41:9 Mulţi manifestă o sensibilitate inutilă în această privinţă. Ei socotesc că păşesc pe teren interzis când prezintă subiectul averii celor în vârstă sau invalizilor pentru a afla ce dispoziţie testamentară intenţionează să facă cu privire la ea. Dar această îndatorire este tot atât de sacră ca şi datoria de a propovădui Cuvântul spre a salva suflete. Iată un om cu banii lui Dumnezeu sau averea Lui în mâinile sale. El este pe punctul de a preda isprăvnicia lui. Va pune el mijloacele pe care i le-a împrumutat Dumnezeu, spre a fi folosite în cauza Lui, în mâinile oamenilor păcătoşi numai pentru că îi sunt rude? Să nu se simtă bărbaţii creştini interesaţi şi doritori pentru binele viitor al acelui om, cât şi pentru interesul cauzei lui Dumnezeu, astfel ca el să facă o dispoziţie testamentară corectă privind banii Domnului său, talanţi care i-au fost împrumutaţi pentru o îmbunătăţire înţeleaptă? Vor sta fraţii lui să-l vadă pierzându-şi stăpânirea asupra acestei vieţi şi în acelaşi timp jefuind vistieria lui Dumnezeu? Aceasta ar fi o pierdere teribilă pentru el şi pentru cauză; pentru că, prin punerea talantului banilor în mâinile celor care n-au nici o consideraţie pentru adevărul lui Dumnezeu, el l-ar înfăşura în mod practic într-un prosop şi l-ar ascunde în pământ.