Electronic Books / Adventist / Romanian / Ellen White / Web / Mărturii pentru comunitate vol.4

Mărturii pentru comunitate vol.4, 5


5:1 Lupta creştină

5:2 Pavel prezintă în faţă noastră lupta spirituală şi răsplata ei, în contrast cu diferitele jocuri înfiinţate printre păgâni în onoarea zeilor lor. Tinerii care erau instruiţi pentru aceste jocuri practicau o strânsă lepădare de sine şi cea mai severă disciplină. Fiecare satisfacere a poftei care avea tendinţa de a slăbi puterea fizică era interzisă. Celor care se supuneau procesului de instruire nu le erau îngăduite vinul şi hrana bogată, pentru că acestea ar fi slăbit în loc să crească

5:3 vigoarea personală, vioiciunea sănătoasă, tăria şi fermitatea. La aceste ocazii erau de faţă mulţi martori, regi şi nobili. Era considerată a fi cea mai mare onoare să câştigi o cunună simplă, care avea să se veştejească în câteva ore. Dar după ce concurenţii pentru această cunună pieritoare au exersat o cumpătare sevjiă şi s-au supus unei discipline rigide, pentru ca să dobândească vigoare şi energie personală în speranţa de a deveni biruitori, nici chiar atunci nu erau siguri de premiu. Premiul putea fi acordat numai unuia singur. Unii puteau să muncească din plin, şi tot atât de greu ca şi alţii, şi-şi puneau toată puterea să câştige cununa de cinste; dar când întindeau mâna să-şi asigure premiul, un altul, cu o clipă înaintea lor, putea să apuce comoara râvnită.

5:4 În lupta creştină nu este la fel. Toţi pot să alerge în această întrecere şi pot fi siguri de victorie şi onoare nepieritoare, dacă se supun condiţiilor. Pavel zice: "Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul." Şi apoi el arată condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a avea succes: "Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări."

5:5 Dacă oameni păgâni, care nu erau stăpâniţi de o conştiinţă luminată, care nu aveau teama de Dumnezeu în faţa lor, voiau să se supună la privaţiune şi la disciplina de instruire, lipsindu-se de orice satisfacţie care slăbeşte numai pentru o ghirlandă de material perisabil şi pentru aplauzele mulţimii, cu atât mai mult ar trebui ca cei care aleargă în întrecerea creştină, în speranţa nemuririi şi aprobarea Celui Prea Înalt, să fie dispuşi să se lipsească de satisfacţii şi excitante nesănătoase care degradează moralul, slăbesc intelectul şi aduc puterile superioare în supunere faţă de pasiunile şi poftele senzuale.

5:6 Mulţimile din această lume sunt martore la acest joc al vieţii, lupta creştină. Şi aceasta nu este totul. Împăratul universului şi miliardele de îngeri cereşti sunt spectatori ai acestei alergări; ei privesc doritori să vadă care vor fi biruitorii care vor câştiga coroana slavei care nu se veştejeşte. Dumnezeu şi îngerii cereşti observă cu grijă lepădarea de sine, sacrificiul de sine şi eforturile chinuitoare

5:7 ale celor care se angajează să alerge în întrecerea creştină. Răsplata dată fiecăruia va fi conformă cu energia stăruitoare şi zelul credincios cu care şi-a adus la îndeplinire partea lui în întrecerea cea mare.

5:8 La jocurile la care ne-am referit, numai unul era sigur de premiu. În alergarea creştină, apostolul spune: "Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg." La sfârşitul alergării, noi nu vom fi dezamăgiţi. Pentru cei care îndeplinesc toate condiţiile Cuvântului lui Dumnezeu şi au un simţământ al răspunderii de a păstra vigoarea fizică şi activitatea trupească, să poată avea o minte bine echilibrată şi un moral sănătos, alergarea nu este nesigură. Ei toţi pot câştiga premiul şi pot dobândi şi purta coroana slavei nemuritoare, care nu se veştejeşte.

5:9 Apostolul Pavel spune că "am ajuns o privelişte pentru lume, îngeri şi oameni". Calea noastră creştină este văzută de un nor de martori: "Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi de un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne, şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm cu credinţă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care pentru bucuria ce-i era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu."

