47:3 Nero şi Cezar au fost recunoscuţi de lume ca oameni mari. Dar aşa i-a privit şi Dumnezeu? Nu; ei n-au fost legaţi prin credinţă vie cu Inima cea mare a omenirii. Ei erau din lume, au mâncat, au băut şi au dormit ca oameni ai lumii, dar în cruzimea lor, ei erau satanici. Oriunde mergeau aceşti monştri ai omenirii, calea lor era marcată de vărsări de sânge şi distrugeri. Lumea i-a lăudat cât au fost în viaţă, dar, după ce au fost înmormântaţi, lumea s-a bucurat. În contrast cu viaţa acestor oameni este viaţa lui Luther. El nu s-a născut ca prinţ. El n-a purtat coroană împărătească. Dintr-o celulă de mănăstire, glasul lui a fost auzit şi influenţa lui s-a făcut simţită. El a avut o inimă umană, care a fost exercitată pentru binele oamenilor. El a luptat vitejeşte pentru adevăr şi dreptate şi a înfruntat opoziţia lumii ca să poată fi spre folosul semenilor lui.