English Home Romanian Home
Electronic Bible Online Pages Multi Language Phone Application One Language d/">Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Electronic Books Online Pages Build Ebook Phone Application Download Ebook Phone Application Download Desktop Application Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Create Bible Application Create E-Books Application
Credits News
About our project   |    Mobile Pages   |   
Electronic Books / Adventist / Romanian / Ellen White / Web / Mărturii pentru comunitate vol.4

Adventist

Romanian

Printable ModePrintable Mode

Mărturii pentru comunitate vol.4, 40


40:1 Sfinţenia juruinţelor

40:2 Istorisirea scurtă, dar teribilă, despre Anania şi Safira este scrisă de pana inspirată pentru folosul tuturor celor care mărturisesc că sunt urmaşii lui Hristos. Această lecţie importantă n-a apăsat cu destulă greutate asupra minţii poporului nostru. Va fi folositor pentru toţi să reflecteze cu atenţie asupra naturii acestui păcat, pentru care vinovaţii aceştia au fost daţi ca exemplu. Această dovadă însemnată a judecăţii de pedepsire este înfricoşătoare şi ar trebui să-i facă pe toţi să le fie frică şi să tremure să repete păcate care au adus o astfel de pedeapsă. Egoismul a fost marele păcat care a înceţoşat caracterele acestei perechi vinovate.

40:3 Împreună cu alţii, Anania şi Safira au avut privilegiul de a auzi Evanghelia predicată de apostoli. Cuvântul vorbit a fost însoţit de puterea lui Dumnezeu şi asupra tuturor celor prezenţi plana o convingere adâncă. Influenţa înduioşătoare a harului lui Dumnezeu a avut ca efect eliberarea inimii lor de deţinerea egoistă a averilor pământeşti. În timp ce se aflau sub influenţa directă a Duhului lui Dumnezeu, ei au făcut o juruinţă să dea Domnului o anumită ţarină, dar când n-au mai fost sub această influenţă cerească, impresia a fost mai puţin convingătoare şi au început să se îndoiască şi să se retragă de la împlinirea juruinţei pe care au făcut-o. Ei au socotit că s-au grăbit şi au dorit să reconsidere problema. În felul acesta, a fost deschisă o uşă prin care Satana a intrat de îndată şi a pus stăpânire pe mintea lor.

40:4 Cazul acesta ar trebui să fie o avertizare pentru toţi spre a se păzi împotriva primei apropieri a lui Satana. Mai întâi, a fost nutrită lăcomia, apoi, fiindu-le ruşine ca fraţii lor să ştie că sufletele lor egoiste au râvnit la ceea ce dedicaseră şi făgăduiseră în mod solemn lui Dumnezeu, a fost practicată minciuna. Ei au discutat problema împreună şi în mod deliberat au hotărât să reţină o parte din preţul moşioarei. Când au fost condamnaţi pentru minciună, pedeapsa lor instantanee a fost moartea. Ei ştiau că Domnul, pe care L-au înşelat, i-a descoperit, pentru că Petru a spus: "Pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt, şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei? Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vroiai cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu".

40:5 A fost necesar un exemplu special pentru a apăra tânăra biserică să nu devină coruptă, pentru că numărul lor creştea rapid. Astfel a fost dată o avertizare în acel timp tuturor celor care Îl mărturiseau pe Hristos şi tuturor celor care aveau să mărturisească Numele Lui după aceea, că Dumnezeu cere credincioşie în aducerea la îndeplinire a juruinţelor. Dar cu tot semnalul acesta de pedepsire a înşelăciunii şi minciunii, aceleaşi păcate au fost adesea repetate în biserica creştină şi sunt mult răspândite în zilele noastre. Mi-a

40:6 fost arătat că Dumnezeu a dat acest exemplu ca avertizare pentru toţi cei care aveau să fie ispitiţi într-un fel asemănător. În biserică se practică zilnic egoismul şi frauda, reţinând ceea ce El reclamă, jefuindu-L în felul acesta şi venind în conflict cu planurile Sale de a răspândi lumina şi cunoaşterea adevărului peste tot, în lungul şi în latul ţării.

40:7 În planurile Sale înţelepte, Dumnezeu a făcut ca înaintarea cauzei Lui să fie dependentă de eforturile personale ale poporului Său şi de darurile lor de bunăvoie. Acceptând conlucrarea omului în marele plan de răscumpărare, El i-a acordat o mare cinste. Pastorul nu poate predica dacă nu este trimis. Lucrarea de a răspândi lumină nu apasă numai asupra pastorului. Fiecare ins, devenind membru al bisericii, se angajează solemn să fie un reprezentant al lui Hristos, trăind adevărul pe care-l mărturiseşte. Urmaşii lui Hristos trebuie să ducă mai departe lucrarea pe care El le-a încredinţat-o, când S-a înălţat la cer.