5:10 Lumea nu trebuie să fie un criteriu pentru noi. Este la modă să satisfaci apetitul cu hrană îmbelşugată şi excitante nenaturale, întărind astfel înclinaţiile senzuale şi paralizând creşterea şi dezvoltarea facultăţilor morale. Nu este dată nici o încurajare nici unuia din fiii sau fiicele lui Adam că pot fi biruitori în lupta creştină, dacă nu se hotărăsc să practice cumpătarea în toate lucrurile. Dacă fac acest lucru, ei nu se vor lupta ca unul care loveşte în vânt.

5:11 Dacă îşi vor ţine trupul în supunere şi îşi vor aduce toate poftele şi toate pasiunile sub controlul conştiinţei luminate, simţind că este datoria lor faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni să asculte de legile care guvernează sănătatea şi viaţa, creştinii vor avea parte de binecuvântarea vigorii fizice şi mintale.

5:12 Ei vor avea putere morală să se angajeze în luptă împotriva lui Satana, în Numele Celui care a biruit apetitul în favoarea lor, putând fi mai mult decât biruitori spre propriul lor folos. Lupta aceasta este la îndemâna tuturor celor care vor să se angajeze în ea.

5:13 Mi-a fost arătat cazul fratelui B., anume că a fost înconjurat de un nor de întuneric. Lumina cerului nu se află în locuinţa lui. Cu toate că el mărturiseşte a crede adevărul, în viaţa lui zilnică nu exemplifică influenţa lui simţitoare asupra inimii. El nu are o dispoziţie curtenitoare, amabilă, afectuoasă şi binevoitoare. Temperamentul îi este lui însuşi defavorabil, familiei lui şi bisericii unde este simţită influenţa lui. El are o lucrare de făcut pentru el însuşi, pe care nimeni nu o poate face în locul lui. Are nevoie de influenţa transformatoare a Duhului lui Dumnezeu. Prin mărturisirea noastră ca urmaşi ai lui Hristos, noi suntem datori să testăm căile şi acţiunile noastre, comparându-le cu exemplul Răscumpărătorului nostru. Spiritul şi comportamentul nostru trebuie să corespundă cu exemplul pe care ni l-a dat Mântuitorul.

5:14 Fratele B. nu are un astfel de comportament care să aducă lumina soarelui în familia lui. De aici trebuie să-şi înceapă lucrarea. Este mai mult ca un nor decât ca o rază de lumină. El este prea egoist spre a spune cuvinte de aprobare pentru membrii familiei sale, mai ales pentru cea care, dintre toţi ceilalţi, ar trebui să se bucure de iubirea şi respectul lui afectuos. El este ursuz, arogant, dictatorial; adesea, cuvintele lui sunt tăioase şi lasă o rană pe care nu încearcă s-o vindece cizelându-şi spiritul, recunoscându-şi greşelile şi mărturisindu-şi faptele rele. El nu face eforturi să vină la lumină. La el nu există o cercetare a inimii, a motivelor, temperamentului, a vorbirii şi purtării, spre a vedea dacă viaţa sa este asemenea exemplului. El nu aplică Legea lui Dumnezeu la viaţa şi caracterul lui ca regulă de acţiune. Domnul vrea să aibă înaintea Lui un popor cinstit şi drept.

5:15 Sora B. are multe necazuri pe lângă slăbiciunea propriei naturi, cu care are de luptat, de aceea soarta ei nu trebuie făcută mai aspră decât este necesar. Fratele B. ar trebui să i-o uşureze; el trebuie să cultive delicateţea şi curtoazia. Trebuie să fie foarte afectuos şi gentil faţă de soţia lui, care este egală cu el în

5:16 fiecare privinţă; el nu trebuie să rostească nici un cuvânt care ar arunca o umbră asupra inimii ei. Trebuie să înceapă lucrarea de reformă în cămin; trebuie să cultive afecţiune şi să biruie trăsăturile negeneroase, aspre şi nemiloase ale temperamentului său, pentru că acestea pun stăpânire pe el. Dacă vrem ca noi, fiinţe omeneşti, să ajungem în cer, trebuie să biruim cum a biruit Hristos. Noi trebuie să fim asemenea chipului Său; caracterele noastre trebuie să fie fără pată.

