie sfinţiţi prin el, şi noi suntem canale ale luminii lui Dumnezeu. Talentele noastre, banii noştri, cunoştinţa noastră nu sunt numai pentru beneficiul nostru; ele trebuie să fie folosite pentru salvarea de suflete, pentru a ridica pe om din viaţa lui de păcat şi a-l aduce, prin Hristos, la nemărginitul Dumnezeu. 8:59 Noi trebuie să fim, în această cauză, lucrători zeloşi, căutând să-i conducem pe păcătoşii care se pocăiesc şi cred la Răscumpărătorul divin şi să le întipărim înaltul simţământ al iubirii lui Dumnezeu pentru om. "Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică." Ce iubire fără seamăn este aceasta! Un subiect pentru cea mai profundă meditaţie! Iubirea uimitoare a lui Dumnezeu pentru o lume care nu L-a iubit! Cugetarea are o putere cuceritoare asupra sufletului şi aduce mintea în supunere faţă de voia lui Dumnezeu. Oameni care sunt nebuni după câştig şi sunt dezamăgiţi şi nefericiţi în urmărirea lor după ale lumii au nevoie să cunoască acest adevăr ca să potolească foamea continuă şi setea sufletelor lor. 8:60 Sunt căutaţi misionari pentru Dumnezeu în marile oraşe, spre a aduce lumină celor care se află în umbra morţii. Este nevoie de mâini experimentate care, cu blândeţea înţelepciunii şi tăria credinţei, să ridice sufletele obosite la pieptul unui Răscumpărător îndurător. Ah, egoism! Ce blestem! El ne împiedică să ne angajăm în serviciul lui Dumnezeu. El ne împiedică să înţelegem cerinţele datoriei, care să facă inimile noastre să strălucească 8:61 de zel înfocat. Toate energiile noastre trebuie îndreptate spre ascultare de Hristos. A împărţi interesul nostru cu conducătorii erorii este a ajuta partea cea rea şi a avantaja pe vrăjmaşii noştri. Adevărul lui Dumnezeu nu cunoaşte compromis cu păcatul, nici o legătură cu prefăcătoria, nici o unire cu păcatul. Sunt căutaţi ostaşi care vor răspunde totdeauna la apel şi sunt gata pentru acţiune imediată, nu din cei care, când este nevoie, sunt găsiţi ajutându-i pe vrăjmaşi. 8:62 Lucrarea noastră este mare. Totuşi, sunt mulţi care mărturisesc a crede adevărurile sacre, dar sunt paralizaţi de sofismele lui Satana şi nu fac nimic pentru cauza lui Dumnezeu, ci mai degrabă pun piedici. Când vor activa ei ca cei ce aşteaptă pe Domnul? Când vor arăta un zel conform cu credinţa lor? Mulţi oameni îşi reţin în mod egoist banii şi îşi liniştesc conştiinţa cu un plan de a face un mare bine pentru cauza lui Dumnezeu după moartea lor. Ei fac un testament, prin care donează diferitelor interese ale bisericii o sumă mare, şi apoi stau liniştiţi, cu simţământul că au făcut tot ce se putea cere de la ei. În ce a fost negat eul prin fapta aceasta? Dimpotrivă, ei au arătat adevărata esenţă a egoismului. Când nu se mai pot folosi de banii lor, ei îşi propun să-i dea lui Dumnezeu. Dar îi vor reţine atâta timp, până când sunt constrânşi să renunţe la ei printr-un vestitor care nu poate fi înlăturat. 8:63 Un astfel de testament este adesea o dovadă a adevăratei lăcomii. Dumnezeu ne-a făcut pe toţi ispravnici ai Săi şi în nici un caz nu ne-a autorizat să neglijăm datoria noastră sau s-o lăsăm s-o facă alţii. Apelul pentru bani pentru înaintarea cauzei adevărului niciodată nu va fi mai urgent decât acum. Banii noştri niciodată nu vor face mai mult bine decât în timpul de faţă. Fiecare zi de întârziere în a le da o destinaţie corectă limitează perioada în care să facă o bună lucrare de câştigare de suflete. Dacă lăsăm altora să facă lucrarea pe care Dumnezeu ne-a lăsat-o nouă s-o facem, ne facem rău nouă şi Lui, care ne-a dat tot ce avem. Cum pot alţii să facă mai bine lucrarea noastră de binefacere, decât o putem face noi înşine? Dumnezeu doreşte ca fiecare om să fie, în timpul vieţii lui, executorul testamentului său în această problemă. Adversitate, accident sau intrigă 8:64 pot pune capăt pentru totdeauna faptelor de binefacere planificate, când