50:32 Nici unul nu se află într-o primejdie mai mare decât cel care socoteşte că muntele lui stă singur. Tocmai atunci încep picioarele lui să alunece. Vor veni ispite, una după alta, şi atât de imperceptibilă va fi influenţa lor asupra vieţii şi caracterului, încât, dacă nu este susţinut de puterea divină, el va fi corupt de spiritul lumii şi nu va reuşi să îndeplinească scopul lui Dumnezeu. Tot ce are omul îi este dat de Dumnezeu, iar cel care îşi foloseşte capacităţile spre slava lui Dumnezeu va fi o unealtă de a face binele; dar noi nu putem trăi o viaţă religioasă fără rugăciune continuă şi îndeplinirea datoriilor religioase, după cum nu putem avea putere fizică fără să ne împărtăşim de hrana vremelnică. Zilnic, noi trebuie să luăm loc la masa lui Dumnezeu. Dacă suntem hrăniţi, vom primi tărie din Viţa cea vie.