4:1 Satisfacerea apetitului
4:2 Iubiţi fraţi şi surori: Mi-au fost arătate unele lucruri în legătură cu comunitatea din ____. Mi-au fost prezentate cazuri individuale care, în multe privinţe, reprezintă cazurile multor altora. Printre ele era cel al sorei A. şi al soţului ei. Domnul l-a convins pe el de adevăr. A fost încântat de armonia şi spiritul adevărului şi a fost fericit să-l mărturisească. Dar Satana a venit la el cu ispita apetitului.
4:3 Fratele A. şi-a satisfăcut timp îndelungat apetitul cu excitante care i-au întunecat mintea, i-au slăbit intelectul şi i-au scăzut puterile morale. Raţiunea şi judecata au fost duse în robia apetitului stricat şi nenatural, şi dreptul lui de întâi născut şi natura umană dăruită de Dumnezeu au fost sacrificate obiceiurilor de necumpătare. Dacă fratele A. ar fi făcut din Cuvântul lui Dumnezeu studiul şi călăuza lui, dacă s-ar fi încrezut în Dumnezeu şi s-ar fi rugat pentru har ca să biruiască, ar fi avut putere ca în Numele lui Isus să împiedice pe ispititor.
4:4 Dar fratele A. niciodată n-a simţit înaltele pretenţii pe care le are Dumnezeu asupra lui. Facultăţile lui morale au fost slăbite de obiceiurile lui în mâncare şi băutură şi prin risipă nesocotită. Când a îmbrăţişat adevărul, el avea de format un caracter pentru cer. Dumnezeu avea să-l încerce şi să-l pună la probă. El are de făcut o lucrare pentru sine pe care n-ar putea să o facă nimeni în locul lui. Prin felul lui de viaţă, el a pierdut mulţi ani din preţiosul timp de ucenicie, când ar fi putut
4:5 câştiga o experienţă în probleme religioase, o cunoaştere a vieţii lui Hristos şi a nemărginitului sacrificiu făcut omului spre a-l elibera de cătuşele pe care i le-a pus Satana şi pentru a-l face în stare să slăvească Numele Lui.
4:6 Hristos a plătit un preţ scump pentru răscumpărarea omului. În pustia ispitei, El a suferit cele mai puternice chinuri datorate foamei; şi în timp ce era slăbit de post, Satana era prezent cu feluritele lui ispitiri ca să-L asalteze pe Fiul lui Dumnezeu, să profite de starea Lui de slăbiciune şi să-L biruiască, astfel încât să zădărnicească planul mântuirii. Dar Hristos a fost statornic. El a biruit în favoarea neamului omenesc ca să-l poată salva din degenerarea căderii. Experienţa lui Hristos este spre folosul nostru. Exemplul Lui în biruirea apetitului arată calea pentru cei ce vor să fie urmaşii Săi şi care, în final, vor şedea împreună cu El pe tronul Lui.
4:7 Hristos a suferit foamea în sensul cel mai deplin. Neamul omenesc are, în general, tot ce este necesar pentru întreţinerea vieţii. Şi totuşi, ca şi primii noştri părinţi, oamenii doresc ceea ce Dumnezeu vrea să oprească pentru că nu este cel mai bun pentru ei. Hristos a suferit foamea din lipsă de hrană necesară şi a rezistat ispitei lui Satana în privinţa apetitului. Satisfacerea apetitului necumpătat creează în omul căzut dorinţe nenaturale pentru lucruri care în cele din urmă se vor dovedi că duc la ruina lui.
4:8 Omul a ieşit din mâna lui Dumnezeu desăvârşit în fiecare capacitate a minţii şi trupului; în perfectă stare a spiritului, deci în perfectă sănătate. A fost nevoie de mai bine de două mii de ani de satisfacere a apetitului şi a pasiunilor păcătoase spre a crea o astfel de stare de lucruri în organismul uman, care avea să micşoreze forţa vitală. De-a lungul generaţiilor, tendinţa a fost ca aceasta să scadă. Satisfacerea apetitului şi a patimei a dus la exces şi violenţă. Depravarea şi urâciunile de tot felul au slăbit puterile şi au adus asupra neamului omenesc boli de tot felul, până ce vigoarea şi slava primelor generaţii au trecut, şi în a treia generaţie de la Adam, omul a început să arate semne de decădere. Generaţiile următoare, de după potop, au degenerat mai rapid.
4:9 Toată această greutate de nenorocire şi suferinţă acumulată poate fi urmărită în satisfacerea apetitului şi a patimei. Viaţa senzuală şi folosirea vinului strică sângele, aprind pasiunile şi produc boli de tot felul. Dar răul nu se opreşte aici. Părinţii lasă boli ca moştenire pentru copiii lor. De regulă, fiecare părinte transmite înclinaţiile şi tendinţele rele urmaşilor lui; el le dă boala din sângele lui stricat şi înfierbântat. Moravurile uşoare, boala şi debilitatea mintală sunt transmise ca moştenire de nenorocire de la tată la fiu, din generaţie în generaţie, şi aceasta aduce chin şi suferinţă în lume; şi nu este mai puţin decât o repetare a căderii omului.
4:10 O continuă călcare a legilor naturii este o continuă călcare a Legii lui Dumnezeu. Prezenta greutate de suferinţă şi chin pe care o vedem peste tot, diformitatea şi degradarea, boala şi imbecilitatea care inundă acum lumea, toate acestea fac din ea un spital de leproşi în comparaţie cu ceea ce ar putea fi sau cu ceea ce a plănuit Dumnezeu să fie; şi generaţia actuală este slabă în putere mintală, morală şi fizică. Toată această suferinţă s-a acumulat din generaţie în generaţie, pentru că omul căzut vrea să calce Legea lui Dumnezeu. Sunt comise păcate din ce în ce mai mari prin satisfacerea apetitului stricat.
4:11 Gustul creat pentru tutun, o otravă odioasă şi dezgustătoare, dă naştere la dorinţa după stimulente şi mai puternice, cum sunt băuturile alcoolice, care sunt luate sub un pretext sau altul pentru vreo infirmitate imaginară sau pentru prevenirea unor boli posibile. În felul acesta se creează un apetit nenatural pentru aceste stimulente excitante şi vătămătoare; şi acest apetit s-a întărit până ce creşterea necumpătării în această generaţie a ajuns alarmantă. Oameni iubitori de băuturi alcoolice pot fi văzuţi peste tot. Intelectul lor este debil, puterile morale sunt slăbite, sensibilităţile sunt tocite, iar cerinţele lui Dumnezeu şi ale cerului nu sunt înţelese, lucrurile veşnice nu sunt apreciate. Biblia declară că nici un beţiv nu va moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.
4:12 Tutunul şi băuturile alcoolice îl abrutizează şi îl pângăresc pe cel care le foloseşte. Dar răul nu se opreşte aici. El le transmite temperamentul iritabil,
4:13 sângele stricat, intelectul slăbit şi morala slabă copiilor săi şi se face responsabil de toate rezultatele rele pe care umblarea lui rea şi destrăbălată le aduce asupra familiei lui şi asupra localităţii. Neamul omenesc geme sub greutatea nenorocirii acumulate din cauza păcatelor generaţiilor trecute. Şi totuşi, aproape fără să cugete şi fără grijă, bărbaţi şi femei ai generaţiei actuale satisfac necumpătarea prin îmbuibare şi beţie, şi în felul acesta lasă ca moştenire pentru generaţia următoare boală, intelect slăbit şi moravuri corupte.
4:14 Necumpătarea de orice fel este cel mai rău soi de egoism. Cei care se tem într-adevăr de Dumnezeu şi păzesc poruncile Lui privesc la aceste lucruri în lumina raţiunii şi a religiei. Cum poate un bărbat sau o femeie să păzească Legea lui Dumnezeu, care îi cere omului să-l iubească pe semenul său ca pe sine însuşi, dacă îşi satisface apetitul necumpătat, care amorţeşte creierul, slăbeşte intelectul şi umple corpul cu boală? Necumpătarea aprinde pasiunile şi dă frâu liber desfrâului, iar raţiunea şi conştiinţa sunt orbite de pasiunile inferioare.
4:15 Noi întrebăm: Ce vrea soţul sorei A. să facă? Vrea el, ca şi Esau, să-şi vândă dreptul de întâi născut pe un blid de linte? Vrea el să îşi vândă bărbăţia lui evlavioasă spre a satisface un gust stricat, care aduce numai nefericire şi degradare? "Plata păcatului este moartea." N-are acest frate curajul moral să refuze apetitul? Obiceiurile lui nu sunt în armonie cu adevărul şi cu Mărturiile de mustrare pe care Dumnezeu a considerat că este bine să le dea poporului Său. Conştiinţa lui n-a fost întru totul moartă. El ştia că nu putea să-I slujească lui Dumnezeu şi să-şi satisfacă şi apetitul lui; de aceea, a cedat ispitei lui Satana, care a fost prea puternică pentru ca să i se opună în puterea lui, şi a fost biruit. El a transferat dorinţa de interes pentru adevăr altor cauze decât celei adevărate pentru ca să acopere scopul lui cel slab şi adevărata cauză a alunecării de la Dumnezeu, care era apetitul nestăpânit.
4:16 Aici se poticnesc mulţi; ei şovăie între refuzul apetitului şi satisfacerea lui, şi, în cele din urmă, sunt biruiţi de vrăjmaş şi renunţă la adevăr. Mulţi care au alunecat
4:17 de la adevăr atribuie, ca motiv al umblării lor, faptul că nu cred în Mărturii. Acum, întrebarea este: Vor renunţa ei la idolul lor, pe care Dumnezeu îl condamnă, sau vor continua să meargă pe calea lor cea rea, de satisfacere a slăbiciunii, şi vor lepăda lumina pe care le-a dat-o Dumnezeu, care mustră chiar lucrurile care lor le fac plăcere? Întrebarea pe care trebuie să şi-o pună este: Să mă lepăd de mine şi să primesc ca fiind ale lui Dumnezeu Mărturiile care mustră păcatele mele sau să lepăd Mărturiile pentru că ele mustră păcatele mele?
4:18 În multe cazuri, Mărturiile sunt primite în întregime, păcatul şi satisfacerea poftei sunt părăsite şi de îndată începe o reformă în armonie cu lumina dată de Dumnezeu. În alte cazuri, îngăduinţele păcătoase sunt îndrăgite, Mărturiile sunt lepădate şi multe scuze neadevărate sunt oferite altora ca motiv pentru refuzarea primirii lor. Adevăratul motiv nu este arătat. Aceasta este o lipsă de curaj moral - a unei voinţe întărite şi stăpânite de Duhul lui Dumnezeu, pentru a renunţa la obiceiuri păcătoase.
4:19 Nu este o lucrare uşoară să birui gustul pentru narcotice şi excitante. Această mare victorie poate fi câştigată numai în Numele lui Hristos. El a biruit în favoarea omului în postul cel lung de aproape şase săptămâni, din pustia ispitirii. El simpatizează cu slăbiciunea omului. Iubirea Lui pentru omul căzut a fost atât de mare, încât a făcut sacrificii fără margini ca să poată ajunge la el, în degradarea lui, şi, prin puterea Lui divină, să-l ridice, în final, la tronul Său. Dar depinde de om dacă Hristos va îndeplini pentru el ceea ce este întru totul în stare să facă.
4:20 Va vrea omul să se ţină de puterea divină şi, cu hotărâre şi stăruinţă, să-i reziste lui Satana, după pilda dată de Domnul Hristos în lupta cu vrăjmaşul, în pustia ispitei? Dumnezeu nu poate să mântuiască pe om împotriva voinţei lui din puterea şireteniilor lui Satana. Omul trebuie să lucreze cu puterea lui umană, ajutat de puterea divină a lui Hristos spre a rezista şi spre a
4:21 se învinge cu orice preţ pe sine însuşi. Pe scurt, omul trebuie să învingă cum a învins Hristos. Şi atunci, prin biruinţa care este privilegiul lui s-o câştige prin Numele atotputernic al lui Isus, el poate deveni un moştenitor al lui Dumnezeu şi împreună moştenitor cu Isus Hristos. Acesta n-ar putea fi cazul dacă toată biruinţa a fost realizată numai de Domnul Hristos. Omul trebuie să-şi facă partea lui; el trebuie să fie victorios în contul lui, prin puterea şi harul dat de Domnul Hristos. Omul trebuie să fie un împreună lucrător cu Hristos în lucrarea de biruinţă şi atunci el va fi părtaş împreună cu Hristos la slava Lui.
4:22 Lucrarea în care suntem angajaţi este o lucrare sacră. Apostolul Pavel îi îndeamnă pe fraţii lui: "Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, prea iubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu." Este o datorie sacră pe care o avem faţă de Dumnezeu de a păstra duhul curat ca templu pentru Duhul Sfânt. Dacă inima şi mintea sunt devotate slujirii lui Dumnezeu, ascultând de toate poruncile Sale şi iubindu-l cu toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul şi cu toată puterea, şi pe aproapele nostru ca pe noi înşine, noi vom fi găsiţi loiali şi credincioşi faţă de toate cerinţele cerului.
4:23 Apostolul spune din nou: "Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, şi să nu mai ascultaţi de poftele lui." De asemenea, el îi îndeamnă pe fraţii lui la hărnicie zeloasă şi stăruinţă fermă în eforturile pentru curăţia şi sfinţenia vieţii, prin aceste cuvinte: "Toţi cei care se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji; noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji."