32:9 Iubite frate, Dumnezeu te iubeşte şi este foarte răbdător cu tine, în ciuda multelor tale greşeli. Având în vedere afectuoasa şi milostiva iubire a lui Dumnezeu, exercitată în favoarea ta, n-ar trebui să fii mai amabil, mai tolerant, mai răbdător şi iertător faţă de copiii tăi? Prin asprimea şi severitatea pe care le manifeşti, îi îndepărtezi de tine. Nu le poţi da lecţii de răbdare, toleranţă, îndelungă răbdare şi gentileţe, când tu eşti prea autoritar şi te înfurii pe ei. Aceşti copii au pecetea caracterului dat de către părinţii lor; şi dacă vrei să-i sfătuieşti, să-i îndrumi şi să-i ajuţi să nu apuce pe nici o cale rea, ţinta nu poate fi atinsă prin asprime şi prin ceea ce lor li se pare tiranie. Dacă în temere de Dumnezeu poţi să-i povăţuieşti cu toată grija şi iubirea afectuoasă pe care trebuie să le manifeste un tată faţă de copiii care greşesc, atunci tu va trebui să le demonstrezi că într-adevăr există putere spre a-i transforma pe cei care îl primesc. Când copiii nu procedează în conformitate cu ideile tale, în loc să-ţi manifeşti mâhnirea pentru relele lor, în loc să insişti pe lângă ei şi să te rogi pentru ei, tu eşti cuprins de patimă şi mergi pe o cale care lor nu le va face bine, ci doar va face să înceteze afecţiunea lor şi în final să-i despartă de tine.