39:33 Pavel era profund neliniştit deoarece voia ca umilinţa lui Hristos să fie văzută şi înţeleasă. El era convins că, dacă mintea oamenilor putea fi adusă să privească uimitoarea jertfă făcută de Maiestatea cerului, orice egoism avea să fie alungat din inima lor. Mai întâi, el îndreaptă mintea spre poziţia pe care a ocupat-o Hristos în cer, la sânul Tatălui Său; apoi Îl descoperă ca dezbrăcându-Se de slava Lui, supunându-Se de bună voie la toate condiţiile umilitoare ale naturii omului, luându-Şi responsabilităţile de rob şi devenind ascultător până la moarte, şi încă cea mai infamă şi revoltătoare moarte, cea mai ruşinoasă, cea mai chinuitoare - moartea pe cruce. Pot creştinii să contemple această manifestare minunată a iubirii lui Dumnezeu faţă de om fără emoţii de iubire şi un simţământ de înţelegere a faptului că noi nu suntem ai noştri? Un astfel de Stăpân nu trebuie să fie servit de silă, din lăcomie sau egoism.