40:8 Instituţiile, care sunt unelte ale lui Dumnezeu de a continua lucrarea de pe pământ, trebuie să fie sprijinite. Trebuie clădite case de rugăciune, întemeiate şcoli şi case de editură prevăzute cu condiţii favorabile, pentru a face o lucrare mare de publicare a adevărului în toată părţile lumii. Instituţiile acestea au fost rânduite de Dumnezeu şi trebuie susţinute prin zecimi şi daruri de bunăvoie. Pe măsură ce lucrarea creşte, vor fi necesare mijloace spre a o duce înainte cu toate ramurile ei. Cei care au fost convertiţi la adevăr şi au fost făcuţi părtaşi ai harului Său pot deveni conlucrători cu Hristos, făcând sacrificii voluntare şi aducând daruri de bunăvoie. Iar când membrii bisericii doresc în inima lor să nu mai fie făcute apeluri pentru bani, ei spun în realitate să sunt mulţumiţi ca lucrarea lui Dumnezeu să nu mai progreseze.

40:9 "Iacov a făcut o juruinţă şi a zis: 'Dacă va fi Dumnezeu cu mine şi mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pâine să mănânc şi haine să mă îmbrac, şi dacă mă voi întoarce în pace în casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu; piatra aceasta, pe care am pus-o ca stâlp de aducere aminte, va fi casa lui Dumnezeu

40:10 şi Îţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da'." Împrejurările care l-au îndemnat pe Iacov să facă Domnului o juruinţă erau asemănătoare cu cele care îi îndeamnă pe bărbaţi şi femei să facă Domnului juruinţe în zilele noastre. Printr-o faptă păcătoasă, el a obţinut binecuvântarea care ştia că i-a fost promisă prin cuvântul sigur al lui Dumnezeu. Făcând aceasta, el a dovedit o mare lipsă de credinţă în puterea lui Dumnezeu de a-Şi aduce la îndeplinire scopurile, oricât ar părea de descurajatoare aparenţele actuale. În loc să ocupe poziţia pe care a râvnit-o, el a fost obligat să fugă ca să-şi scape viaţa de mânia lui Esau. Având numai un toiag în mână, a trebuit să călătorească sute de kilometri printr-o regiune pustie. I-a pierit curajul, era copleşit de remuşcare şi frică şi căuta să evite oamenii, ca să nu fie urmărit de fratele său mâniat. El n-avea pacea lui Dumnezeu care să-l mângâie, pentru că era hărţuit de gândul că a pierdut ocrotirea divină.

40:11 A două zi a călătoriei lui se apropia de sfârşit. El este obosit, flămând, fără adăpost şi simte că este părăsit de Dumnezeu. Ştie că propria-i purtare a adus acest necaz asupra lui. Se îngrămădesc nori întunecoşi de disperare şi simte că este un exilat. Inima lui este plină de o groază de nedescris şi cu greu îndrăzneşte să se roage. Dar este atât de singuratic, încât simte, ca niciodată mai înainte, că are nevoie de ocrotirea lui Dumnezeu. Plânge şi-şi mărturiseşte păcatele înaintea lui Dumnezeu, implorând stăruitor o dovadă că El nu l-a părăsit de tot. Dar inima lui împovărată nu găseşte uşurare. Şi-a pierdut încrederea în sine şi se teme că Dumnezeul părinţilor lui l-a lepădat. Dar lui Dumnezeu, Dumnezeului celui îndurător, Îi este milă de omul părăsit, lovit de durere, care adună pietre ca pernă şi are numai bolta cerului ca învelitoare.

40:12 Într-un vis, vede o scară misterioasă, cu partea de jos rezemată de pământ şi al cărei vârf ajungea dincolo de oştirea stelelor, până la cerurile înalte. Îngerii urcau şi coborau pe această scară de o strălucire luminoasă, care-i arăta comunicarea dintre pământ şi cer.

40:13 Este auzit un glas care reînnoieşte făgăduinţa de îndurare, de ocrotire şi de binecuvântări viitoare. Când s-a trezit din vis, Iacov a spus: "Cu adevărat Domnul este în locul acesta, şi eu n-am ştiut". El a privit în jurul lui ca şi când se aştepta să vadă mesagerii cereşti; dar privirea lui uimită şi serioasă n-a întâlnit decât contururile obiectelor pământeşti şi cerurile de sus, cu strălucitoare mărgăritare de lumină. Scara şi mesagerii strălucitori au dispărut, iar glorioasa Maiestate de deasupra ei putea s-o vadă numai în închipuire.

40:14 Iacov a fost inspirat cu veneraţie de liniştea adâncă a nopţii şi avea impresia că se află în imediata prezenţă a lui Dumnezeu. Inima lui era plină de recunoştinţă pentru că n-a fost nimicit. În acea noapte n-a mai avut somn; sufletul i s-a umplut de recunoştinţă adâncă şi fierbinte, amestecată cu bucurie sfântă. "Şi Iacov s-a sculat dis-de-dimineaţă, a luat piatra pe care o pusese căpătâi, a pus-o ca stâlp de aducere aminte şi a turnat untdelemn pe vârful ei." Şi aici a făcut el juruinţa lui solemnă faţă de Dumnezeu.

40:15 Iacov a făcut juruinţa în timp ce a fost reînviorat de roua harului şi întărit de prezenţa şi asigurarea lui Dumnezeu. După ce slava divină a dispărut, el a fost ispitit ca şi oamenii din zilele noastre, dar a rămas credincios faţă de juruinţa lui şi nu avea să se răzgândească în privinţa aceasta. El putea să raţioneze, cum fac oamenii acum, că această descoperire n-a fost decât un vis, că a fost excesiv de excitat când a făcut juruinţa şi că, prin urmare, nu trebuie să fie ţinută. Dar el n-a făcut aşa.

40:16 Au trecut mulţi ani înainte ca Iacov să îndrăznească să se întoarcă în ţara lui, dar când s-a întors, el s-a achitat cu credincioşie de datoria sa faţă de Domnul. Devenise un om bogat şi foarte multe bunuri din averile lui au trecut în tezaurul Domnului.

40:17 Mulţi din zilele noastre nu reuşesc acolo unde Iacov a avut succes. Cei cărora Dumnezeu le-a dat cel mai mult au o puternică înclinaţie de a reţine ceea ce au, pentru că ei trebuie să dea o sumă proporţională cu averea lor. Iacov a dat

40:18 zecime din tot ce avea, apoi a calculat folosirea zecimii şi a dat Domnului beneficiul a ceea ce folosise pentru interesele lui în timpul când era într-o ţară păgână, unde nu putea plăti ceea ce făgăduise. Aceasta a fost o cantitate mare, dar el n-a ezitat; ceea ce a făgăduit solemn lui Dumnezeu n-a socotit ca fiind al lui, ci al lui Dumnezeu.

40:19 În conformitate cu cantitatea atribuită, va fi şi cantitatea solicitată. Cu cât este mai mare capitalul încredinţat, cu atât mai valoros este darul pe care-l cere Dumnezeu să-I fie retrocedat. Dacă un creştin are zece sau douăzeci de mii de dolari, cerinţele lui Dumnezeu sunt obligatorii pentru el nu numai în a da partea sa proporţională după sistemul zecimii, ci să prezinte lui Dumnezeu şi jertfa sa pentru păcat şi jertfa sa de mulţumire. Dispensaţiunea levitică s-a evidenţiat într-o manieră remarcabilă, prin sfinţirea proprietăţii. Când vorbim despre zecime, ca standard al contribuţiilor iudaice pentru scopuri religioase, noi nu vorbim în mod înţelept. Domnul Şi-a păstrat pretenţiile Sale înalte şi prin fiecare produs, lor li se amintea de Dătător, cerându-li-se să I se facă restituiri. Li se cerea să plătească o răscumpărare pentru fiul lor întâi născut, pentru primele roade ale turmelor lor şi pentru primul cules al recoltelor. Tot ceea ce cădea la cules era lăsat pentru săraci şi, o dată la fiecare şapte ani, ţarinile erau lăsate să producă de la sine pentru cei nevoiaşi. Apoi erau jertfele de ispăşire, jertfele pentru vină, jertfele pentru păcat şi scutirea de toate datoriile la fiecare al şaptelea an. Mai erau şi numeroase cheltuieli pentru ospitalitate şi daruri pentru săraci şi erau şi impozite asupra proprietăţilor lor.

40:20 La perioade stabilite, pentru a păstra integritatea legii, oamenii erau chestionaţi dacă şi-au îndeplinit juruinţele cu credincioşie sau nu. O minoritate conştiincioasă a restituit lui Dumnezeu cam o treime din tot venitul pentru folosul intereselor religioase şi pentru cei săraci. Aceste lucruri nu erau cerute din partea unei anumite clase de oameni, ci de la toţi, cerinţa fiind proporţională cu cantitatea

40:21 avută. În afară de toate aceste donaţii sistematice şi regulate, mai erau şi scopuri speciale care apelau la daruri de bunăvoie, precum clădirea cortului întâlnirii din pustie şi templul construit la Ierusalim. Proiectele acestea au fost făcute de Dumnezeu şi puse asupra poporului spre binele lor, precum şi spre a susţine lucrarea Lui.

40:22 În privinţa aceasta trebuie să aibă loc printre noi, ca popor, o trezire. Sunt puţini oameni care simt mustrări de conştiinţă dacă şi-au neglijat datoria privind facerea de bine. Numai puţini simt remuşcări pentru că Îl jefuiesc zilnic pe Dumnezeu. Dacă un creştin îl plăteşte pe semenul său insuficient în mod deliberat sau accidental sau refuză să se achite de o datorie adevărată, conştiinţa lui, dacă nu este veştejită, îl va tulbura; el nu se poate odihni, deşi nu mai ştie nimeni în afară de el. Sunt multe juruinţe neglijate şi făgăduieli neplătite şi totuşi cât de puţini îşi tulbură mintea cu această problemă; cât de puţini simt vinovăţia acestei încălcări a datoriei! Asupra acestui subiect trebuie să avem convingeri noi şi mai profunde. Conştiinţa trebuie să fie trezită şi problemei trebuie să i se dea o atenţie serioasă, pentru că în ziua de apoi trebuie să se dea socoteală lui Dumnezeu şi cerinţele Lui trebuie să fie satisfăcute.

40:23 Responsabilităţile omului de afaceri, oricât de mare sau de mic este capitalul lui, vor fi în proporţie exactă cu darurile primite de la Dumnezeu. Înşelăciunea bogăţiilor a ruinat mii şi zeci de mii. Aceşti oameni bogaţi uită că sunt ispravnici şi că se apropie cu grăbire ziua când li se va spune: "Dă-mi socoteală de isprăvnicia ta". Aşa cum este arătat în pilda talanţilor, fiecare om este răspunzător pentru înţeleapta folosire a darurilor acordate. Omul sărman, din pildă, fiindcă a avut darul cel mai mic, a simţit responsabilitatea cea mai mică şi n-a folosit talantul care i-a fost încredinţat; de aceea a fost aruncat în întunericul de afară.

40:24 Hristos a spus: "Cât de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii". Şi ucenicii Lui s-au mirat de învăţătura Lui. Când un slujbaş, care a lucrat cu succes în aducerea de suflete la Isus Hristos, părăseşte lucrarea sacră pentru a obţine un câştig vremelnic, el se cheamă un apostat şi va fi făcut răspunzător faţă de Dumnezeu pentru talentele care au fost

40:25 întrebuinţate greşit. Când oameni de afaceri, fermieri, meseriaşi, negustori, avocaţi etc. devin membri ai bisericii, ei devin slujbaşi ai lui Hristos, şi cu toate că talentele lor pot fi complet diferite, responsabilitatea lor de a face să înainteze cauza lui Dumnezeu, prin efort personal şi cu mijloace proprii, nu este mai mică decât cea care apasă asupra pastorului. Vaiul care va cădea asupra pastorului, dacă nu predică Evanghelia, va cădea tot atât de sigur asupra omului de afaceri dacă, cu diferiţii lui talanţi, nu vrea să fie conlucrător cu Hristos în realizarea aceloraşi rezultate. Când li se explică acest lucru, unii vor spune: "Aceasta este o vorbă prea tare"; cu toate acestea, ea este adevărată, deşi este continuu contrazisă de practica oamenilor care mărturisesc că sunt urmaşi ai lui Hristos.

40:26 Dumnezeu a procurat pâine pentru poporul Său din pustie printr-o minune a îndurării şi El ar fi putut procura tot ce era necesar pentru slujba religioasă, dar n-a făcut-o, pentru că, în nemărginita Sa înţelepciune, a văzut că instruirea morală a poporului Său depindea de conlucrarea lor cu El, fiecare dintre ei trebuind să facă ceva. Atâta timp cât adevărul este progresiv, cerinţele lui Dumnezeu apasă asupra oamenilor să dea ceea ce le-a încredinţat El tocmai pentru scopul acesta. Dumnezeu, Creatorul omului, prin instituirea planului de binefacere sistematică, a făcut ca lucrarea să fie suportată în mod egal de către toţi, în funcţie de aptitudini. Fiecare trebuie să fie propriul său controlor şi este lăsat să dea cum îşi propune în inima sa. Dar sunt unii vinovaţi de acelaşi păcat ca şi Anania şi Safira, crezând că, dacă reţin o parte din ceea ce cere Dumnezeu, prin sistemul zecimii, fraţii niciodată nu vor cunoaşte acest lucru. Aşa a crezut perechea vinovată al cărei exemplu ne este dat ca o avertizare. Prin acest caz, Dumnezeu dovedeşte că El cercetează inima. Motivele şi scopurile omului nu pot fi ascunse de El. Domnul a lăsat o avertizare veşnică pentru creştinii din toate veacurile, ca să se păzească de păcatul spre care sunt înclinate continuu inimile oamenilor.

40:27 Deşi acum nu se vede nici un semn al dezaprobării lui Dumnezeu, pentru repetarea păcatului comis de Anania şi Safira, totuşi păcatul este tot atât de hidos în faţa lui Dumnezeu şi aduce pedeapsa tot atât de sigur

40:28 asupra păcătosului la ziua judecăţii; însă mulţi vor simţi blestemul lui Dumnezeu chiar în această viaţă. Când se face o făgăduinţă pentru cauză, aceasta este o juruinţă făcută lui Dumnezeu şi ea trebuie ţinută. În faţa lui Dumnezeu nu este mai puţin decât un sacrilegiu a ne însuşi pentru propriul nostru folos ceea ce a fost făgăduit o dată pentru înaintarea sfintei Sale lucrări.

40:29 Când am promis verbal sau scris, în prezenţa fraţilor noştri să dăm o sumă anumită, ei sunt martori oculari ai contractului făcut între noi şi Dumnezeu. Promisiunea nu este făcută omului, ci lui Dumnezeu, şi este ca o notă scrisă unui vecin. Pentru creştin, nici un angajament legal nu îl obligă pentru plata banilor mai mult decât făgăduinţa făcută lui Dumnezeu.

40:30 Persoanele care făgăduiesc în felul acesta semenilor lor, în general, nu se gândesc să ceară să fie eliberate de făgăduinţele lor. Dar pentru o juruinţă făcută lui Dumnezeu, Dătătorul tuturor favorurilor, care este de o importanţă şi mai mare, de ce căutăm să fim eliberaţi? Vrea omul să considere făgăduinţa lui mai puţin obligatorie pentru că este făcută lui Dumnezeu? Vrea omul, care mărturiseşte că este mântuit prin sacrificiul fără margini al lui Isus Hristos, să-L "jefuiască pe Dumnezeu"? Juruinţele şi acţiunile lui nu sunt cântărite în balanţa dreptăţii tribunalului ceresc?

40:31 Fiecare dintre noi are un proces în curs de desfăşurare la tribunalul ceresc. Umblarea noastră să constituie dovada împotriva noastră? Cazul lui Anania şi al Safirei a fost foarte grav. Reţinând o parte din preţ, ei L-au minţit pe Duhul Sfânt. O vinovăţie asemănătoare apasă asupra fiecărui ins care comite astfel de păcate. Când inimile oamenilor sunt înduioşate prin prezenţa Duhului lui Dumnezeu, ele sunt mai sensibile la impresiile Duhului Sfânt şi sunt luate hotărâri pentru a renunţa la eu şi a se sacrifica pentru cauza lui Dumnezeu. Când lumina divină străluceşte în încăperile minţii cu claritate şi cu o putere neobişnuită, atunci sunt învinse simţămintele omului firesc, egoismul îşi pierde puterea asupra inimii şi este trezită dorinţa de a imita Modelul, pe Isus Hristos, practicând lepădarea de sine şi binefacerea.

40:32 Dispoziţia omului egoist din fire devine atunci amabilă şi miloasă faţă de păcătoşii pierduţi şi el Îi face lui Dumnezeu o făgăduinţă solemnă, cum au făcut Avraam şi Iacov. La astfel de ocazii sunt prezenţi îngeri cereşti. Iubirea de Dumnezeu şi iubirea pentru suflete triumfă peste egoism şi iubirea de lume. Acesta este cazul mai ales când vorbitorul prezintă, în puterea Duhului lui Dumnezeu, planul de răscumpărare prezentat de Maiestatea cerului în jertfa crucii. Din următoarele texte biblice putem vedea cum priveşte Dumnezeu subiectul juruinţelor:

40:33 "Moise a vorbit căpeteniilor seminţiilor copiilor lui Israel, şi a zis: 'Iată ce porunceşte Domnul. Când un om va face o juruinţă Domnului sau un jurământ prin care se va lega printr-o făgăduială, să nu-şi calce cuvântul, ci să facă potrivit cu tot ce i-a ieşit din gură'." "Nu lăsa gura ta să te bage în păcat şi nu zice înaintea trimisului lui Dumnezeu: 'M-am pripit'. Pentru ce să Se mânie Dumnezeu din pricina cuvintelor tale şi să te nimicească lucrarea mâinilor tale?". "De aceea voi merge în casa Ta cu arderi de tot, îmi voi împlini juruinţele făcute Ţie, juruinţe care mi-au ieşit de pe buze, pe care mi le-a rostit gura când eram la strâmtorare." "Este o cursă pentru om să facă în pripă o făgăduinţă sfântă şi abia după ce a făcut juruinţa să se gândească." "Dacă faci o juruinţă Domnului, Dumnezeului tău, să nu pregeţi s-o împlineşti, căci Domnul, Dumnezeul tău, îţi va cere socoteală şi te vei face vinovat de un păcat. Dacă te fereşti să faci o juruinţă, nu faci un păcat. Dar să păzeşti şi să împlineşti ce-ţi va ieşi de pe buze, şi anume juruinţele pe care le vei face de bunăvoie Domnului, Dumnezeului tău şi pe care le vei rosti cu gura ta."

40:34 "Faceţi juruinţe Domnului, Dumnezeului vostru, şi împliniţi-le! Toţi cei ce-L înconjoară să aducă daruri Dumnezeului celui înfricoşat." "Dar voi îl pângăriţi, prin faptul că ziceţi: 'Masa Domnului este spurcată şi ce aduce ea este o mâncare de dispreţuit!' Voi ziceţi: 'Ce mai osteneală!' şi o dispreţuiţi, zice Domnul oştirilor; şi aduceţi ce este furat, şchiop

40:35 sau beteag: 'Iată darurile de mâncare pe care le aduceţi! Pot Eu să le primesc din mâinile voastre?' zice Domnul. Nu! Blestemat să fie înşelătorul, care are în turma lui o vită de parte bărbătească şi totuşi juruieşte şi jertfeşte Domnului o vită beteagă! Căci Eu sunt un Împărat mare, zice Domnul oştirilor, şi Numele Meu este înfricoşat printre neamuri."

40:36 "Dacă ai făcut o juruinţă lui Dumnezeu, nu zăbovi s-o împlineşti, căci Lui nu-I plac cei fără minte, de aceea împlineşte juruinţa pe care ai făcut-o. Mai bine să nu faci nici o juruinţă, decât să faci o juruinţă şi să n-o împlineşti" (Ecl. 5,4.5).

40:37 Dumnezeu a dat omului o parte de făcut în realizarea mântuirii semenilor săi. El poate lucra în legătură cu Hristos, făcând fapte de îndurare şi de binefacere. Dar el nu-i poate mântui, nefiind în stare să satisfacă cerinţele dreptăţii insultate. Aceasta o poate face numai Fiul lui Dumnezeu, lăsând la o parte onoarea şi slava, îmbrăcând natura Sa divină cu natură omenească şi venind pe pământ spre a Se umili şi a vărsa sângele Său în favoarea neamului omenesc.

40:38 Însărcinându-i pe ucenicii Săi să meargă "în toată lumea să predice Evanghelia la orice făptură", Hristos le-a încredinţat oamenilor lucrarea de răspândire a Evangheliei. Dar, în timp ce unii merg să propovăduiască, El îi cheamă pe alţii să răspundă cerinţelor Sale asupra lor pentru zecimi şi daruri, cu care să sprijine lucrarea de slujire şi să răspândească adevărul tipărit peste tot în ţară. Acestea sunt mijloacele lui Dumnezeu de înălţare a omului. Este tocmai lucrarea de care are El nevoie, pentru că ea va stârni cele mai profunde simpatii ale inimii şi va pune în exerciţiu cele mai înalte aptitudini ale minţii.

40:39 Orice lucru bun de pe pământ a fost pus aici de mâna darnică a lui Dumnezeu, ca expresie a iubirii Sale pentru om. Cei săraci sunt ai Lui şi cauza religiei este tot a Lui. El a pus mijloace în mâinile oamenilor, ca darurile Sale divine să se poată scurge prin canale umane, pentru a face lucrarea hotărâtă nouă pentru salvarea semenilor noştri. Fiecare are lucrarea lui hotărâtă în marele câmp. Şi totuşi, nimeni să nu creadă că Dumnezeu este dependent de om. El putea rosti cuvântul, şi fiecare fiu al sărăciei avea să fie făcut bogat. Într-o clipită de timp, El putea

40:40 să vindece neamul omenesc de toate bolile lui. El putea să se lipsească de pastori cu desăvârşire şi să-i facă pe îngeri ambasadori ai adevărului Său. El putea să scrie adevărul pe firmament, sau să-l tipărească pe frunzele pomilor şi pe florile câmpului, sau, printr-un glas auzibil, putea să-l proclame din cer. Dar Tatăl cel atotînţelept n-a ales nici una dintre aceste căi. El ştia că omul trebuia să facă ceva pentru ca viaţa să poată fi o binecuvântare pentru el. Aurul şi argintul sunt ale Domnului şi, dacă alegea, El putea să le plouă din cer; dar, în loc de aceasta, El l-a făcut pe om ispravnic al Lui, încredinţându-i mijloace, nu să fie acumulate, ci să fie folosite pentru binele altora. În felul acesta, omul devine mijlocul prin care El Îşi împarte binecuvântările pe pământ. Dumnezeu a făcut planul sistemului de binefacere pentru ca omul să poată deveni asemenea Creatorului său, binevoitor şi neegoist în caracter, în cele din urmă părtaş cu El la slăvita răsplată veşnică.

40:41 Dumnezeu lucrează prin unelte omeneşti şi oricine va trezi conştiinţa oamenilor, provocându-i pentru fapte bune şi pentru un interes adevărat în înaintarea cauzei adevărului, nu face aceasta de le sine, ci prin Duhul lui Dumnezeu care lucrează în el. Făgăduinţele făcute în astfel de împrejurări au un caracter sacru, fiind roade ale lucrării Duhului lui Dumnezeu. Când făgăduinţele acestea sunt îndeplinite, Cerul acceptă jertfa şi aceşti lucrători generoşi sunt creditaţi cu o astfel de comoară investită în banca cerului. Unii ca aceştia pun o bună temelie pentru timpul care vine, ca să poată apuca viaţa veşnică.

40:42 Dar când prezenţa imediată a Duhului lui Dumnezeu nu este aşa de viu simţită şi mintea ajunge antrenată în îngrijorările vremelnice ale vieţii, ei sunt atunci ispitiţi să pună la îndoială forţa obligaţiei pe care şi-au asumat-o de bunăvoie şi, cedând sugestiilor lui Satana, ei raţionează că asupra lor a fost făcută o presiune exagerată şi că au acţionat sub excitarea ocaziei; că cererea de mijloace spre a fi folosite pentru cauza lui Dumnezeu a fost exagerată şi că ei au fost

40:43 convinşi să făgăduiască sub pretexte false, fără să înţeleagă pe deplin subiectul, şi de aceea doresc să fie eliberaţi. Au pastorii puterea să le accepte scuzele şi să spună: "Voi nu mai sunteţi obligaţi faţă de făgăduinţa voastră; sunteţi dezlegaţi de juruinţa voastră"? Dacă îndrăznesc să facă aceasta, ei devin părtaşi la păcatul de care se face vinovat cel care îşi retrage făgăduinţa.

40:44 Prima alocare din tot venitul nostru s-o facem pentru Dumnezeu. În sistemul de binefacere prescris pentru iudei li se cerea ori să aducă Domnului primele roade din toate darurile Sale, fie din turmele şi cirezile lor, fie din produsele ţarinilor, livezilor sau viei, ori să le răscumpere printr-un echivalent. Cum s-a schimbat ordinea lucrurilor în zilele noastre! Cerinţele şi pretenţiile Domnului, dacă li se va da vreo atenţie, sunt lăsate tocmai la urmă. Totuşi, lucrarea noastră are nevoie de mijloace de zece ori mai multe acum decât au avut nevoie iudeii. Însărcinarea cea mare dată apostolilor a fost să meargă în toată lumea şi să propovăduiască Evanghelia. Aceasta arată întinderea lucrării şi creşterea răspunderii care apasă asupra urmaşilor lui Hristos din zilele noastre. Dacă legea cerea zecimi şi daruri cu mii de ani în urmă, cu cât sunt ele mult mai importante acum! Dacă bogaţii şi săracii trebuia să dea o sumă proporţională cu averea lor în economia iudaică, acum ea este de două ori mai importantă.

40:45 Majoritatea celor care mărturisesc a fi creştini îşi împart mijloacele cu mare silă. Mulţi dintre ei nu dau lui Dumnezeu a douăzecea parte din venitul lor, iar mulţi dau cu mult mai puţin decât atât; în acelaşi timp, este o mare grupă care jefuieşte pe Dumnezeu de zecimea cea mică şi alţii care vor să dea numai zecimea. Dacă toată zecimea s-ar vărsa în tezaurul Domnului aşa cum ar trebui, s-ar primi astfel de binecuvântări, încât darurile şi jertfele pentru scopuri sacre s-ar înmulţi de zece ori şi astfel ar fi păstrată deschisă calea între Dumnezeu şi om. Urmaşii lui Hristos să nu aştepte apeluri mişcătoare pentru a-i trezi la acţiune. Dacă sunt treziţi spiritual, ei vor auzi în venitul fiecărei săptămâni, mare sau mic, glasul lui Dumnezeu şi al conştiinţei cerând cu autoritate zecimile şi darurile datorate Domnului.

40:46 Lucrarea şi darurile urmaşilor Lui nu sunt numai dorite, ci, într-un sens, ele sunt absolut necesare. Cerul întreg este interesat în salvarea omului şi aşteaptă ca oamenii să devină interesaţi de propria lor mântuire şi de aceea a semenilor lor. Toate lucrurile sunt gata, dar biserica este aparent pe terenul fermecat. Când se vor trezi şi vor depune la picioarele lui Isus rugăciunile, averea şi toate energiile şi resursele lor, cauza adevărului va triumfa. Îngerii sunt uimiţi văzând cum creştinii fac atât de puţin, când Isus le-a dat un astfel de exemplu, neretrăgându-Se nici de la moarte, şi încă o moarte ruşinoasă. Este o mirare pentru ei faptul că, atunci când mărturisitorii vin în contact cu egoismul lumii, ei pot să revină la vederile lor strâmte şi la motive egoiste.

40:47 Două dintre cele mai mari păcate din lumea creştină de astăzi sunt prefăcătoria şi lăcomia în cele care au de-a face cu Dumnezeu. Există o creştere a nepăsării din partea multora în ce priveşte împlinirea făgăduinţelor lor faţă de diferitele instituţii şi întreprinderi religioase. Mulţi privesc la actul făgăduinţei ca şi când acesta nu le-ar impune nici o obligaţie de îndeplinit. Dacă socotesc că banii lor le vor aduce un profit considerabil, fiind investiţi în acţiunile de bancă sau în negustorie, sau dacă sunt indivizi în legătură cu instituţia pe care au făgăduit s-o ajute, care fac excepţie de la această acţiune de susţinere, ei se simt perfect liberi să-şi folosească banii după cum le place. Această lipsă de integritate este existentă în mare măsură printre cei care mărturisesc că păzesc poruncile lui Dumnezeu şi privesc spre arătarea pe curând a Domnului şi Mântuitorului lor.

40:48 Planul dăruirii benevole a fost orânduit de Dumnezeu, dar îndeplinirea fidelă a cerinţelor lui Dumnezeu adesea este refuzată ori amânată, ca şi când făgăduinţele solemne n-ar avea nici o semnificaţie. Din cauza faptului că membrii bisericii neglijează plata zecimii şi împlinirea făgăduinţelor, instituţiile noastre nu sunt scutite de lipsuri financiare. Dacă cu toţii, bogaţi şi săraci, ar aduce zecimea la vistierie, ar fi provizii suficiente de mijloace pentru a scoate cauza din criza financiară şi ar duce înainte în mod remarcabil lucrarea misionară din

40:49 diferitele ei departamente. Dumnezeu apelează la cei care cred adevărul să-I predea lucrurile care sunt ale Sale. Cei care au crezut că a reţine de la Dumnezeu este un câştig vor experimenta, în cele din urmă, blestemul Lui ca rezultat al jefuirii Sale de către ei. Nimic altceva decât incapacitatea totală de a plăti poate scuza pe cineva de neglijarea de a împlini prompt obligaţiile sale faţă de Domnul. Nepăsarea faţă de problema aceasta dovedeşte că te afli în starea de orbire şi înşelăciune şi că nu eşti vrednic de numele de creştin.

40:50 O comunitate este răspunzătoare pentru făgăduinţele membrilor ei individuali. Dacă văd că este un frate care neglijează să-şi împlinească juruinţele, ei trebuie să lucreze cu el amabil, dar lămurit. Dacă nu se află în împrejurări care să-i dea posibilitatea să-şi plătească juruinţa şi este un membru merituos şi cu inimă binevoitoare, atunci comunitatea să-l ajute în mod compătimitor. Astfel, ei pot trece dificultatea şi pot primi ei înşişi o binecuvântare.

40:51 Dumnezeu doreşte ca membrii bisericii Sale să considere obligaţiile lor faţă de El tot aşa de stricte ca şi îndatoririle lor faţă de comerciant sau faţă de piaţă. Fiecare să-şi revizuiască viaţa din trecut, să vadă dacă au fost neglijate făgăduinţele neplăcute sau nerăscumpărate, şi apoi să facă eforturi în plus spre a plăti "ultimul bănuţ"; pentru că toţi trebuie să fim confruntaţi şi să aşteptăm rezultatul final al unui tribunal unde nimic nu va rămâne în picioare la test, decât integritatea şi adevărul.

Printable Mode

Seek to any passage:


Book:
Chapter:
Paragraph:

Search the text:


Search in:
Terms:
Case insensitive:


Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here. Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.

Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.

1. Install a Zip Utility from Android Market.

2. Install a File Manager from Android Market.

3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.

4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).

5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.

6. Launch PhoneMe from your smartphone.

7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.

8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.


How to install the application in Java Mobile enabled phones

It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP) technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.

A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).

The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version. Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain the software to be installed on your mobile phone.

I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing, to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.

There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor) files. These JAD files has to be uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).

There are different methods to download the applications in your mobile phone as follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid

Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of the software.


1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
 

If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is enough to access https://biblephone.intercer.net/wap/  from the browser of the mobile phone, and to access the desired Bible version, and then to make an option about MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more). After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile phone.

Many phones have only this option for installing JAVA appplications.

2. By using the infrared port of the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.

If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared port of the computer (preferable laptop).

c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g. on the games or applications directories). After you made this selection, the file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have larger fonts, full screen display etc.

3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check if exists).

4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
On this case the steps are as follows:

a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next, you will start the synchronization / data transfer application and download the JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in the games or applications directories. Next, you will have to select for run the JAR desired file.

5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to download and run Java applications.


Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific models.

Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).

Multilingual Online Ebooks

It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.


Select another version:



Source: Text from read this link, compiled by biblephone2008@gmail.com





free counters

Locations of visitors to this page






If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here. May God bless you in studying the Holy Scriptures.



Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: