51:1 Influenţa creştină
51:2 În relaţiile lor cu ceilalţi, toţi cei de la sanatoriu care sunt urmaşi ai lui Hristos trebuie să caute să înalţe standardul creştinismului. Despre aceasta am evitat să vorbesc, pentru că unii dintre cei care sunt gata mereu să meargă la extreme vor conchide că este necesar să se discute cu pacienţii despre punctele de doctrină, şi în adunările religioase care au loc la sanatoriu să vorbească în acelaşi fel cum vorbesc cu fraţii lor din casele noastre de rugăciune. Unii nu dovedesc înţelepciune în prezentarea mărturiilor lor în aceste mici adunări, intenţionate mai degrabă pentru folosul pacienţilor, ci în zelul lor se grăbesc să vorbească despre solia îngerului al treilea sau despre alte puncte speciale ale credinţei noastre, în timp ce aceşti oameni bolnavi nu înţeleg mai mult despre ce vorbesc aceştia decât dacă ar vorbi în limba greacă.
51:3 Ar putea fi destul de bine prezentate aceste subiecte într-o oră de rugăciune a credincioşilor, dar nu acolo unde trebuie să îi ajute pe cei care nu cunosc nimic despre credinţa noastră. Noi trebuie să ne adaptăm rugăciunile şi mărturiile ocaziei şi grupei prezente. Cei care nu pot face acest lucru nu sunt necesari în astfel de adunări. Sunt teme asupra cărora creştinii pot oricând să stăruie cu folos, precum experienţa creştină, iubirea lui Hristos şi simplitatea credinţei; şi dacă inima lor este îmbibată de iubirea lui Isus, ei o vor lăsa să strălucească în fiecare rugăciune şi predică. Lăsaţi ca roadele adevărului sfinţitor să fie văzute în viaţă în exemple evlavioase, şi aceasta va face o impresie pe care nici o influenţă opusă n-o poate anula.
51:4 Este o ruşine pentru numele de creştin faptul că în viaţa multora dintre cei care mărturisesc pe Hristos se vede aşa de puţină stabilitate şi evlavie adevărată. Când vin în contact cu influenţele lumeşti, ei devin împărţiţi cu inima. Se apleacă mai mult spre lume decât spre Hristos. Dacă nu există o emoţie puternică pentru a le stârni simţămintele, niciodată cineva n-ar putea crede, din comportamentul lor, că ei iubesc adevărul sau că sunt creştini.
51:5 Unii vor recunoaşte exactitatea celor pe care le-am scris, dar nu vor să facă nici o schimbare radicală; ei nu pot discerne
51:6 lucrările amăgitoare ale inimii fireşti, şi din cauza orbirii lor spirituale, vor fi ademeniţi de influenţe care corup şi ruinează sufletul. Farmecul ispitei va ţine sub vraja ei pe cei care nu văd şi nu simt primejdia în care se află. La fiecare ocazie favorabilă, vrăjmaşul sufletelor îi va folosi ca agenţi ai săi şi va stârni fiecare element de stricăciune care există în firea lor nesfinţită. Ei vor manifesta o tendinţă continuă spre ceea ce este rău. Apetitul şi patima vor striga să li se facă pe plac. Obiceiurile din cursul anilor vor fi date la iveală prin puterea ispitirilor lui Satana. Dacă această grupă s-ar fi aflat la mulţi kilometri depărtare de instituţiile noastre din Battle Creek, cauza lui Dumnezeu ar fi fost mult mai prosperă.
51:7 Astfel de persoane se puteau reforma dacă ar fi avut un adevărat simţ al stării lor şi al periculoasei influenţe pe care o exercită şi dacă ar fi făcut eforturi hotărâte să corecteze greşelile lor. Dar ei nu meditează, nu se roagă şi nu studiază Scripturile aşa cum ar trebui. Sunt uşuratici şi schimbători. Nu sunt ancoraţi nicăieri. Cei care vor fi credincioşi şi vor exercita o influenţă salvatoare asupra altora găsesc această clasă ca fiind o piatră de poticnire în calea lor, şi lucrarea lor este de zece ori mai grea decât ar fi altfel.
51:8 Mi-a fost arătat că medicii trebuie să vină într-o legătură mai strânsă cu Dumnezeu, stând şi lucrând serios în tăria Lui. Ei au de făcut o lucrare responsabilă. Este în joc nu numai viaţa pacienţilor, ci şi sufletele lor. Mulţi dintre cei care beneficiază trupeşte pot, în acelaşi timp, să fie mult ajutaţi spiritual. Atât sănătatea trupului, cât şi mântuirea sufletului sunt, în mare măsură, dependente de comportarea medicilor. Este de cea mai mare importanţă ca ei să fie corecţi, neavând numai cunoştinţă ştiinţifică, ci şi cunoştinţa voii şi a căilor lui Dumnezeu. Asupra lor apasă o mare responsabilitate.
51:9 Fraţii mei, voi trebuie să vedeţi şi să simţiţi responsabilitatea care vă revine şi, având-o în vedere, să vă umiliţi sufletele înaintea lui Dumnezeu, rugându-L stăruitor pentru înţelepciune. Nu vă daţi seama cât de mult depinde de cuvintele voastre, de acţiunile şi comportamentul vostru mântuirea sufletelor celor ale căror corpuri încercaţi
51:10 să le uşuraţi de suferinţă. Voi faceţi o lucrare care trebuie să suporte testul judecăţii. Trebuie să vă păziţi propriile voastre suflete de păcatele egoismului, înfumurării şi încrederii în sine.
51:11 Voi trebuie să vă păstraţi demnitatea creştină, evitând orice prefăcătorie. Fiţi foarte cinstiţi în inimă şi viaţă. Lăsaţi credinţa, asemenea palmierului, să-şi înfigă rădăcinile pătrunzătoare dedesubtul lucrurilor care vă ies în cale şi obţineţi reîmprospătarea spirituală de la izvoarele vii ale harului şi îndurării lui Dumnezeu. Există un izvor de apă care ţâşneşte în viaţa veşnică. Voi trebuie să vă trageţi viaţa din acest izvor ascuns. Dacă vă dezbrăcaţi de egoism şi vă întăriţi sufletele printr-o continuă comuniune cu Dumnezeu, puteţi promova fericirea tuturor celor cu care veniţi în contact. Veţi băga în seamă pe cei neglijaţi, veţi informa pe cei neştiutori, veţi încuraja pe cei apăsaţi şi întristaţi, şi pe cât posibil veţi uşura pe cei suferinzi. Şi nu veţi arăta doar calea spre cer, ci veţi merge voi înşivă pe acea cale.
51:12 Să nu fiţi mulţumiţi cu o cunoştinţă superficială. Să nu vă bucuraţi de linguşire şi nici să nu fiţi deprimaţi de critică. Satana vă va ademeni să urmaţi o astfel de cale, încât să puteţi fi admiraţi şi linguşiţi, dar voi trebuie să vă îndepărtaţi de născocirile lui. Voi sunteţi slujitori ai viului Dumnezeu.
51:13 Legătura voastră cu bolnavii este un proces istovitor şi, în mod gradat, va seca chiar izvorul de viaţă, dacă nu ar fi nici o schimbare, nici o ocazie pentru recreare şi dacă îngerii lui Dumnezeu nu v-ar păzi şi ocroti. Dacă aţi putea vedea multele pericole prin care sunteţi conduşi în siguranţă în fiecare zi de către aceşti mesageri ai cerului, ar ţâşni recunoştinţa din inima voastră şi şi-ar găsi exprimare pe buzele voastre. Dacă faceţi pe Dumnezeu tăria voastră, voi puteţi în cele mai descurajatoare împrejurări să atingeţi înălţimea şi lărgimea desăvârşirii creştine la care socotiţi că ajungeţi greu. Cugetele voastre pot fi înălţate, puteţi avea aspiraţii nobile, o înţelegere clară a adevărului şi scopuri de acţiune care să vă ridice deasupra tuturor motivelor josnice.
51:14 Atât meditaţia, cât şi acţiunea vor fi necesare dacă vreţi să ajungeţi la desăvârşirea de caracter. Când veniţi în contact cu lumea, trebuie să vă păziţi să nu căutaţi cu înflăcărare după aplauzele oamenilor şi să trăiţi pentru aprecierea lor. Umblaţi cu atenţie dacă vreţi să umblaţi în siguranţă. Cultivaţi darul umilinţei şi încredinţaţi-vă sufletele neajutorate lui Hristos. Voi puteţi fi, în orice sens, oamenii lui Dumnezeu. În mijlocul confuziei şi ispitei din mulţimea lumească, voi puteţi să vă păstraţi independenţa sufletului şi o prospeţime desăvârşită.
51:15 Dacă sunteţi în comuniune zilnică cu Dumnezeu, veţi învăţa să acordaţi oamenilor preţuirea Lui, şi obligaţiile care apasă asupra voastră pentru a ferici omenirea suferindă vor fi întâmpinate cu un răspuns binevoitor. Voi nu sunteţi ai voştri; Domnul are pretenţii sacre asupra afecţiunilor voastre supreme şi a celor mai deosebite servicii ale vieţii voastre. El are dreptul de a vă folosi în trupul şi spiritul vostru, până la cea mai deplină extindere a aptitudinilor voastre, pentru onoarea şi slava Lui. Orice cruce vi s-ar cere s-o purtaţi, orice muncă sau suferinţe v-ar fi impuse de mâna Lui, trebuie să le acceptaţi fără murmur.
51:16 Cei pentru care lucraţi sunt fraţii voştri îndureraţi, care suferă de boli fizice şi de lepra spirituală a păcatului. Dacă voi sunteţi mai bine decât ei, aceasta trebuie atribuită crucii lui Hristos. Mulţi sunt fără Dumnezeu şi fără speranţă în lume. Ei sunt vinovaţi, stricaţi şi degradaţi, robiţi de născocirile lui Satana. Totuşi, aceştia sunt cei pe care Hristos a venit din cer să-i răscumpere. Ei sunt subiecte pentru cea mai afectuoasă milostivire, simpatie şi efort neobosit; pentru că ei sunt în pragul ruinei. Ei suferă de dorinţe nesatisfăcute, patimi stricate şi condamnarea propriei lor conştiinţe; sunt nenorociţi în orice sens al cuvântului, pentru că pierd stăpânirea asupra acestei vieţi şi n-au nici o perspectivă pentru viaţa viitoare.
51:17 Voi aveţi un important câmp de lucru şi trebuie să fiţi activi şi vigilenţi, dând ascultare voioasă şi fără rezerve chemărilor Domnului. Ţineţi mereu minte că eforturile voastre de a reforma pe alţii trebuie făcute în spiritul neşovăielnicei amabilităţi. Nu veţi câştiga nimic niciodată dacă vă ţineţi la distanţă
51:18 de cei pe care vreţi să-i ajutaţi. Voi trebuie să păstraţi în faţa minţii pacienţilor faptul că, sugerându-le schimbarea obiceiurilor şi datinilor lor voi le prezentaţi nu ceea ce îi ruinează, ci ceea ce îi salvează, că, în timp ce renunţă la ceea ce au preţuit şi iubit până acum, ei trebuie să pună o temelie mult mai sigură. În timp ce reforma trebuie susţinută cu fermitate şi hotărâre, orice aparenţă de bigotism sau spirit arogant să fie evitată cu grijă. Hristos ne-a dat învăţături preţioase despre perseverenţă, răbdare şi iubire. Asprimea nu este putere, nici tiranizarea eroism. Fiul lui Dumnezeu a fost convingător. El S-a manifestat spre a atrage pe toţi oamenii la Sine. Urmaşii Lui trebuie să-I studieze mai îndeaproape viaţa şi să umble în lumina exemplului Său, oricât ar sacrifica pentru aceasta. În faţa oamenilor trebuie păstrată reforma, reforma continuă, iar exemplul vostru trebuie să vă întărească învăţătura.
51:19 Înaintea mea a fost prezentat cazul lui Daniel. Deşi el a fost un om cu aceleaşi pasiuni ca şi noi, pana inspiraţiei îl prezintă ca pe un caracter fără cusur. Viaţa lui ne este dată ca un strălucit exemplu de ceea ce poate deveni omul, chiar în această viaţă, dacă vrea să-L facă pe Dumnezeu tăria lui şi să folosească ocaziile şi privilegiile care-i sunt la îndemână. Daniel a fost un intelectual de o largă cuprindere; totuşi, el căuta continuu să-şi îmbogăţească cunoştinţele. Alţi tineri au avut aceleaşi avantaje, dar nu şi-au concentrat - aşa ca el - toate energiile să caute înţelepciunea - cunoaşterea de Dumnezeu, aşa cum este descoperită în Cuvântul şi lucrările Lui. Deşi Daniel a fost unul dintre bărbaţii cei mari ai lumii, el n-a fost mândru şi nici îngâmfat. El simţea nevoia de reînviorare a sufletului prin rugăciune şi fiecare zi îl găsea în rugăciune serioasă înaintea lui Dumnezeu. El n-avea să fie lipsit de acest privilegiu chiar când a fost deschisă o groapă cu lei spre a-l primi, dacă mai continua să se roage.
51:20 Daniel L-a iubit, s-a temut şi a ascultat de Dumnezeu. Totuşi, el n-a fugit departe de lume pentru a evita influenţa ei stricăcioasă. În providenţa lui Dumnezeu, el trebuia să fie în lume, dar nu din lume. Cu toate ispitirile şi fascinaţiile vieţii de curte
51:21 care îl înconjurau, sufletul i-a rămas integru, ca o stâncă în aderarea lui la principii. El a făcut din Dumnezeu tăria lui şi n-a fost părăsit de El în timpul celei mai mari încercări.
51:22 Daniel a fost credincios, nobil şi generos. În timp ce era doritor să fie în pace cu toţi oamenii, el n-avea să permită nici unei puteri să-l abată de pe calea datoriei. Era dispus să asculte de cei care aveau autoritate asupra lui, în măsura în care putea s-o facă, fiind consecvent cu adevărul şi dreptatea; dar împăraţi şi decrete nu l-au putut face să se abată de la credincioşia lui faţă de Împăratul împăraţilor. Daniel a fost în vârstă de numai optsprezece ani când a fost adus la curtea păgână în slujba împăratului Babilonului şi din cauza tinereţii lui, rezistenţa lui nobilă faţă de rău şi aderarea sa statornică faţă de dreptate sunt cu atât mai admirabile. Exemplul lui cel nobil ar trebui să aducă tărie celor încercaţi şi ispitiţi chiar şi în timpul de acum.
51:23 O strictă conformare cu cerinţele biblice va fi o binecuvântare nu numai pentru suflet, ci şi pentru trup. Roada Duhului nu este numai iubire, bucurie şi pace, ci şi cumpătare. Nouă ni se porunceşte să nu ne pângărim trupul pentru că el este templul Duhului Sfânt. Cazul lui Daniel ne arată că, prin mijlocirea principiului religios, tinerii pot triumfa asupra poftelor cărnii, rămânând credincioşi faţă de cerinţele lui Dumnezeu, chiar dacă aceasta i-ar costa un mare sacrificiu. Ce-ar fi fost dacă ar fi făcut un compromis cu acei slujitori păgâni şi ar fi cedat presiunii ocaziei prin mâncare şi băutură aşa cum obişnuiau babilonienii? Acel singur pas greşit probabil că l-ar fi condus la alţii, până când, legătura lui cu cerul fiind întreruptă, ispitele l-ar fi îndepărtat de la calea lui. Dar în timp ce el s-a ţinut cu încredere neşovăielnică de Dumnezeu, puterea spiritului profetic a venit asupra lui. În timp ce era instruit de oameni în îndatoririle vieţii de la curte, el a fost învăţat de Dumnezeu să explice tainele veacurilor viitoare.