3:61 N-a fost un lucru uşor să menţii oştile lui Israel în aşteptare înaintea Domnului. Oamenii erau tulburaţi şi plini de groază. Le lipseau disciplina şi stăpânirea de sine. Impresionaţi de ororile situaţiei lor, ei au devenit violenţi şi iraţionali. Se aşteptau să cadă repede în mâinile asupritorilor, şi bocetele şi învinuirile lor erau vehemente şi pătrunzătoare. Minunatul stâlp de nor i-a însoţit în peregrinările lor şi i-a ocrotit de razele fierbinţi ale soarelui. Toată ziua el s-a deplasat grandios în faţa lor, nefiind expuşi nici strălucirii soarelui şi nici furtunii; iar noaptea, devenea stâlp de foc, ca să le lumineze calea. Ei l-au urmat ca un semn al lui Dumnezeu să meargă înainte; dar acum se întrebau dacă acesta n-ar putea fi umbra unei teribile calamităţi care urma să cadă asupra lor, deoarece nu el i-a condus pe partea greşită a muntelui, pe un drum de netrecut? Astfel, îngerul lui Dumnezeu le-a apărut în mintea lor înşelată ca prevestitor al dezastrului.