5:17 Mi-a fost arătat că fratele B. n-are un simţământ înalt despre desăvârşirea de caracter necesară unui creştin. El n-are un simţământ potrivit al datoriei faţă de semenii săi. Este în pericol să-şi promoveze interesele, dacă se prezintă ocazia, fără a ţine seama de avantajul sau pierderea semenului său. El ţine cont de prosperitatea lui ca fiind extrem de importantă, dar este dezinteresat de starea bună sau nefericită a semenilor săi. Pentru un avantaj neînsemnat pentru sine, Satana îl poate ademeni de la integritatea lui. Aceasta întunecă propriul lui suflet şi aduce întunecime şi asupra comunităţii. "Toate acestea", spune Satana, "vor fi ale tale dacă te desparţi de integritatea strictă. Toate acestea ţi le voi da numai dacă vrei să-mi faci plăcerea asta sau să faci şi să spui asta." Şi prea adesea, fratele B. a fost înşelat de vrăjmaş spre propria lui pagubă şi spre întunecarea altor minţi.

5:18 În comunitate mai sunt unii care au nevoie să vadă lucrurile dintr-un punct de vedere mai înalt, înainte ca ei să poată avea concepţii spirituale şi să fie într-o poziţie unde pot să discearnă gândul şi voia lui Dumnezeu şi să reverse lumină, în loc să arunce umbră. Fratele B. are nevoie ca ochii să-i fie unşi, ca să poată discerne clar atât lucrurile spirituale, cât şi înşelăciunile lui Satana. Standardul creştin este ridicat şi înălţat. Dar, vai, pretinşii urmaşi ai lui Hristos îl coboară până în praf.

5:19 Tu ai nevoie, frate B., de vigilenţă continuă, ca să nu fii învins de ispitirile lui Satana pentru tine însuţi, fiind gelos şi invidios, bănuitor şi găsitor de greşeli. Dacă mergi mai departe murmurând, n-ai să faci nici un progres pe drumul spre cer. Dacă te opreşti numai pentru un moment din eforturile tale zeloase

5:20 şi străduinţele tale pline de evlavie pentru a te supune şi stăpâni, eşti în pericol de a fi învins de unele ispite puternice; poţi face paşi nesocotiţi; poţi manifesta un spirit necreştin, care va aduce amărăciune şi tristeţe nu numai propriului tău suflet, ci şi sufletelor celorlalţi. Tu poţi aduce asupra lor o greutate apăsătoare şi o tristeţe care le vor vătăma sufletele, şi tu vei fi răspunzător de această influenţă otrăvitoare. Frate B., dacă vrei să scapi de stricăciunea care este în lume prin poftă, trebuie să înfrumuseţezi mărturisirea creştină în toate lucrurile.

5:21 Tu vei spune: Aceasta este o lucrare grea; calea este prea îngustă, nu pot merge pe ea. Este calea mai îngustă în această scrisoare decât ai găsit-o tu lămurit arătată în Cuvântul lui Dumnezeu? Cerul merită un efort neobosit, stăruitor, de o viaţă întreagă. Dacă te retragi acum şi te descurajezi, vei pierde cu siguranţă cerul - vei pierde viaţa nemuritoare şi cununa slavei, care nu se veştejeşte. Cei care au un scaun alături de Mântuitorul, pe tronul Lui, sunt numai cei care au biruit, aşa cum a biruit El. Iubirea pentru adevărul curat şi sfinţitor şi iubirea pentru scumpul Răscumpărător vor uşura munca de cucerire. Puterea Lui le va fi acordată cu bucurie tuturor celor care o doresc cu adevărat. El va încununa cu har şi pace fiecare efort stăruitor făcut în Numele Său.

