32:5 Înţelepciunea pe care o dă Dumnezeu îi va determina pe oameni să se cerceteze. Adevărul îi va convinge de erorile lor şi relele existente. Inima trebuie să fie deschisă spre a vedea, a-şi da seama şi a recunoaşte relele acestea şi apoi, cu ajutorul lui Isus, fiecare trebuie să se angajeze serios în lucrarea de a le învinge. Cunoştinţa câştigată prin înţelepciunea lumii, oricât s-ar strădui să o obţină, este la urma urmei limitată şi, comparativ, inferioară. Dar puţini înţeleg căile şi lucrările lui Dumnezeu în tainele providenţei Lui. Ei avansează câţiva paşi, şi apoi nu mai sunt în stare să atingă fundul sau ţărmul. Cugetătorul superficial este cel care se socoteşte înţelept. Bărbaţii de o valoare certă, cu cunoştinţe înalte, sunt cei mai dispuşi să admită slăbiciunea propriei lor înţelegeri. Dumnezeu doreşte ca fiecare care pretinde că este ucenicul Lui să fie un învăţăcel, să fie înclinat mai mult să înveţe decât să predea lecţii.