40:10 şi Îţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da'." Împrejurările care l-au îndemnat pe Iacov să facă Domnului o juruinţă erau asemănătoare cu cele care îi îndeamnă pe bărbaţi şi femei să facă Domnului juruinţe în zilele noastre. Printr-o faptă păcătoasă, el a obţinut binecuvântarea care ştia că i-a fost promisă prin cuvântul sigur al lui Dumnezeu. Făcând aceasta, el a dovedit o mare lipsă de credinţă în puterea lui Dumnezeu de a-Şi aduce la îndeplinire scopurile, oricât ar părea de descurajatoare aparenţele actuale. În loc să ocupe poziţia pe care a râvnit-o, el a fost obligat să fugă ca să-şi scape viaţa de mânia lui Esau. Având numai un toiag în mână, a trebuit să călătorească sute de kilometri printr-o regiune pustie. I-a pierit curajul, era copleşit de remuşcare şi frică şi căuta să evite oamenii, ca să nu fie urmărit de fratele său mâniat. El n-avea pacea lui Dumnezeu care să-l mângâie, pentru că era hărţuit de gândul că a pierdut ocrotirea divină.