48:37 Moise are un simţ adânc al nevredniciei şi nedestoiniciei lui pentru lucrarea cea mare la care l-a chemat Dumnezeu. El se roagă cu seriozitate intensă ca Domnul să binevoiască să meargă împreună cu el. Răspunsul vine: "Voi merge Eu Însumi cu tine, şi îţi voi da odihnă". Dar Moise nu socoteşte că se poate opri aici. El a câştigat mult, dar doreşte să vină şi mai aproape de Dumnezeu, să obţină o puternică asigurare a prezenţei Lui permanente. El a purtat povara lui Israel; a purtat o copleşitoare greutate de responsabilitate; când poporul a păcătuit, el a suferit o aspră mustrare de cuget, ca şi când el însuşi ar fi fost vinovat; şi acum, asupra sufletului său apasă un simţământ al rezultatelor teribile, dacă Dumnezeu îl va lăsa pe Israel în mizerie şi împietrirea inimii sale. Ei n-ar fi ezitat să-l omoare pe Moise, şi în iuţimea şi perversitatea lor, în curând ar fi căzut pradă pentru vrăjmaşii lor şi astfel ar fi necinstit Numele lui Dumnezeu înaintea păgânilor. Moise stăruie în cererea lui cu o astfel de seriozitate şi înflăcărare, încât răspunsul vine: "Voi face şi ceea ce-mi ceri acum, căci ai căpătat trecere înaintea Mea, şi te cunosc pe nume".