5:22 Dacă străduinţa ta zilnică este să slăveşti pe Dumnezeu şi să supui eul, El va face tăria Lui desăvârşită în slăbiciunea ta, şi tu poţi trăi în aşa fel, încât conştiinţa ta nu te va condamna. Tu poţi să ai un raport bun de la cei din afară. O viaţă precaută nu va aduce numai un mare folos propriului tău suflet, ci va fi o lumină strălucitoare, care va lumina pe calea altora şi le va arăta drumul spre cer.

5:23 Frate B., cum ţi-ai stăpânit propriul tău temperament? Ai încercat să-ţi învingi spiritul iute? Cu dispoziţia şi simţămintele pe care le ai acum, vei lipsi din cer tot atât de sigur cât este de sigur că există un cer. Din iubire pentru propriul tău suflet şi din iubire pentru Domnul Hristos, care ţi-a dat o dovadă de netăgăduit despre nemărginita Lui iubire, vino mai aproape de El, ca să poţi fi umplut cu Duhul Său. Cultivă

5:24 un spirit de veghere şi rugăciune, ca să poţi reprezenta cum se cuvine sfânta credinţă pe care o mărturiseşti ca urmaş al scumpului nostru Răscumpărător, care a lăsat un exemplu în propria Sa viaţă. Imită pe Mântuitorul nostru. Învaţă de la Hristos. Îndură greutăţi ca un bun soldat al lui Isus Hristos, învinge ispitele lui Satana cum a învins El şi vino ca biruitor asupra tuturor defectelor tale de caracter.

5:25 Hristos a fost un biruitor desăvârşit; şi noi trebuie să fim întru totul desăvârşiţi, să nu ne lipsească nimic, să fim fără pată sau vină. Mântuirea pe care a realizat-o Hristos pentru om a fost pentru El la un preţ fără margini. Biruinţa pe care o câştigăm asupra inimii noastre şi asupra ispitirilor lui Satana ne vor costa efort puternic, veghere continuă şi rugăciune stăruitoare; şi atunci nu vom recolta numai răsplata, care este darul vieţii veşnice, ci va mări fericirea noastră pe pământ prin îndeplinirea cu conştiinciozitate a datoriei şi prin respect şi iubire mare faţă de cei din jurul nostru.

5:26 Am văzut că există o generală lipsă de devoţiune şi efort sincer şi serios în comunitate. Sunt mulţi care au nevoie să fie convertiţi. Fratele C. nu este un stâlp şi o forţă pentru comunitate. El nu înaintează în viaţa spirituală o dată cu vârsta. S-a situat într-o poziţie astfel ca să poată fi ispitit de Satana. Cât priveşte experienţa, este ca un copil. El îi supraveghează pe alţii şi notează greşelile lor, când ar trebui să-şi cerceteze cu grijă şi atenţie propria lui inimă. Acea grabă de a pune la îndoială şi a vedea greşeli în fraţii lui şi a vorbi despre ele altora este mustrată prin cuvintele lui Hristos către unul pe care l-a văzut interesat mai mult de umblarea fraţilor lui decât să vegheze şi să se roage ca Satana să nu-l biruie. Domnul Hristos i-a spus ucenicului Său: "Ce-ţi pasă ţie? Tu vino după Mine!"

5:27 Aceasta este tot ce poate face fratele C., în slăbiciunea naturii lui, să-şi păzească propriul suflet şi să închidă orice cale pe care Satana ar putea avea acces ca să insinueze îndoieli cu privire la alţii. El este în mare pericol să-şi piardă sufletul, nereuşind să desăvârşească, în timpul de probă, caracterul creştin.

5:28 El nu se grăbeşte să-L urmeze pe Hristos. Simţurile lui par să fie întunecate şi aproape paralizate, aşa încât nu preţuieşte cum se cuvine lucrurile sacre. El poate chiar şi acum să-şi corecteze greşelile, dacă vrea să lucreze în puterea lui Dumnezeu.

5:29 Sunt câţiva din comunitatea ___, ale căror nume nu le pot da, care trebuie să biruie poftele şi pasiunile. Unii vorbesc prea mult; ei iau poziţia aceasta: "Povesteşte şi noi vom povesti mai departe." O astfel de poziţie este într-adevăr mizerabilă! Dacă toţi aceşti vorbitori de rău ar ţine minte că îi urmăreşte un înger, care le notează cuvintele, ar fi mai puţină vorbărie şi mai multă rugăciune.

5:30 Sunt copii ai păzitorilor Sabatului care au fost învăţaţi din tinereţea lor să păzească Sabatul. Unii dintre aceştia sunt foarte buni, credincioşi faţă de datorie, în măsura în care este vorba de problemele vremelnice; dar ei nu simt o adevărată convingere de păcat şi nevoia de pocăinţă. Aceştia se află într-o stare primejdioasă. Ei privesc la comportamentul şi eforturile pretinşilor creştini. Văd că unii fac mare caz de mărturisirea lor, dar nu sunt creştini conştiincioşi, şi compară părerile şi acţiunile lor cu aceste pietre de poticnire; şi, deoarece nu există o explozie de păcate în viaţa lor, le place să creadă că sunt aproape bine.

5:31 Acestor tineri sunt împuternicită să le spun: Pocăiţi-vă şi schimbaţi-vă, ca să vă fie şterse păcatele. N-aveţi timp de pierdut. Cerul şi viaţa veşnică sunt comori de valoare, care nu pot fi obţinute fără efort. Nu are importanţă cât de fără greşeală poate fi viaţa voastră; ca păcătoşi, aveţi paşi de făcut. Vi se cere să vă pocăiţi, să credeţi şi să fiţi botezaţi. Hristos a fost întru totul drept; totuşi El, Mântuitorul lumii, a dat omului un exemplu, pe Sine Însuşi, comportându-se astfel cum trebuie să o facă păcătosul pentru a deveni copil al lui Dumnezeu şi moştenitor al cerului.

5:32 Dacă Hristos, Răscumpărătorul curat şi fără pată al cerului, a binevoit să ia măsurile necesare de luat de către păcătos în procesul convertirii, de ce acei care au lumina adevărului care străluceşte

5:33 pe cărarea lor să ezite să-şi supună inimile faţă de Dumnezeu, să mărturisească în umilinţă că sunt păcătoşi şi să-şi arate credinţa în ispăşirea lui Hristos, prin fapte şi acţiuni, identificându-se cu cei care mărturisesc a fi urmaşi ai lui Hristos? Totdeauna vor fi unii care nu vor trăi mărturisirea lor de credinţă, a căror viaţă zilnică îi arată a fi orice numai creştini nu; dar să fie acesta un motiv îndestulător pentru ca cineva să refuze să se îmbrace cu Hristos prin botez, în credinţa morţii şi a învierii Lui?

5:34 Chiar când Însuşi Hristos a fost pe pământ şi a umblat cu ucenicii Săi şi i-a învăţat, printre cei doisprezece era un diavol. Iuda L-a trădat pe Domnul lui. Hristos îi cunoştea pe deplin viaţa. El cunoştea lăcomia pe care Iuda n-o biruise, şi în predicile Sale pentru alţii, i-a dat multe învăţături cu privire la acest subiect. Prin satisfacerea poftei, Iuda a permis acestei trăsături din caracterul său să crească şi să prindă rădăcini atât de adânci, încât a scos afară sămânţa adevărului semănată în inima lui; răul a predominat, până când, pentru iubirea de bani, L-a vândut pe Domnul lui pentru câteva bucăţi de argint.

5:35 Faptul că Iuda n-a fost corect cu inima, că a fost atât de corupt de egoism şi iubirea de bani încât a fost făcut să comită un mare păcat, nu este o dovadă că nu erau creştini adevăraţi, ucenici autentici ai lui Hristos, care Îl iubeau pe Mântuitorul lor şi încercau să imite viaţa şi exemplul Lui şi să asculte de poruncile Lui.

