33:6 Oamenii pot fi în stare să repete cu uşurinţă marile adevăruri scoase la lumină cu atâta profunzime şi perfecţiune în publicaţiile noastre; ei pot să vorbească înfocat şi inteligent despre declinul religiei în biserică; pot prezenta standardul evanghelic în faţa poporului într-o manieră foarte iscusită, în timp ce îndatoririle de fiecare zi ale vieţii creştine, care cer acţiune şi implicare, sunt privite de ei ca nefăcând parte din problemele importante. Aceasta-i primejdia ta. Religia practică îşi revendică pretenţiile atât asupra inimii şi a minţii, cât şi asupra vieţii zilnice. Credinţa noastră sacră nu constă numai din simţire sau numai din acţiune, ci cele două trebuie să fie combinate în viaţa creştină. Religia practică nu există independent de lucrarea Duhului Sfânt. Frate, tu ai nevoie de această acţiune şi tot aşa au nevoie toţi cei care lucrează să-i convingă pe păcătoşi de starea lor pierdută. Această acţiune a Duhului lui Dumnezeu nu îndepărtează de la noi necesitatea de a ne exercita facultăţile şi talentele, ci ne învaţă cum să folosim fiecare putere spre slava lui Dumnezeu. Facultăţile omeneşti, când sunt sub îndrumarea specială a harului lui Dumnezeu, pot fi folosite pentru cel mai bun scop de pe pământ şi vor fi exercitate în viaţa viitoare, nemuritoare.