40:26 Dumnezeu a procurat pâine pentru poporul Său din pustie printr-o minune a îndurării şi El ar fi putut procura tot ce era necesar pentru slujba religioasă, dar n-a făcut-o, pentru că, în nemărginita Sa înţelepciune, a văzut că instruirea morală a poporului Său depindea de conlucrarea lor cu El, fiecare dintre ei trebuind să facă ceva. Atâta timp cât adevărul este progresiv, cerinţele lui Dumnezeu apasă asupra oamenilor să dea ceea ce le-a încredinţat El tocmai pentru scopul acesta. Dumnezeu, Creatorul omului, prin instituirea planului de binefacere sistematică, a făcut ca lucrarea să fie suportată în mod egal de către toţi, în funcţie de aptitudini. Fiecare trebuie să fie propriul său controlor şi este lăsat să dea cum îşi propune în inima sa. Dar sunt unii vinovaţi de acelaşi păcat ca şi Anania şi Safira, crezând că, dacă reţin o parte din ceea ce cere Dumnezeu, prin sistemul zecimii, fraţii niciodată nu vor cunoaşte acest lucru. Aşa a crezut perechea vinovată al cărei exemplu ne este dat ca o avertizare. Prin acest caz, Dumnezeu dovedeşte că El cercetează inima. Motivele şi scopurile omului nu pot fi ascunse de El. Domnul a lăsat o avertizare veşnică pentru creştinii din toate veacurile, ca să se păzească de păcatul spre care sunt înclinate continuu inimile oamenilor.