40:14 Iacov a fost inspirat cu veneraţie de liniştea adâncă a nopţii şi avea impresia că se află în imediata prezenţă a lui Dumnezeu. Inima lui era plină de recunoştinţă pentru că n-a fost nimicit. În acea noapte n-a mai avut somn; sufletul i s-a umplut de recunoştinţă adâncă şi fierbinte, amestecată cu bucurie sfântă. "Şi Iacov s-a sculat dis-de-dimineaţă, a luat piatra pe care o pusese căpătâi, a pus-o ca stâlp de aducere aminte şi a turnat untdelemn pe vârful ei." Şi aici a făcut el juruinţa lui solemnă faţă de Dumnezeu.