45:1 Căsătorii nebiblice
45:2 Noi trăim în zilele de pe urmă, când mania cu privire la subiectul căsătoriei constituie unul dintre semnele apropiatei veniri a lui Hristos. În problemele acestea, Dumnezeu nu este consultat. Religie, datorie şi principii sunt sacrificate spre a aduce la îndeplinire îndemnurile unei inimi neconsacrate. N-ar trebui să ne fălim atât de mult şi să ne bucurăm pentru unirea părţilor.
45:3 Nu există una din o sută din care să rezulte fericire, care să aducă aprobarea lui Dumnezeu şi să pună părţile într-o situaţie mai bună spre a-L slăvi pe El. Urmările rele ale căsătoriilor nepotrivite sunt fără număr. Ele sunt încheiate din impuls. La o revizuire obiectivă a problemei, abia că se mai gândeşte, şi consultarea celor cu experienţă este considerată de modă veche.
45:4 În locul iubirii curate există impuls şi pasiune nesfinţită. Mulţi îşi pun în pericol sufletele şi aduc asupra lor blestemul lui Dumnezeu, intrând în relaţii de căsătorie numai pentru a-şi satisface plăcerea. Mi-au fost arătate cazurile unora care mărturisesc a crede adevărul şi care au făcut o mare greşeală, căsătorindu-se cu necredincioşi. Ei au nutrit speranţa că cel necredincios va îmbrăţişa adevărul; dar după ce şi-a atins scopul, el este mai departe de adevăr decât înainte. Şi apoi începe lucrarea subtilă, eforturi continue ale vrăjmaşului de a-l îndepărta pe cel credincios de la credinţă.
45:5 Mulţi îşi pierd acum interesul şi încrederea în adevăr pentru că ei înşişi au venit într-o strânsă legătură cu necredinţa. Ei respiră atmosfera de îndoială, de contestare şi necredincioşie. Ei văd şi aud necredinţă şi în cele din urmă o nutresc. Unii pot avea curajul să reziste acestor influenţe, dar, în multe cazuri, credinţa lor este subminată pe nesimţite şi în final este nimicită. Satana a reuşit în planurile lui. El a lucrat prin agenţii săi atât de subtil, încât barierele credinţei şi adevărul au fost înlăturate mai înainte ca cei credincioşi să aibă vreo idee unde duce curentul.
45:6 A forma o legătură lumească este un lucru primejdios. Satana ştie bine că, în ceasul în care asistă la căsătoria multor tineri şi tinere, istoria experienţei şi utilităţii lor în cele spirituale se încheie. Ei sunt pierduţi pentru Hristos. Pentru un timp, ei pot face un efort să trăiască o viaţă creştină, dar toate stăruinţele lor sunt făcute împotriva unei influenţe permanente din direcţia opusă. Cândva, era un privilegiu şi o bucurie să vorbească despre
45:7 credinţa şi speranţa lor, dar au ajuns să fie indispuşi să mai amintească subiectul, ştiind că pe cel cu care şi-au unit destinul nu-l interesează deloc. Ca rezultat, credinţa în adevărul cel preţios piere, şi Satana, în mod perfid, ţese în jurul lor o pânză de scepticism.
45:8 Ceea ce face să fie un păcat grav este faptul de a duce până la extrem ceea ce este legal. Cei care mărturisesc adevărul calcă voinţa lui Dumnezeu, căsătorindu-se cu necredincioşii; ei pierd favoarea Lui şi fac o lucrare amară pentru pocăinţă. Cel necredincios poate avea un caracter moral excelent, dar faptul că el sau ea n-a răspuns cerinţelor lui Dumnezeu şi a neglijat o mântuire atât de mare este un motiv suficient pentru care nu trebuie să aibă loc o astfel de unire. Caracterul celui necredincios poate fi asemănător cu cel al tânărului căruia Isus i-a spus cuvintele: "Îţi lipseşte un lucru"; acela era singurul lucru necesar.
