43:1 Necinste în biserică
43:2 "Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor." Unii care mărturisesc adevărul nu rezistă ispitei în această privinţă. Printre abaterile acestei generaţii, cele mai mari crime sunt săvârşite datorită iubirii de bani. Dacă bogăţia nu poate fi dobândită prin hărnicie cinstită, oamenii vor recurge la fraudă, înşelăciune şi crimă spre a o obţine. Paharul nelegiuirii este aproape plin şi dreptatea aducătoare de pedeapsă a lui Dumnezeu este gata să coboare asupra celor vinovaţi. Văduvele sunt jefuite de puţinul lor
43:3 de către avocaţi şi presupuşii prieteni interesaţi, iar oameni săraci sunt lipsiţi de cele necesare vieţii din cauza necinstei care este practicată pentru a satisface extravaganţa. Raportul îngrozitor al crimei din lumea noastră este suficient spre a îngheţa sângele şi a umple sufletul cu oroare; dar faptul că până şi printre cei care mărturisesc a crede adevărul se furişează aceleaşi rele şi sunt îngăduite aceleaşi păcate, într-o măsură mai mare sau mai mică, solicită adâncă umilinţă a sufletului.
43:4 Un om care se teme de Dumnezeu mai degrabă va munci zi şi noapte, va suferi lipsa şi va mânca pâinea sărăciei decât să se lase în voia patimii după câştig, care va oprima pe văduve şi pe orfani sau va lipsi pe străin de dreptul lui. Păcatele care sunt comise pentru iubirea de fală şi iubirea de bani fac din această lume un bârlog al hoţilor şi jefuitorilor şi îi fac pe îngeri să plângă. Dar creştinii, după propria mărturisire, nu sunt locuitori ai acestui pământ; ei sunt într-o ţară străină, oprindu-se, ca să zicem aşa, numai pentru o noapte. Căminul nostru este în locaşurile pe care Isus a mers să le pregătească pentru noi. Viaţa aceasta nu-i decât un abur care trece.
43:5 Pentru unii, achiziţia de avere devine o manie. Regula de aur este tot timpul călcată, Hristos fiind înşelat în persoana sfinţilor Lui. Orice avantaj obţinut în defavoarea semenilor, fie credincioşi sau păcătoşi, se va trece ca fraudă în registrul cerului. Dumnezeu a intenţionat ca viaţa noastră să reprezinte viaţa marelui nostru Model în facerea de bine pentru alţii şi în asumarea unui rol sfânt în ridicarea omului. Deasupra acestei lucrări planează o demnitate adevărată, dar care va fi pe deplin apreciată în viaţa viitoare. Raportul despre fapte amabile şi acţiuni generoase va ajunge în veşnicie. Exact în măsura în care un om se va avantaja pe sine spre dezavantajul semenului său, sufletul lui va deveni împietrit faţă de influenţa Duhului lui Dumnezeu. Câştigul astfel obţinut este o pierdere înfricoşătoare.
43:6 Au fost bărbaţi în posturi importante care n-au apărat interesele altora. Ei au fost întru totul absorbiţi de propriile lor interese şi au neglijat să apere reputaţia bisericii. Au fost
43:7 egoişti şi zgârciţi, neacţionând numai spre slava lui Dumnezeu. Ca întreg, biserica este responsabilă într-o oarecare măsură pentru relele membrilor ei individuali, pentru că încurajează răul neridicându-şi glasul împotriva lui. Nu se bucură de favoarea lui Dumnezeu din mai multe motive. Duhul Lui este mâhnit din cauza mândriei, extravaganţei, necinstei şi înşelăciunii care sunt tolerate de unii care mărturisesc evlavia. Toate lucrurile acestea aduc neplăcerea lui Dumnezeu asupra poporului Său.
43:8 Mi-au fost prezentate necredinţa şi păcatele vechiului Israel şi am văzut că rele şi nelegiuiri asemănătoare există şi la Israelul cel nou. Pana inspiraţiei a raportat păcatele lor pentru folosul celor care trăiesc în aceste zile de pe urmă, pentru ca noi să putem evita exemplul lor cel rău. Acan a profitat şi a ascuns un lingou de aur şi o frumoasă manta babiloniană pe care le-a luat ca pradă de la inamic. Dar Domnul pronunţase blestemul asupra cetăţii Ierihonului şi a poruncit poporului să nu ia prada vrăjmaşilor lor pentru propria lor folosinţă. "Feriţi-vă numai de ceea ce va fi dat spre nimicire; căci dacă veţi lua din ceea ce va fi dat spre nimicire, veţi face ca tabăra lui Israel să fie dată spre nimicire şi o veţi nenoroci. Tot argintul şi tot aurul, toate lucrurile de aramă şi de fier să fie închinate Domnului şi să intre în vistieria Domnului."
43:9 Dar Acan, din seminţia lui Iuda, a luat din lucrurile blestemate şi mânia Domnului s-a aprins împotriva copiilor lui Israel. Când oştirea lui Israel a ieşit să lupte împotriva vrăjmaşului, ei au fost respinşi şi daţi înapoi, iar unii dintre ei au fost ucişi. Aceasta a adus asupra poporului o mare descurajare. Iosua, conducătorul lor, a fost încurcat şi uluit. În cea mai mare umilinţă, el a căzut cu faţa la pământ şi s-a rugat: "Ah! Doamne, Dumnezeule, pentru ce ai trecut pe poporul acesta Iordanul, ca să ne dai în mâinile Amoniţilor şi să ne prăpădeşti? De am fi ştiut să rămânem de cealaltă parte a Iordanului! Dar, Doamne, ce voi zice, după ce Israel a dat dosul înaintea vrăjmaşilor lui? Canaaniţii şi toţi locuitorii ţării vor afla; ne vor înconjura şi ne vor şterge numele de pe
43:10 pământ. Şi ce vei face Tu Numelui Tău celui mare?"
43:11 Răspunsul Domnului către Iosua a fost: "Scoală-te! Pentru ce stai culcat astfel pe faţa ta? Israel a păcătuit, au călcat legământul Meu pe care li l-am dat, au luat lucruri date spre nimicire, le-au furat şi au minţit şi le-au ascuns printre lucrurile lor". Acan furase ceea ce trebuia să fie păstrat pentru Dumnezeu şi pus în vistieria Lui; el a trecut sub tăcere faptul, iar când a văzut că tabăra lui Israel era tulburată, nu şi-a mărturisit vina, pentru că ştia că Iosua repetase poporului cuvintele Domnului conform cărora, dacă cineva îşi însuşea ceea ce era rezervat pentru Dumnezeu, tabăra lui Israel avea să ajungă în necaz.
43:12 În timp ce el se bucura de câştigul obţinut prin mijloace necinstite, siguranţa lui este întreruptă; el aude că urmează să se facă o cercetare. Aceasta îl nelinişteşte. Repetă mereu pentru sine: "Ce îi interesează pe ei? Eu sunt responsabil pentru faptele mele". Aparent, el prezintă o înfăţişare curajoasă şi, în maniera cea mai demonstrativă, condamnă pe cel vinovat. Dacă şi-ar fi mărturisit păcatul, putea fi salvat; dar păcatul împietreşte inima şi el continuă să-şi afirme nevinovăţia. Într-o mulţime aşa de mare, el crede că nu va fi descoperit. Se trage la sorţi pentru a-l căuta pe păcătos; sorţul cade pe seminţia lui Iuda. Acum inima lui Acan începe să tremure de frica vinovăţiei, pentru că el face parte din acea seminţie; dar încă îi place să creadă că va scăpa. Sorţul este aruncat din nou şi iese familia căreia îi aparţine el. Acum, pe faţa lui palidă, Iosua îi citeşte vinovăţia. Sorţul aruncat din nou îl alege pe nefericitul bărbat. El stă acolo, arătat de degetul lui Dumnezeu ca fiind vinovatul care a pricinuit tot necazul acesta.
43:13 Dacă, atunci când a cedat ispitei, Acan ar fi fost întrebat dacă doreşte să aducă înfrângere şi moarte în tabăra lui Israel, el ar fi răspuns: "Nu, nu! Este servul tău un câine ca să facă această mare nelegiuire?" Dar el a zăbovit în faţa ispitei spre a-şi satisface lăcomia, iar când s-a prezentat ocazia, a mers mai departe decât îşi propusese. Exact acesta este felul în care membrii individuali
43:14 ai bisericii sunt conduşi pe nesimţite să întristeze pe Duhul lui Dumnezeu, să înşele pe semenii lor şi să aducă neplăcerea lui Dumnezeu asupra bisericii. Nici un om nu trăieşte pentru sine. Ruşine, înfrângere şi moarte au fost aduse asupra lui Israel de către păcatul unui singur om. Ocrotirea care acoperise capetele lor în timp de luptă a fost retrasă. Diferitele păcate care sunt nutrite şi practicate de cei ce pretind a fi creştini aduc încruntarea lui Dumnezeu asupra bisericii. În ziua când va fi deschis registrul cerului, Judecătorul nu va exprima omului în cuvinte vinovăţia lui, ci va arunca o privire pătrunzătoare şi condamnatoare şi fiecare faptă, fiecare tranzacţie a vieţii va fi viu imprimată în memoria făcătorului de rele. Persoana nu va trebui găsită, ca în zilele lui Iosua, de la seminţie până la familie, ci buzele lui vor mărturisi ruşinea, egoismul, lăcomia, necinstea, înşelăciunea şi frauda. Păcatele lui, ascunse cunoştinţei omului, vor fi atunci vestite, ca să zicem aşa, de pe acoperişul caselor.
43:15 Influenţa de care să se teamă biserica cel mai mult nu este cea a împotrivitorilor pe faţă, a necredincioşilor, a blasfemiatorilor, ci a inconsecvenţilor mărturisitori ai lui Hristos. Aceştia sunt cei care opresc binecuvântarea Dumnezeului lui Israel şi aduc slăbiciunea asupra bisericii, un reproş care nu este înlăturat uşor. Când Iosua zăcea cu faţa la pământ, vărsându-şi sufletul înaintea lui Dumnezeu cu duh chinuit şi cu lacrimi, porunca lui a fost o mustrare: "Scoală-te! Pentru ce stai culcat astfel pe faţa ta?"
43:16 Bisericile populare sunt pline de oameni care, în timp ce au pretenţia că servesc pe Dumnezeu, sunt hoţi, ucigaşi, adulteri şi desfrânaţi; dar cei care mărturisesc umila noastră credinţă pretind un nivel mai înalt. Ei trebuie să fie creştini ai Bibliei şi trebuie să fie sârguincioşi în studiul Cărţii vieţii. Ei ar trebui să studieze cu atenţie şi rugăciune motivele care i-au îndemnat la acţiune. Cei care vor să-şi pună încrederea în Hristos trebuie să înceapă să studieze acum frumuseţile crucii. Dacă vor să fie creştini vii, ei trebuie acum să înceapă să se teamă şi să asculte de Dumnezeu. Dacă vor, ei pot să-şi salveze sufletele de la nimicire şi să obţină succes pentru câştigarea vieţii veşnice.
43:17 Obiceiul de a înşela în negustorie, care există în lume, nu este un exemplu pentru creştini. Ei nu trebuie să se abată de la integritate perfectă, nici chiar în lucrurile cele mici. A vinde un articol pentru mai mult decât valorează, profitând de ignoranţa cumpărătorilor, este fraudă. Câştigurile ilegale, micile şiretlicuri de negustorie, exagerarea, concurenţa, vânzarea sub preţul de cost faţă de un frate ce caută să facă o afacere cinstită - toate lucrurile acestea corup curăţia bisericii şi sunt ruinătoare pentru spiritualitatea ei.
43:18 Lumea de afaceri nu se află în afara limitelor conducerii lui Dumnezeu. De creştinism nu trebuie să se facă paradă numai în Sabat şi nu trebuie etalat doar în casa de rugăciune; el trebuie manifestat în fiecare zi din săptămână şi în orice loc. Cerinţele lui trebuie recunoscute şi ascultate în atelier, acasă şi în tranzacţiile de afaceri cu fraţii şi cu lumea. La mulţi, un captivant spirit lumesc eclipsează adevăratul simţ al obligaţiei creştine. Religia lui Hristos va avea o astfel de influenţă asupra inimii, încât va stăpâni viaţa. Acei oameni care au un element autentic al adevăratei religii, în toate tranzacţiile lor de afaceri, vor da pe faţă o sensibilitate faţă de ce este drept tot atât de clară ca şi atunci când prezintă rugăciunile lor fierbinţi la tronul harului. Viaţa, cu toate capacităţile ei, aparţine lui Dumnezeu şi trebuie folosită pentru slava Sa, în loc să fie pervertită pentru slujirea lui Satana, în înşelarea semenilor noştri.
43:19 Sfetnicul unora a fost Satana. El le spune că, dacă vor să prospere, trebuie să-i asculte sfatul: "Nu fii prea conştiincios cu privire la onoare sau cinste; caută cu atenţie propriile tale interese şi nu te lăsa purtat de milă, blândeţe şi generozitate. Nu este nevoie să te îngrijeşti de văduvă şi de orfani. Nu-i încuraja să privească la tine şi să depindă de tine, lasă-i să-şi poarte singuri de grijă. Nu îi întreba dacă au hrană sau dacă îi poţi ferici cu atenţie grijulie şi amabilă. Poartă-ţi de grijă ţie. Pune mâna pe tot ce poţi. Jefuieşte pe văduvă şi pe orfan şi lipseşte-l pe străin de dreptul lui şi vei avea bani să-şi împlineşti diferitele tale dorinţe". Unii au luat aminte la acest sfat şi au dispreţuit pe Cel care a spus: "Religia curată
43:20 şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe văduve şi pe orfani în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume".
43:21 Satana le oferă oamenilor împărăţiile lumii, dacă vor să se supună supremaţiei lui. Mulţi fac acest lucru şi sacrifică cerul. Este mai bine să mori decât să păcătuieşti; mai bine să fii lipsit decât să înşeli, mai bine să flămânzeşti decât să minţi. Toţi cei care sunt ispitiţi trebuie să întâmpine pe Satana cu aceste cuvinte: "Ferice de oricine se teme de Domnul, şi umblă pe căile Lui! Căci atunci te bucuri de lucrul mâinilor tale, eşti fericit şi-ţi merge bine". Iată o condiţie şi totodată o făgăduinţă, care se va realiza cu siguranţă. Fericirea şi prosperitatea vor fi rezultatul slujirii Domnului.