cel care a adunat o avere nu mai este ca s-o păzească. Este trist că atât de mulţi neglijează ocaziile de aur din prezent spre a face bine şi aşteaptă să fie daţi afară din isprăvnicie, înainte de a restitui Domnului mijloacele pe care El li le-a împrumutat ca să fie folosite spre slava Sa. 8:65 Un subiect însemnat în învăţăturile lui Hristos este frecvenţa şi seriozitatea cu care a mustrat păcatul lăcomiei şi a arătat pericolul strângerii lucrurilor pământeşti şi al excesivei iubiri de câştig. În locuinţele bogaţilor, la templu şi pe străzi, El i-a avertizat pe cei care se ocupă de mântuire: "Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani." "Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona." 8:66 Această devoţiune crescândă pentru obţinerea de bani şi egoismul dau naştere la dorinţa după câştig, care îndepărtează favoarea lui Dumnezeu de la biserică şi omoară spiritualitatea ei. Când capul şi mâinile sunt în mod continuu ocupate cu plănuirea şi munca pentru acumulare de bogăţii, cerinţele lui Dumnezeu şi ale omenirii sunt uitate. Dacă Dumnezeu ne-a binecuvântat cu prosperitate, aceasta n-a făcut-o pentru a abate timpul şi atenţia noastră de la El şi să le dăm celor care ne-au fost împrumutate de El. Dătătorul este mai mare decât darul. Noi nu suntem ai noştri; noi am fost cumpăraţi cu un preţ. Am uitat noi acel preţ nemărginit plătit pentru răscumpărarea noastră? A murit recunoştinţa din inimă? N-a făcut de ruşine crucea lui Hristos viaţa de comoditate şi dedare la poftă egoistă? 8:67 Ce s-ar fi întâmplat dacă Hristos, ajuns obosit de nerecunoştinţa şi abuzul care-L întâmpinau din toate părţile, ar fi părăsit lucrarea Sa? Ce ar fi fost dacă niciodată nu ar fi ajuns acel timp când a spus: "S-a isprăvit!" şi dacă S-ar fi întors la cer descurajat de primirea Sa? Şi dacă niciodată n-ar fi trecut prin acel chin sufletesc din grădina Getsemani, care a stors din porii Săi stropi mari de sânge? 8:68 Hristos a fost influenţat în lucrarea Sa pentru mântuirea neamului omenesc de o iubire care n-are asemănare şi o consacrare faţă de voinţa Tatălui Său. El a muncit pentru binele omului chiar până 8:69 în ceasul umilinţei Lui. El Şi-a petrecut viaţa în sărăcie şi tăgăduire de sine pentru păcatul cel degradant. În lumea care era a Lui n-a avut un loc unde să-Şi plece capul cel obosit. Noi recoltăm roadele acestui nemărginit sacrificiu de sine; şi totuşi, când lucrarea trebuie făcută, când banii noştri sunt doriţi pentru a ajuta lucrarea Răscumpărătorului în salvarea de suflete, noi ne sustragem de la datorie şi ne rugăm să fim scuzaţi. Trândăvie dezonorantă, indiferenţă nepăsătoare şi egoism păcătos pecetluiesc simţurile noastre faţă de cerinţele lui Dumnezeu. 8:70 O, a trebuit ca Hristos, Maiestatea cerului, Împăratul slavei, să poarte crucea cea grea, să poarte coroana de spini, să bea paharul cel amar, în timp ce noi închinăm spre comoditate, ne slăvim pe noi înşine şi uităm de sufletele pentru care El a murit să le răscumpere prin sângele Lui cel preţios? Nu; să dăm cât mai avem putere. Să facem cât mai avem tărie. Să lucrăm cât mai este ziuă. Să ne consacrăm timpul şi banii pentru slujirea lui Dumnezeu, ca să putem avea aprobarea Sa şi să primim răsplata Lui. 8:71 Procesul de punere la probă 8:72 Iubite frate G.: Sunt foarte nerăbdătoare să primeşti lumina şi să ieşi din întuneric. Tu ai fost foarte mult ispitit de Satana; el te-a folosit ca unealtă a lui ca să împiedice lucrarea lui Dumnezeu. Până acum el a reuşit cu tine; dar asta nu înseamnă că trebuie să continui pe calea erorii. Eu privesc la cazul tău cu mare teamă. Ştiu că Dumnezeu ţi-a dat lumină din belşug. În boala ta din toamna trecută, Dumnezeu S-a ocupat de tine ca să poţi aduce rod spre slava Sa. 8:73 Necredinţa a pus stăpânire pe sufletul tău şi Domnul te-a făcut să suferi, ca să poţi câştiga experienţa necesară. El ne-a binecuvântat, rugându-ne pentru tine, şi El te-a binecuvântat pe tine în răspunsul dat rugăciunilor noastre. Domnul a plănuit să unească inimile noastre în iubire şi încredere. Duhul Sfânt a mărturisit împreună cu duhul tău. Ca răspuns la rugăciune, puterea lui Dumnezeu a venit asupra ta, dar 8:74 Satana a venit cu ispitele şi tu nu i-ai închis uşa. El a intrat şi a fost foarte ocupat. Planul celui rău este ca mai întâi să lucreze asupra minţii cuiva şi apoi, prin el, asupra altora. În felul acesta a încercat el să ne împiedice şi să ne oprească lucrările tocmai în locul unde influenţa noastră ar fi trebuit simţită cel mai mult pentru prosperitatea cauzei. 8:75 Domnul te-a pus în legătură cu lucrarea Lui din ___ pentru un scop anumit; El a intenţionat ca tu să descoperi defectele din caracterul tău şi să le biruieşti. Tu ştii cât de repede ţi se irită duhul când lucrurile nu se desfăşoară după dorinţa ta. Dorea să poţi înţelege că nerăbdarea şi iritarea trebuie să fie biruite, altfel viaţa ta se va dovedi un eşec total, vei pierde cerul şi ar fi fost mai bine să nu te fi născut niciodată. 8:76 Cazurile noastre sunt în curs de rezolvare la tribunalul din cer. Acolo depunem rapoartele noastre zi după zi. Fiecare va fi răsplătit după faptele sale. Arderile de tot şi jertfele nu erau acceptate de Dumnezeu în vremurile vechi, dacă spiritul lor nu corespundea cu darul oferit. Samuel a spus: "Îi plac Domnului mai mult arderile de tot şi jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele, şi păzirea Cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor." Toţi banii de pe pământ nu pot cumpăra binecuvântarea lui Dumnezeu şi nu pot garanta nici o singură biruinţă. 8:77 Mulţi ar face ceva şi orice jertfă, în afară de ceea ce ar trebui să facă, şi anume să renunţe la sine şi să-şi supună voinţa lor voinţei lui Dumnezeu. Hristos le-a spus ucenicilor Săi: "Dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor." Aici este o învăţătură despre umilinţă. Noi toţi trebuie să devenim umili ca şi copilaşii pentru a moşteni Împărăţia. 8:78 Tatăl nostru cel ceresc vede inimile oamenilor şi cunoaşte caracterele lor mai bine decât şi le cunosc ei înşişi. El vede că unii au susceptibilităţi şi putere care, îndrumate pe calea cea bună, ar putea fi folosite spre slava Lui şi ar ajuta la înaintarea lucrării Sale. El pune la încercare aceste persoane 8:79 şi, în providenţa Sa înţeleaptă, le aduce în diferite situaţii şi în împrejurări variate, punându-i la probă, ca ei să poată descoperi ce este în inima lor şi punctele slabe din caracter pe care nu le cunoşteau. El le dă ocazii să corecteze aceste slăbiciuni, să şlefuiască colţurile aspre ale naturii lor şi să se facă potriviţi pentru slujirea Lui, pentru ca atunci când îi cheamă El la acţiune, ei să fie gata şi îngerii din cer să-şi poată uni munca cu efortul omenesc în lucrarea ce trebuie făcută pe pământ. Bărbaţilor pe care El intenţionează să îi pună în poziţii de răspundere le descoperă, în îndurarea Sa, defectele lor ascunse, ca ei să poată privi înăuntru şi să examineze în mod critic complicatele emoţii şi exerciţii ale inimii lor şi să descopere ce este rău; în felul acesta, pot să-şi modifice temperamentul şi să-şi finiseze manierele. Domnul, în providenţa Sa, îi aduce pe oameni acolo unde poate pune la probă puterile lor morale, descoperind motivele acţiunilor lor, ca ei să poată îmbunătăţi ce este bun şi să înlăture ce este rău. Dumnezeu doreşte ca slujitorii Săi să se familiarizeze cu structura morală a propriilor lor inimi. Ca să realizeze acest lucru, adesea El permite să-i atace focul suferinţei, ca să-i curăţească. "Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui? Cine va rămâne în picioare când Se va arăta El? Căci El va fi ca focul topitorului şi ca leşia nălbitorului. El va şedea, va curăţi şi va topi argintul; va curăţi pe fiii lui Levi, îi va lămuri cum se lămureşte aurul şi argintul, şi vor aduce Domnului daruri neprihănite." 8:80 Curăţirea poporului lui Dumnezeu nu poate fi adusă la îndeplinire fără suferinţă. Dumnezeu îngăduie ca focul suferinţei să consume zgura, să separe ce este fără valoare de ce este valoros, ca metalul cel curat să poată străluci. El ne trece de la un foc la altul, punând la probă adevărata noastră valoare. Dacă nu putem suporta aceste necazuri, ce vom face în timpul strâmtorării? Dacă prosperitatea sau adversitatea descoperă falsitate, mândrie sau egoism în inimile noastre, ce vom face când Dumnezeu încearcă lucrarea fiecărui om ca prin foc şi dezvăluie tainele tuturor inimilor? 8:81 Adevărata bunăcuviinţă este dispusă să fie încercată; dacă nu suntem dispuşi să fim 8:82 cercetaţi de Domnul, situaţia noastră este într-adevăr serioasă. Dumnezeu este curăţitorul şi purificatorul sufletelor; în căldura cuptorului, zgura este separată pentru totdeauna de argintul şi aurul curat al caracterului creştin. Isus supraveghează testul. El ştie ce este necesar spre a curăţi metalul cel preţios, ca să poată reflecta strălucirea iubirii Sale divine. 8:83 Dumnezeu Îşi aduce poporul mai aproape de Sine prin necazuri şi punere la probă, prin arătarea propriilor lor slăbiciuni şi incapacităţi şi prin faptul că-i învaţă să se sprijine pe El ca fiind singurul ajutor şi singura apărare. Atunci, obiectivul Lui este adus la îndeplinire. Ei sunt pregătiţi să fie folosiţi în orice caz de urgenţă, să ocupe importante poziţii de încredere şi să împlinească scopurile cele mari pentru care le-au fost date puteri. Dumnezeu ia oameni pentru încercare; El îi probează şi pe-o parte, şi pe alta, şi astfel sunt educaţi, instruiţi şi disciplinaţi. Isus, Răscumpărătorul nostru, reprezentant şi cap al omului, a îndurat acest proces de punere la probă. El a suferit mai mult decât ni se poate cere nouă să suferim. El a purtat slăbiciunile noastre şi a fost ispitit în toate lucrurile aşa cum suntem noi. El n-a suferit astfel pe contul Lui, ci din cauza păcatelor noastre; şi acum, încrezându-ne în meritele Biruitorului nostru, putem ajunge biruitori în Numele Lui. 8:84 Lucrarea de curăţire şi purificare trebuie să continue până ce slujitorii Săi sunt umiliţi, atât de morţi faţă de eu, încât, când sunt chemaţi la slujire activă, privirea lor va fi numai spre slava Lui. Atunci, El va accepta eforturile lor; ei nu vor acţiona pripit, din impuls; nu se vor grăbi şi nu vor pune în pericol cauza Domnului, fiind robi ai ispitelor şi pasiunilor şi urmaşi ai minţii lor fireşti aţâţate de Satana. O, cât de înfricoşător este vătămată cauza lui Dumnezeu de voinţa perversă a omului şi de temperamentul nesupus! Cât de multă suferinţă îşi atrage asupra lui însuşi, urmând propriile lui pasiuni încăpăţânate! Dumnezeu îi trece pe oameni prin încercare iar şi iar, mărind presiunea până când umilinţa perfectă şi schimbarea caracterului îi aduc în armonie cu Hristos şi spiritul cerului, devenind victorioşi asupra lor înşişi. 8:85 Dumnezeu a chemat bărbaţi din diferite state şi i-a pus la probă ca să vadă ce caractere vor 8:86 dezvolta, dacă s-ar putea avea încredere în ei să păstreze fortăreaţa de la _____ şi dacă vor suplini lipsurile bărbaţilor care sunt deja acolo şi dacă, văzând greşelile pe care le-au făcut aceşti oameni, vor evita exemplul celor care nu sunt potriviţi spre a fi angajaţi în cea mai sacră lucrare a lui Dumnezeu. El a urmărit pe bărbaţii de la _____ cu avertismente continue, mustrare şi sfat. A revărsat o mare lumină asupra celor care activează în lucrarea Lui de acolo, ca să poată fi calea clară înaintea lor. Dar dacă ei preferă să se călăuzească după propria lor înţelepciune, dispreţuind lumina, cum a făcut Saul, cu siguranţă vor apuca pe o cale greşită şi vor pune lucrarea în încurcătură. Li s-a descoperit lumina, dar ei au ales prea des întunericul. 