45:9 Uneori, justificarea care se face este că cel necredincios este favorabil faţă de religie şi este tot ce se poate dori de la un însoţitor, cu excepţia unui singur lucru - el nu este creştin. Cu toate că judecata mai bună a celui credincios poate sugera nepotrivirea unirii pe viaţă cu un necredincios, totuşi, în nouă cazuri din zece, triumfă înclinaţia. Decăderea spirituală începe din momentul în care jurământul este făcut la altar; fervoarea religioasă este potolită şi o fortăreaţă după alta sunt dărâmate până când ambii stau unul lângă altul sub steagul negru al lui Satana. Chiar în festivitatea cununiei, spiritul lumii triumfă împotriva conştiinţei, a credinţei şi adevărului. În căminul cel nou, timpul rugăciunii nu este respectat. Mireasa şi mirele s-au ales unul pe altul şi L-au îndepărtat pe Isus.
45:10 La început, cel necredincios poate că nu-şi arată deloc opoziţia în legătura cea nouă, dar când este prezentat adevărul biblic pentru atenţie şi consideraţie, sensibilitatea este trezită de îndată: "Te-ai căsătorit cu mine, ştiind că eu sunt ceea ce sunt, nu doresc să fiu tulburat. Începând de aici înainte, să fim înţeleşi că discuţiile cu privire la părerile tale ciudate sunt interzise". Dacă cel credincios ar manifesta un interes special
45:11 cu privire la credinţa sa, ar putea să pară ca lipsă de bunăvoinţă faţă de cel care n-are nici un interes pentru experienţa creştină.
45:12 Cel credincios raţionează că trebuie să facă puţină concesie celui pe care şi l-a ales ca tovarăş. Sunt organizate petreceri de societate, lumeşti. La început, are un simţământ de repulsie să facă acest lucru, dar interesul pentru adevăr scade din ce în ce mai mult şi credinţa face schimb cu îndoiala şi necredinţa. Nimeni n-ar fi bănuit că cel ce era odată un credincios hotărât, un conştiincios şi devotat urmaş al lui Hristos, putea să devină vreodată persoana îndoielnică şi şovăielnică de acum. Ah, schimbarea a fost făcută de acea căsătorie neînţeleaptă!
45:13 Ce ar trebui să facă fiecare creştin când este adus în situaţia critică ce pune la probă temeinicia principiului religios? Cu o hotărâre vrednică de imitat, el trebuie să spună deschis: "Eu sunt un creştin conştiincios. Eu cred că a şaptea zi a săptămânii este Sabatul biblic. Credinţa şi principiile noastre sunt de aşa natură că ne conduc în direcţia opusă. Noi nu putem fi fericiţi împreună pentru că, dacă eu continuu să cunosc mai bine voia lui Dumnezeu, voi deveni din ce în ce mai diferit de lume şi mai asemenea lui Hristos. Dacă tu continui să nu vezi nici o frumuseţe în Hristos, nici o atracţie spre adevăr, vei iubi lumea, pe care eu n-o pot iubi, în timp ce eu voi iubi lucrurile lui Dumnezeu, pe care tu nu le poţi iubi. Lucrurile spirituale sunt văzute în mod spiritual. Fără discernământ spiritual, tu nu vei fi în stare să vezi cerinţele lui Dumnezeu pentru mine sau să înţelegi obligaţiile mele faţă de Domnul căruia Îi servesc; de aceea, vei socoti că te neglijez din cauza îndatoririlor mele religioase. Tu n-ai să fii fericit; vei fi gelos din cauza iubirii mele pentru Dumnezeu, şi eu voi fi singur(ă) în credinţa mea religioasă. Când vederile tale se vor schimba şi când inima ta va răspunde cerinţelor lui Dumnezeu şi vei învăţa să-L iubeşti pe Mântuitorul meu, atunci legătura noastră poate fi reînnoită".
45:14 În felul acesta, cel credincios aduce o jertfă pentru Hristos, pe care conştiinţa lui o aprobă şi care arată că el preţuieşte viaţa veşnică
45:15 prea multrientru a risca să o piardă. El (ea) simte că ar fi mai bine să rămână necăsătorit(ă) decât să-şi lege viaţa de unul care alege mai degrabă lumea decât pe Isus şi care avea să-l îndepărteze de crucea lui Hristos. Dar primejdia de a te lega afectiv de cei necredincioşi nu este înţeleasă. În mintea celor tineri, căsătoria este îmbrăcată în culori romantice şi este greu s-o dezbraci de această caracteristică cu care o acoperă imaginaţia şi să impresioneze mintea cu simţământul grelei răspunderi implicate în legământul căsătoriei. Legământul acesta uneşte destinul a două persoane cu legături pe care nu trebuie să le desfacă nimic altceva decât moartea.
45:16 Cel care caută slava, cinstea, nemurirea şi viaţa veşnică se va uni el cu unul care refuză să intre în rândurile ostaşilor crucii lui Hristos? Tu, care mărturiseşti că Îl alegi pe Hristos ca învăţător al tău şi eşti ascultător faţă de El în toate lucrurile, vei uni interesele tale cu unul care este condus de prinţul puterilor întunericului? "Merg oare doi oameni împreună, fără să fie învoiţi?". "Dacă doi dintre voi se unesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri." Dar cât de ciudată este priveliştea! În timp ce unul dintre cei care s-au legat atât de strâns este angajat în consacrare, celălalt este indiferent şi nepăsător; în timp ce unul caută calea spre viaţa veşnică, celălalt este pe calea largă spre moarte.
45:17 Sute au sacrificat pe Hristos şi cerul ca urmare a căsătoriei cu persoane neconvertite. Se poate ca iubirea şi părtăşia lui Hristos să aibă o valoare aşa de mică pentru ei, încât preferă întovărăşirea cu sărmanele fiinţe muritoare? Preţuiesc ei cerul atât de puţin, încât sunt dispuşi să rişte bucuriile lui pentru unul care n-are iubire pentru Mântuitorul cel scump?
45:18 Fericirea şi prosperitatea vieţii de căsătorie depind de unitatea celor două părţi. Cum poate mintea firească să fie în armonie cu mintea care este asemănătoare celei a lui Hristos? Unul seamănă în firea pământească, cugetând şi făcând după îndemnurile propriei lui inimi; celălalt seamănă în Duhul, căutând să reprime egoismul, să
45:19 învingă înclinaţia şi să trăiască în ascultare de Domnul, al cărui slujitor mărturiseşte că este. În felul acesta, există o diferenţă continuă de gust, înclinaţie şi scop. Dacă, prin hotărâre fermă de aderare la principiu, cel credincios nu-l va câştiga pe cel nepocăit, ceea ce este mult mai obişnuit, el se descurajează şi vinde principiile sale religioase pentru biata întovărăşire cu unul care n-are nici o legătură cu cerul.
45:20 Dumnezeu a interzis cu stricteţe căsătoria mixtă, a celor din poporul Său din vechime cu alte naţiuni. Obiecţiunea oferită acum este că opreliştea aceasta a fost făcută ca să-i împiedice pe evrei să se căsătorească cu idolatrii şi să încheie legături cu familiile păgâne. Dar păgânii se aflau într-o situaţie mai favorabilă decât nepocăiţii din acest veac, care, având lumina adevărului, totuşi refuză cu perseverenţă să-l accepte. Păcătosul de astăzi este cu mult mai vinovat decât păgânul, pentru că lumina Evangheliei străluceşte clar peste tot în jurul lui. El calcă conştiinţa şi este un vrăjmaş premeditat al lui Dumnezeu. Motivul pentru care Dumnezeu interzice aceste căsătorii a fost: "Căci ar abate de la Mine pe fiii tăi". Acei din vechiul Israel care s-au aventurat să nu ţină seama de interdicţia lui Dumnezeu au făcut-o cu sacrificarea principiului religios. Ia ca exemplu cazul lui Solomon. Soţiile lui i-au abătut inima de la Dumnezeul lui.