59:1 Responsabilitate faţă de Dumnezeu
59:2 Noi trebuie să dăm socoteală lui Dumnezeu pentru folosirea înţeleaptă a fiecărei facultăţi mintale şi a fiecărei puteri fizice. Cine îşi poate măsura responsabilitatea? Trebuie să dăm socoteală de influenţa pe care o exercităm. Ceea ce nouă ni se pare un defect mic în caracterul nostru va fi reprodus în alţii într-o măsură mai mare, şi astfel influenţa pe care am exercitat-o spre rău poate fi mărită şi perpetuată.
59:3 Nimeni să nu-şi permită să vorbească cu uşurinţă despre avertismentele date prin cei a căror datorie este să păzească bunăstarea lor morală şi spirituală. Cuvintele pot părea de mică importanţă, producând numai o impresie de moment asupra minţii ascultătorilor. Dar aceasta nu-i totul. În multe cazuri, cuvintele acestea găsesc răspuns în inimile nesfinţite ale tinerilor care niciodată nu s-au supus avertismentului sau restricţiei. Influenţa unui cuvânt necugetat poate afecta destinul veşnic al unui suflet. Fiecare persoană exercită o influenţă asupra vieţii altora. Noi trebuie să fim fie ca o lumină care să le lumineze cărarea, fie ca o furtună pustiitoare care distruge. Noi îi călăuzim pe tovarăşii noştri fie spre Isus, la fericire şi viaţa nemuritoare, fie în jos, la durere şi ruină veşnică. Nici un om nu va pieri singur în nelegiuirea lui. Oricât de restrânsă poate fi sfera de influenţă a cuiva, ea este exercitată fie spre bine, fie spre rău. Un bărbat, pe patul de moarte, a declarat: "Adună influenţa mea şi îngroap-o împreună cu mine". Se putea face acest lucru? Nu, nu; ca şi sămânţa de scaiete, ea a fost dusă peste tot, a prins rădăcini şi va aduce un rod bogat.
59:4 Puţini sunt cei care îşi formează obiceiuri rele cu premeditare. Prin repetarea frecventă a unor acţiuni rele, obiceiurile se formează inconştient şi devin atât de ferm stabilite, încât se cere cel mai stăruitor efort spre a efectua o schimbare. Nu trebuie să ezităm niciodată pentru a termina cu un obicei păcătos. Dacă obiceiurile rele nu sunt învinse, ne vor învinge ele pe noi şi ne vor distruge fericirea. Sunt multe fiinţe sărmane, acum nenorocite, dezamăgite
59:5 şi degradate, un blestem pentru toţi cei din jurul lor, care ar fi putut fi oameni de folos şi fericiţi dacă ar fi folosit ocaziile lor. Mulţi tineri pierd preţioase ceasuri din viaţă în visare leneşă cu ochii deschişi. Astfel de persoane n-au multă tărie de caracter sau putere de principiu. Ei urmăresc peste tot distracţia care rezultă din fiecare împrejurare care se schimbă. Ei privesc totdeauna la alţii după simpatie, fericire, depinzând în zadar de alţii. Toţi cei care urmează calea aceasta vor eşua în speranţele lor, atât pentru viaţa aceasta, cât şi pentru viaţa viitoare.
59:6 Persoanele tinere care ajung în altă societate pot face ca asocierea lor să fie o binecuvântare sau un blestem. Ei se pot povăţui, binecuvânta şi întări unul pe altul, îmbunătăţindu-şi purtarea, temperamentul, cunoştinţa; sau, permiţându-şi să devină nepăsători şi necredincioşi, ei pot exercita o influenţă demoralizatoare.
59:7 Isus va fi ajutorul tuturor celor care îşi pun încrederea în El. Cei care sunt uniţi cu Hristos au fericirea la dispoziţia lor. Ei urmează pe calea pe care îi conduce Mântuitorul lor, de dragul Lui răstignindu-şi eul, afecţiunile şi poftele. Persoanele acestea şi-au clădit speranţele pe Hristos, şi furtunile pământului sunt fără putere să le măture de pe temelia cea sigură.
59:8 Depinde de voi înşivă, tineri şi tinere, dacă veţi deveni persoane de încredere, integre şi utile. Trebuie să fiţi gata şi hotărâţi să luaţi poziţie pentru dreptate în toate împrejurările. Nu putem lua cu noi în cer obiceiurile noastre rele şi dacă nu le învingem aici, ele ne vor exclude din căminul celor drepţi. Obiceiurile rele vor oferi rezistenţa cea mai viguroasă, când li se arată împotrivire, dar când lupta este dusă cu energie şi perseverenţă, ele pot fi biruite.
59:9 Pentru a forma obiceiuri corecte, trebuie să căutăm compania persoanelor cu influenţă morală şi religioasă sănătoasă. Totdeauna trebuie să urmărim a fi destoinici să locuim în curţile cereşti. Nouă ne sunt acordate preţioasele ceasuri de probă ca să putem îndepărta orice defect din caracterul nostru; şi noi trebuie să căutăm să facem acest lucru, nu numai ca să putem obţine viaţa viitoare,
59:10 ci ca să putem fi de folos aici. Tinerii şi tinerele trebuie să considere un caracter bun a fi un capital de mai mare valoare decât aurul sau argintul ori decât acţiunile. Acesta va fi neafectat de panică şi pierdere şi va aduce dobânzi bogate când averile pământeşti vor fi spulberate. Tinerii au nevoie de o concepţie mai înaltă, mai nobilă despre valoarea caracterului creştin. Păcatul orbeşte ochii şi mânjeşte inima. Integritatea, fermitatea şi perseverenţa sunt calităţi pe care toţi ar trebui să caute să le cultive cu seriozitate, pentru că ele îmbracă pe posesor cu o putere irezistibilă, o putere care-l face să fie puternic spre a face binele, puternic spre a rezista răului, puternic spre a suporta adversitatea. În acestea străluceşte adevărata desăvârşire de caracter cu cea mai mare strălucire.
59:11 Tăria de caracter constă în două lucruri - puterea voinţei şi puterea stăpânirii de sine. Mulţi tineri confundă pasiunea puternică şi nestăpânită cu tăria de caracter, dar adevărul este că cel care este condus de pasiuni este un om slab. Mărimea şi nobleţea unui om se măsoară prin puterea cu care îşi supune simţămintele, nu prin puterea cu care simţămintele îl supun pe el. Omul cel mai puternic este cel care, în timp ce este expus insultei, îşi va înfrâna pasiunea şi va ierta pe vrăjmaşul lui. Astfel de oameni sunt adevăraţii eroi.
59:12 Mulţi au idei atât de sărace despre ce ar putea deveni, încât vor rămâne piperniciţi şi mărginiţi, pe când, dacă ar fi folosit puterile date de Dumnezeu, ar fi putut dezvolta un caracter şi exercita o influenţă care ar fi câştigat suflete la Hristos. Cunoştinţa este putere, dar capacitatea intelectuală, fără bunătatea inimii, este o putere pentru cele rele.
59:13 Dumnezeu ne-a dat puteri intelectuale şi morale, dar fiecare persoană este, în mare măsură, arhitectul propriului său caracter. În fiecare zi construcţia se înalţă. Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează să luăm seama cum clădim; să vedem dacă clădirea noastră este întemeiată pe Stânca cea veşnică. Vine timpul când lucrarea noastră va sta descoperită, exact aşa cum este. Acum este timpul pentru toţi să cultive puterile date de Dumnezeu ca să-şi poată forma caractere pentru a fi utile aici şi după aceea, în viaţa viitoare.
59:14 Fiecare faptă din viaţă, oricât de neînsemnată, îşi are influenţa în formarea caracterului. Un caracter bun este mult mai de preţ decât averea lumească, şi lucrarea de a-l forma este cea mai nobilă în care se pot angaja oamenii.
59:15 Caracterele formate de împrejurări sunt schimbătoare şi discordante - o mulţime de contradicţii. Posesorii lor n-au o ţintă înaltă sau un scop în viaţă. Ei n-au o influenţă înnobilatoare asupra caracterelor altora. Ei sunt fără rost şi fără putere.
59:16 Durata scurtă a vieţii noastre aici trebuie folosită cu înţelepciune. Dumnezeu doreşte să aibă o biserică vie, consacrată şi lucrătoare. Dar poporul nostru, ca organizaţie, acum este departe de aşa ceva. Dumnezeu are nevoie de suflete puternice, curajoase, de creştini vii şi activi, care urmează adevăratul Model şi care vor exercita o influenţă hotărâtoare pentru Dumnezeu şi dreptate. Domnul ne-a încredinţat o răspundere sacră, adevărurile cele mai importante şi solemne, iar noi trebuie să arătăm influenţa lor asupra vieţii şi caracterelor noastre.
59:17 Datele primei publicaţii
59:18 Mărturiile pentru Comunitate din acest volum au fost publicate prima dată după cum urmează:
59:19 Numerele 26 şi 27 - 1876, în Oakland, California;
59:20 Numărul 28 - 1879;
59:21 Numărul 29 - 1880;
59:22 Numărul 30 - 1881, în Battle Creek, Michigan.