52:3 Pentru a veni în întâmpinarea adevăratelor nevoi ale oamenilor, rigoarea principiului religios trebuie să fie puterea dominantă. Când creştinii se întrunesc cu cei din lume, elementul creştin nu trebuie să fie asimilat de cel nesfinţit. Contrastul dintre cei doi trebuie să fie păstrat clar şi evident. Ei sunt slujitori ai celor doi stăpâni. O grupă se străduieşte să se ţină pe calea umilă a ascultării de cerinţele lui Dumnezeu - calea simplităţii, a blândeţii şi a umilinţei - care imită Modelul, pe Isus Hristos. Grupa cealaltă este în orice privinţă opusul celei dintâi. Ei sunt slujitori ai lumii, dornici şi ambiţioşi să urmeze după manierele ei în îmbrăcăminte extravagantă şi în satisfacerea apetitului. Acesta este domeniul în care Hristos le-a dat celor de la sanatoriu o lucrare de făcut. Nu trebuie să micşorăm distanţa dintre noi şi cei din lume venind la nivelul lor, coborând de pe cărarea înaltă pe care răscumpăraţii Domnului trebuie să meargă. Dar farmecul manifestat în viaţa creştinului - aplicarea principiilor în ocupaţia noastră zilnică, ţinerea apetitului sub controlul raţiunii, păstrarea simplităţii în îmbrăcăminte şi angajarea în conversaţie sfântă - vor fi o lumină continuă care va străluci pe cărarea celor ale căror obiceiuri sunt greşite.