8:87 Solia laodiceană se aplică poporului lui Dumnezeu care îşi mărturiseşte credinţa în adevărul prezent. Cei mai mulţi sunt căldicei: au nume, dar nu zel. Dumnezeu a făcut cunoscut că a dorit bărbaţi devotaţi pentru lucrare, ca să corecteze starea de lucruri de acolo şi să stea ca santinele credincioase la postul datoriei lor. El le-a dat lumină asupra fiecărui punct, spre a instrui, a încuraja şi a întări, după cum cerea cazul. Dar cu toate acestea, cei care ar fi trebuit să fie credincioşi şi cu adevărat înfocaţi în zelul creştin, cu temperament binevoitor, care să-L cunoască şi să-L iubească cu ardoare pe Isus, sunt găsiţi ajutând vrăjmaşul să slăbească şi să descurajeze pe cei pe care îi foloseşte Dumnezeu să clădească lucrarea. Termenul de "călduţ" se poate aplica acestei clase. Ei mărturisesc că iubesc adevărul, totuşi sunt deficitari în înflăcărarea şi consacrarea creştină. Ei nu îndrăznesc să renunţe de tot şi să se expună riscului necredincioşilor, dar nici nu sunt dispuşi să moară faţă de eu şi să urmeze îndeaproape principiile credinţei lor. 8:88 Singura speranţă pentru laodiceeni este o clară vedere a poziţiei lor înaintea lui Dumnezeu, o cunoaştere a naturii bolii lor. Ei nu sunt nici reci, nici calzi, ocupă o poziţie neutră şi în acelaşi timp le place să creadă că n-au nevoie de nimic. Martorul Credincios urăşte această stare călduţă. El detestă indiferenţa acestei clase de oameni. El a spus: "O, dacă ai fi rece sau în clocot!" Ca şi apa călduţă, ei sunt greţoşi pentru gustul Lui. Nu sunt nici nepăsători, 8:89 nici implicaţi în mod hotărât. Nu se angajează întru totul şi din inimă în lucrarea lui Dumnezeu, identificându-se cu interesele ei; dar se ţin la distanţă şi sunt gata să-şi părăsească posturile când lumeştile lor interese personale o cer. Lucrarea lăuntrică a harului lipseşte din inimile lor; unora ca aceştia li se spune: "Pentru că zici: 'Sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic', şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol." 8:90 Credinţa şi iubirea sunt adevărate bogăţii, aurul curat pe care Martorul Credincios îi sfătuieşte pe încropiţi să-l cumpere. Oricât de bogaţi am fi în comori pământeşti, toată bogăţia noastră nu va fi în stare să cumpere preţioasele leacuri care vindecă boala sufletului, numită încropire. Inteligenţa şi bogăţiile pământeşti n-au avut putere să îndepărteze defectele bisericii Laodicea sau să remedieze starea lor deplorabilă. Erau orbi, totuşi se socoteau bogaţi. Duhul lui Dumnezeu nu le-a luminat mintea, şi ei n-au văzut păcătoşenia lor; de aceea nu simţeau nevoie de ajutor. 8:91 A fi fără calităţile atrăgătoare ale Duhului lui Dumnezeu este într-adevăr trist; dar este o stare şi mai teribilă să fii lipsit de spiritualitate şi de Hristos şi totuşi să încerci a te îndreptăţi, spunând celor care sunt alarmaţi pentru noi că n-avem nevoie de temerile şi de compătimirea lor. Înspăimântătoare este puterea amăgirii de sine asupra minţii omeneşti! Ce orbire, să iei lumina drept întuneric şi întunericul drept lumină! Martorul Credincios ne sfătuieşte să cumpărăm de la El aur curăţit prin foc, haine albe şi doctorie pentru ochi. Aurul recomandat aici ca fiind curăţit prin foc înseamnă credinţă şi iubire. Acesta îmbogăţeşte inima, pentru că a fost purificat până a ajuns curat, şi cu cât este încercat mai mult, cu atât strălucirea lui este mai scânteietoare. Hainele albe sunt curăţia de caracter, neprihănirea lui Hristos atribuită păcătosului. Aceasta este într-adevăr o haină din ţesătură cerească, ce poate fi cumpărată numai de la Hristos cu o viaţă de ascultare din toată inima. Doctoria pentru ochi reprezintă înţelepciunea şi harul care ne fac în stare să facem deosebirea dintre bine şi rău şi să descoperim păcatul de sub orice mască. Dumnezeu a dat bisericii Sale ochi pe care