5:36 Mi-a fost arătat faptul că Iuda a fost numărat printre cei doisprezece, cu toate greşelile şi defectele lui de caracter. Este o lecţie instructivă, una prin studiul căreia creştinii pot să beneficieze. Când Iuda a fost ales de Domnul nostru, cazul lui nu era fără nădejde. El avea unele calităţi. Prin asocierea lui cu Hristos în lucrare, ascultând cuvântările Sale, el avea o ocazie favorabilă să-şi vadă greşelile, să facă cunoştinţă cu defectele lui de caracter, dacă dorea într-adevăr să fie un ucenic adevărat. Domnul l-a pus într-o poziţie de unde putea să aleagă fie să-şi dezvolte înclinaţia de lăcomie, fie să o vadă şi să o corecteze. El ţinea

5:37 puţinii bani adunaţi pentru săraci şi pentru cheltuielile necesare ale lui Hristos şi ale ucenicilor în lucrarea lor de propovăduire.

5:38 Aceşti bani puţini erau pentru Iuda o ispită continuă, şi din când în când, atunci când făcea un mic serviciu pentru Hristos sau devota puţin timp pentru scopuri religioase, el se plătea pe sine din acest fond sărac, adunat pentru înaintarea luminii Evangheliei. În cele din urmă el a devenit atât de avar, încât s-a plâns amarnic pentru că mirul vărsat pe capul lui Isus era scump. A nutrit atât de mult această idee în mintea lui, încât a socotit banii care puteau fi puşi în mâinile lui să-i cheltuiască, dacă mirul ar fi fost vândut. Egoismul lui s-a dezvoltat puternic, până ce el a simţit că trezoreria avea de-a face într-adevăr cu o mare pierdere, neprimind, în bani, valoarea mirului. În cele din urmă, el a făcut o plângere publică despre extravaganţa acestei oferte scumpe pentru Hristos. Mântuitorul nostru l-a mustrat pentru această lăcomie. Aceasta a copt în inima lui Iuda, până când, pentru o mică sumă de bani, a consimţit să-L trădeze pe Domnul său. Printre păzitorii Sabatului vor fi din aceia care nu sunt mai sinceri decât a fost Iuda; dar cazurile unora ca aceştia nu trebuie să fie o scuză de a reţine pe alţii să urmeze pe Hristos.

5:39 Dumnezeu îi iubeşte pe copiii fratelui D., dar ei sunt într-o primejdie teribilă să creadă că sunt sănătoşi şi nu au nevoie de medic. Încrederea în propria lor îndreptăţire nu-i va mântui niciodată. Ei trebuie să simtă nevoia unui Mântuitor. Hristos a venit să-i mântuiască pe cei păcătoşi. Isus a spus: "Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi." Fariseii, care credeau că sunt neprihăniţi şi se încredeau în faptele lor bune, nu simţeau nevoia unui Mântuitor. Ei credeau că sunt destul de buni fără Hristos.

5:40 Scumpii copii ai fratelui D. trebuie să-L implore pe Isus să le descopere păcătoşenia lor şi să-I ceară să li se descopere El Însuşi, ca Mântuitor iertător de păcate. Aceşti copii preţioşi nu trebuie să fie înşelaţi şi să piardă viaţa veşnică. Dacă nu se convertesc, ei nu pot intra în Împărăţia cerurilor. Trebuie să-şi spele hainele caracterului în sângele Mielului. Isus îi invită să-şi ia măsurile care trebuie luate de păcătoşi pentru a deveni copii ai Săi. Le-a dat un exemplu

5:41 în viaţă de a se supune orânduirii botezului. El este exemplul nostru în toate privinţele.

5:42 Dumnezeu le cere acestor copii să-I predea Lui cele mai bune şi sacre afecţiuni ale lor. El i-a cumpărat cu propriul Lui sânge şi de aceea pretinde slujirea lor. Ei nu-şi aparţin. Isus a făcut pentru ei un sacrificiu nemărginit. Un Mântuitor milos şi iubitor îi va primi, dacă vor veni la El exact aşa cum sunt, depinzând de neprihănirea Lui şi nu de meritele lor proprii.

5:43 Dumnezeu are milă şi iubeşte tineretul din ___ şi doreşte ca ei să afle fericire în El. El a murit ca să-i răscumpere. Îi va binecuvânta dacă vin la El cu modestie şi sinceritate. Ei Îl vor găsi, dacă Îl caută cu toată inima.