36:3 Dumnezeu nu putea face mai mult pentru om decât a făcut, dând pe iubitul Lui Fiu, nici să facă mai puţin şi totuşi să asigure răscumpărarea omului şi menţinerea demnităţii Legii divine. El a turnat în favoarea noastră întreaga comoară a cerului; pentru că, dând pe Fiul Său, El ne-a deschis porţile de aur ale cerului, făcând un dar nemărginit celor care vor accepta jertfa şi se vor întoarce la credincioşia lor faţă de Dumnezeu. Hristos a venit în lumea noastră cu o iubire în inima Lui atât de vastă cât veşnicia, oferindu-Se să-l facă pe om moştenitor al tuturor bogăţiilor şi slavei Lui. În fapta Lui, El a descoperit omului caracterul Tatălui Său, arătând fiecărei fiinţe omeneşti că El poate fi drept şi totuşi să îndreptăţească pe cel care crede în Isus. Maiestatea cerului nu Şi-a plăcut Sieşi. Orice a făcut era cu referire la mântuirea omului. Egoismul, sub toate formele lui, era mustrat în prezenţa Lui. El a luat asupra Sa natura noastră ca să poată suferi în locul nostru, făcând sufletul Său o jertfă pentru păcat. El a fost lovit de Dumnezeu şi a suferit pentru a salva pe om din nenorocirea pe care o merita pentru că a călcat Legea lui Dumnezeu. Prin lumina care străluceşte de la cruce, Hristos Şi-a propus să atragă pe toţi oamenii la Sine. Inima Sa umană tânjea după neamul omenesc. Braţele Lui erau deschise să-i primească şi El i-a invitat pe toţi să vină la El. Viaţa Lui de pe pământ a fost o continuă lepădare de sine şi bunăvoinţă.