El cere să-i ungă cu înţelepciune, 8:92 ca să poată vedea clar; dar mulţi ar scoate ochii bisericii, dacă ar putea, pentru că nu vor ca faptele lor să iasă la lumină, ca să nu fie mustraţi. Doctoria de ochi divină va împărtăşi claritate priceperii. Hristos este depozitarul tuturor darurilor. El spune: "Să cumperi de la Mine." 8:93 Unii pot să spună că a te aştepta să obţii favoare de la Dumnezeu prin faptele noastre cele bune înseamnă a slăvi propriile noastre merite. Este adevărat că nu putem cumpăra nici o biruinţă cu faptele noastre bune; totuşi, nu putem fi biruitori fără ele. Cumpărarea pe care ne-o recomandă Hristos este numai a ne conforma condiţiilor puse de El. Îndurarea adevărată, care este de o valoare nespus de mare şi care va suporta testul încercării şi adversităţii, este obţinută numai prin credinţă şi umilă ascultare cu rugăciune. Darurile care suportă încercările suferinţei şi persecuţiei şi fac dovada sănătăţii şi sincerităţii lor sunt aurul care este încercat prin foc şi găsit veritabil. Hristos Se oferă să-i vândă omului această comoară preţioasă: "Cumpără de la Mine aur curăţit prin foc." Îndeplinirea fără inimă, din obligaţie, a datoriei noastre nu ne face creştini. Noi trebuie să ieşim din starea de încropeală şi să experimentăm o convertire adevărată, altfel vom pierde cerul. 8:94 Atenţia mi-a fost atrasă de providenţa lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său şi mi-a fost arătat că fiecare încercare făcută prin procesul de perfecţionare şi curăţire a pretinşilor creştini îi dovedeşte pe unii că sunt zgură. Aurul cel fin nu apare întotdeauna. În fiecare criză religioasă, unii cad în ispită. Scuturarea lui Dumnezeu împrăştie mulţimile ca frunzele uscate. Prosperitatea înmulţeşte mulţime de mărturisitori. Adversitatea îi scoate afară din biserică. Ca clasă, spiritul lor nu este statornic faţă de Dumnezeu. Ei pleacă de la noi pentru că nu sunt de-ai noştri; pentru că, atunci când se iveşte suferinţa sau persecuţia din cauza Cuvântului, mulţi sunt iritaţi. 8:95 Aceştia să privească cu câteva luni în urmă, la timpul când judecau cazul acelora care se aflau într-o situaţie asemănătoare aceleia în care se află ei acum. Să-şi aducă aminte de exerciţiul minţii lor cu privire la cei ispitiţi. Dacă atunci le-ar fi spus cineva că, în ciuda zelului şi a muncii depuse de a-i îndrepta pe alţii, ei vor 8:96 fi găsiţi în cele din urmă într-o situaţie de întunecime asemănătoare, ar fi spus la fel ca Hazael profetului: "Dar ce este robul tău, câinele acesta, ca să facă lucruri aşa de mari?" 8:97 Amăgirea de sine este asupra lor. În timp de linişte, ce fermitate manifestă ei! Ce o fac ei pe marii curajoşi! Dar când vin furtunile cele furioase ale necazului şi ispitei, iată, sufletele lor naufragiază. Oamenii pot avea daruri excelente, capacităţi bune, calificaţii splendide; dar un defect, un păcat tainic îngăduit se va dovedi a fi pentru caracter ceea ce este scândura mâncată de viermi pentru corabie - dezastru şi ruină totală. 8:98 Iubite frate, în providenţa Sa, Dumnezeu te-a adus de la ferma ta la _____, ca să suporţi testele şi încercările pe care nu le puteai avea acolo unde erai. El ţi-a dat unele mărturii de mustrare pe care, după propria ta mărturisire, le-ai acceptat; dar duhul tău a fost continuu supărat de mustrare. Tu eşti ca cei care n-au mai mers cu Isus după ce El a prezentat amănunţit adevăruri pe care ei trebuia să le trăiască. Tu nu te-ai apucat să corectezi, prin credinţă, defectele semnalate din caracterul tău. Nu ţi-ai umilit înaintea lui Dumnezeu spiritul îngâmfat. Te-ai ridicat la luptă împotriva Duhului lui Dumnezeu, aşa cum s-a descoperit în mustrare. Inima ta firească, nestăpânită, nu este supusă controlului. Nu te-ai autodisciplinat. De multe ori, temperamentul tău nestăpânit şi spiritul insubordonat au câştigat stăpânire deplină asupra ta. Cum poate un astfel de suflet impulsiv şi nedisciplinat să locuiască cu îngerii cei curaţi? El nu poate fi admis în cer, după cum ştii tu însuţi. Aşa fiind, tu nu poţi începe prea curând să corectezi răul din firea ta. Pocăieşte-te şi caută să devii ca un copilaş. 8:99 Frate, tu eşti arogant şi orgolios în gândurile şi părerile tale despre tine. Toate acestea trebuie înlăturate. Rudele tale au învăţat să se teamă de aceste izbucniri de temperament. Mama ta iubitoare şi temătoare de Dumnezeu a făcut tot ce a putut mai bine să te calmeze şi să te încurajeze şi a încercat să îndepărteze orice cauză care ar fi produs această înălţare de sine, acest temperament de nestăpânit în fiul ei. Dar măgulirea, rugămintea şi încercarea de a pacifica te-a făcut să consideri că acest temperament impulsiv este de nevindecat şi că prietenii tăi sunt 8:100 datori să-l suporte. Toată această justificare n-a remediat răul, ci mai degrabă l-a autorizat. 8:101 Tu n-ai luptat cu acest spirit rău şi nu l-ai învins. Când calea ta a fost barată, ai socotit că provocarea este suficientă spre a uita de natura ta umană şi că ai fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Ai desfigurat şi ruinat întristător acest chip. N-ai avut stăpânire de sine şi putere asupra voinţei tale. Ai fost încăpăţânat şi te-ai supus puterii lui Satana. De fiecare dată când ai cedat pasiunii şi autoguvernării de sine şi ai lăsat ca simţămintele tale s-o ia razna cu judecata ta, aceasta a întărit acea voinţă fixă şi nestăpânită. Domnul a văzut că nu te cunoşteai pe tine şi că, dacă nu te vei vedea pe tine şi păcătoşenia căii tale în adevărata lumină, dacă nu vei vedea cât de grave au fost înaintea lui Dumnezeu aceste izbucniri de temperament, care s-au întărit la fiecare manifestare, cu siguranţă că nu vei reuşi să obţii un scaun alături de Omul suferind de pe Golgota. 8:102 Dumnezeu face apel la tine, frate G., să te pocăieşti; să te converteşti şi să devii ca un copilaş. Dacă adevărul nu are o influenţă sfinţitoare asupra vieţii tale, spre a-ţi modela caracterul, nu vei avea parte de moştenire în Împărăţia lui Dumnezeu. În providenţa Sa, Dumnezeu te-a ales să fii într-o legătură mai directă cu cauza şi lucrarea Lui. El te-a luat, ca pe un soldat nedisciplinat, şi te-a supus la reguli, regulamente şi răspunderi şi unui proces de instrucţie. La început ai lucrat în mod admirabil şi ai încercat să fii credincios la postul tău. Ai suportat încercarea mai bine ca oricând în viaţa ta. Dar a venit Satana cu ispitele lui speciale şi ai căzut pradă lor. Domnului i-a fost milă de tine şi a pus mâna Lui asupra ta să te salveze. Ţi-a dat o experienţă bogată, de care n-ai profitat cum ar fi trebuit. Ca şi copiii lui Israel, ai uitat curând lucrările lui Dumnezeu şi îndurările Lui cele mari. Frate G., tu ai crescut ca răspuns la rugăciune şi Dumnezeu ţi-a dat o nouă ocazie de viaţă; dar ai îngăduit ca gelozia şi invidia să intre în sufletul tău şi L-ai nemulţumit mult. El a intenţionat să te aducă acolo unde ţi-ai fi dezvoltat 8:103 caracterul şi unde ţi-ai fi văzut şi corectat defectele. 8:104 În educaţia şi disciplina ta din timpul copilăriei şi tinereţii a existat o lipsă categorică. Acum trebuie să înveţi marile lecţii de stăpânire de sine, pe care ar fi trebuit să le ştii mai de timpuriu. Dumnezeu te-a adus unde mediul tău înconjurător avea să fie schimbat şi unde puteai fi disciplinat prin Duhul Sfânt, ca să poţi dobândi putere morală şi stăpânire de sine, spre a te face un biruitor. Se va cere cel mai puternic efort, hotărârea cea mai stăruitoare şi neşovăitoare şi cea mai puternică energie spre a-ţi stăpâni eul. Spiritul tău a fost iritat mult timp sub constrângere, şi temperamentul tău s-a înfuriat ca leul în cuşcă, atunci când voinţa ta a fost barată. Educaţia pe care părinţii tăi ar fi trebuit să te ajute să o obţii trebuie să o dobândeşti tu însuţi în întregime. Când crenguţa era tânără şi mică, putea fi uşor îndoită; dar acum, după ce a crescut noduroasă, cât de grea este munca! În felul acesta, părinţii tăi ţi-au îngăduit să fii deformat; şi acum, numai prin harul lui Dumnezeu, în unire cu eforturile tale stăruitoare, poţi deveni biruitor asupra voinţei tale. Prin meritele lui Hristos, te poţi despărţi de ceea ce răneşte şi deformează sufletul şi care dezvoltă un caracter diform. Trebuie să renunţi la omul cel vechi, cu greşelile lui, şi să te îmbraci cu omul cel nou, cu Isus Hristos. Dacă accepţi viaţa Lui drept călăuză, atunci talentele şi intelectul tău vor fi consacrate serviciului lui Dumnezeu. 8:105 Ah, numai dacă mamele ar lucra cu înţelepciune, cu calm şi hotărâre spre a educa şi supune temperamentul firii copiilor lor, ce grămadă de păcate ar fi nimicite din germene şi ce mulţime de necazuri din biserică ar fi evitate! Multe suflete vor fi pierdute pentru veşnicie din cauza neglijenţei părinţilor de a-şi disciplina copiii şi de a-i învăţa să se supună autorităţii în tinereţea lor. Favorizând greşelile şi potolind izbucnirile nu înseamnă că pui securea la rădăcina răului; ci se dovedeşte a fi ruina a mii de suflete. O, cum vor răspunde părinţii în faţa lui Dumnezeu pentru această înfricoşătoare neglijenţă faţă de datoria lor! 8:106 Frate G., tu eşti dispus să stai în frunte şi să dictezi 8:107 altora, dar nu vrei să ţi se dicteze. Mândria ta se declanşează într-un moment de încercare. Iubirea de sine şi un spirit arogant sunt elemente nedisciplinate din caracterul tău, care îngreuiază înaintarea spirituală. Cei care au acest temperament trebuie să se ţină zeloşi de lucrare şi să moară faţă de eu, altfel vor pierde cerul. Dumnezeu nu face nici un compromis cu acest element, aşa cum greşit fac părinţii prea indulgenţi. 8:108 În ultima viziune, mi-a fost arătat că, dacă refuzi mustrarea şi corectarea, dacă alegi propria ta cale şi nu vrei să fii instruit, Dumnezeu nu mai are ce face cu tine în sfânta Sa lucrare. Dacă ai fi început să-ţi pui în regulă sufletul cu Domnul, ai fi văzut că ai o lucrare atât de mare de făcut, încât n-ai fi folosit atât de mult timp pentru presupusele greşeli ale fratelui H., stăruind asupra lor în spatele lui. Lucrarea ultimilor treizeci de ani ar fi trebuit să inspire încredere în integritatea fratelui H. "Cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea." 8:109 Bărbaţii din poziţii de răspundere trebuie să se perfecţioneze continuu. Ei nu trebuie să ancoreze pe o experienţă veche şi să presupună că nu este necesar să devină lucrători savanţi. Omul, deşi cea mai neajutorată dintre creaturile lui Dumnezeu când vine pe lume, şi cel mai stricat în natura lui, este cu toate acestea capabil de înaintare constantă. El poate fi educat prin conştiinţă, înnobilat prin virtute şi poate progresa prin demnitate mintală şi morală, până când atinge o perfecţiune a înţelepciunii şi curăţiei de caracter numai cu puţin mai jos decât desăvârşirea şi curăţia îngerilor. Cu lumina adevărului strălucind asupra minţii oamenilor şi iubirea lui Dumnezeu revărsată tot mai mult în inimile lor, noi nu ne putem închipui ce pot deveni, nici ce lucrare mare pot face. 8:110 Eu ştiu că inima omenească este oarbă cu privire la propria ei stare adevărată, dar nu pot să te las fără să fac un efort ca să te ajut. Noi te iubim şi dorim să te vedem că urmăreşti îndeaproape biruinţa. Isus te iubeşte. El a murit pentru tine şi doreşte să fii mântuit. Noi n-avem dispoziţie să te ţinem în _____; dar dorim ca tu să faci o lucrare completă cu 8:111 propriul tău suflet, să îndrepţi orice greşeală şi să faci orice efort să stăpâneşti eul, ca să nu pierzi cerul. Aceasta nu-ţi poţi îngădui s-o faci. De dragul lui Hristos, rezistă diavolului, şi el va fugi de la tine. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: