Printable ModeMărturii pentru comunitate vol.4, 3
|
3:1 MĂRTURII PENTRU COMUNITATE Numărul 26 Biografii biblice 3:2 Vieţile raportate în Biblie sunt istorisiri autentice ale persoanelor reale. De la Adam şi, succesiv, pe parcursul generaţiilor, până la vremea apostolilor, avem un raport clar şi simplu despre ce s-a întâmplat în realitate şi experienţa veritabilă a personajelor reale. Pentru mulţi este un subiect de mirare ca istoria inspirată să relateze din viaţa oamenilor buni fapte care pătează caracterul lor moral. Necredincioşii sesizează cu mare satisfacţie aceste păcate şi îi iau în bătaie de joc pe cei care le-au săvârşit. Scriitorii inspiraţi nu mărturisesc neadevăruri pentru a preveni ca paginile istoriei sacre să fie întunecate de informaţii despre slăbiciunile şi greşelile omeneşti. Scribii lui Dumnezeu au scris cum le-a dictat Duhul Sfânt, neavând ei înşişi controlul asupra lucrării. Ei au scris adevărul literal şi sunt descoperite fapte sumbre şi respingătoare din motive pe care mintea noastră mărginită nu le poate pricepe pe deplin. 3:3 Aceasta este una dintre cele mai bune dovezi despre autenticitatea Scripturilor, că adevărul nu este răuvoitor comentat şi nici păcatele personajelor principale nu sunt suprimate. Mulţi vor susţine că este o problemă uşoară să relatezi ce s-a întâmplat într-o viaţă obişnuită. Dar s-a dovedit faptul că este imposibil din punct de vedere omenesc să redai o istorisire nepărtinitoare despre un contemporan; şi este tot atât de dificil să povesteşti, fără să te abaţi de la adevăr, istoria unei persoane sau a unui popor cu ale căror fapte am devenit familiarizaţi. Mintea umană este atât de supusă faţă de prejudecată, 3:4 încât este aproape imposibil să trateze subiectul fără părtinire. Fie că greşelile persoanei în cauză sunt scoase în evidenţă ca fiind bătătoare la ochi, fie virtuţile ei strălucesc cu o strălucire neîntunecată, întocmai după cum are scriitorul prejudecată pentru ea sau împotriva ei. Oricât ar intenţiona istoricul să fie nepărtinitor, toţi criticii vor fi de acord că este o problemă foarte grea să fie într-adevăr aşa. 3:5 Dar ungerea divină, ridicată mai presus de slăbiciunile naturii omeneşti, spune adevărul gol-goluţ. Cât de multe biografii au fost scrise despre creştini fără greşeli, care în viaţa lor de cămin şi în relaţiile cu biserica au strălucit ca exemple de evlavie imaculată! Nici un cusur n-a pătat frumuseţea sfinţeniei lor, nici o greşeală nu este raportată spre a ne aminti că ei erau lut obişnuit, fiind supuşi ispitelor comune ale naturii omeneşti. Totuşi, dacă pana inspirată ar fi scris istoria vieţii lor, cât de diferită ar fi apărut! S-ar fi descoperit slăbiciune omenească, egoism, bigotism şi mândrie, poate păcate ascunse şi continua luptă dintre spirit şi firea pământească. Nici chiar jurnalele personale nu descoperă pe paginile lor faptele păcătoase ale scriitorului. Uneori, conflictele cu cel rău sunt raportate, dar numai când cel drept a câştigat biruinţa. Dar ele pot conţine un raport fidel despre fapte de laudă şi străduinţe nobile; aceasta, de asemenea, când scriitorul intenţionează în mod cinstit să păstreze un jurnal fidel al vieţii lui. Este aproape o imposibilitate umană să ne descoperim greşelile pentru posibila lor cercetare de către prietenii noştri. 3:6 Dacă buna noastră Biblie ar fi fost scrisă de persoane neinspirate, ea ar fi avut o cu totul altă înfăţişare şi ar fi fost un studiu descurajant pentru fiinţele omeneşti, care se luptă cu slăbiciuni naturale şi ispitirile unui vrăjmaş viclean. Dar aşa cum este ea, noi avem un raport corect al experienţelor religioase ale personajelor de seamă din istoria biblică. Bărbaţi pe care i-a favorizat Dumnezeu, şi cărora le-a încredinţat responsabilităţi mari, au fost biruiţi uneori de ispită şi au comis păcate, întocmai cum şi noi, în zilele de astăzi, ne luptăm, şovăim şi greşim adesea. Dar este încurajator pentru inima noastră 3:7 descurajată să ştim că, prin harul lui Dumnezeu, ea poate câştiga vigoare spre a se ridica din nou deasupra naturii ei rele; şi, amintindu-ne acest lucru, suntem gata să reînnoim lupta. 3:8 Murmurările israeliţilor şi nemulţumirea lor rebelă, ca şi puternicele minuni făcute în favoarea lor şi pedeapsa pentru idolatria şi nerecunoştinţa lor sunt raportate pentru folosul nostru. Pilda vechiului Israel este dată ca o avertizare pentru poporul lui Dumnezeu, pentru ca ei să evite necredinţa şi să scape de mânia Lui. Dacă nelegiuirile evreilor ar fi fost omise din Raportul Sacru, şi ar fi fost raportate numai virtuţile, istoria lor n-ar fi reuşit să ne înveţe lecţia pe care ne-o prezintă. 3:9 Necredincioşii şi iubitorii de păcate se scuză, citând păcatele bărbaţilor cărora Dumnezeu le-a dat autoritate în vremurile vechi. Ei susţin că, dacă aceşti bărbaţi sfinţi au cedat ispitei şi au comis păcate, nu trebuie să fim miraţi dacă şi ei vor fi vinovaţi de fapte rele; şi lasă să se înţeleagă că, la urma urmei, nu sunt aşa de răi, dat fiind faptul că au în faţa lor exemple de păcătoşenie atât de ilustre. 3:10 Principiul dreptăţii cere o istorisire fidelă a faptelor pentru folosul tuturor celor care vor citi vreodată Raportul Sacru. Aici vedem dovezile înţelepciunii divine. Nouă ni se cere să ascultăm de Legea lui Dumnezeu şi nu suntem doar informaţi cu privire la pedeapsa neascultării, ci avem povestite, spre folosul şi avertizarea noastră, istoria lui Adam şi a Evei din Paradis şi tristele rezultate ale neascultării lor de poruncile lui Dumnezeu. Raportul este complet şi explicit. Legea dată omului în Eden este relatată împreună cu pedeapsa care urmează în caz de neascultare faţă de ea. Apoi urmează istorisirea ispitei şi a căderii şi pedeapsa aplicată părinţilor noştri care au greşit. Exemplul lor ne este dat ca avertizare împotriva neascultării, pentru ca noi să putem fi siguri că plata păcatului este moartea, că dreptatea lui Dumnezeu, care pedepseşte, nu greşeşte niciodată şi că El pretinde de la fiinţele pe care le-a creat o strictă consideraţie pentru poruncile Sale. Când a fost proclamată Legea la Sinai, cât 3:11 de precisă a fost pedeapsa anunţată, cât de sigur avea să urmeze pedeapsa după călcarea acelei Legi şi cât de clare sunt raportate cazurile ca dovadă a acelui fapt! 3:12 Pana inspiraţiei, credincioasă faţă de sarcina ei, ne vorbeşte despre păcatele care i-au învins pe Noe, Lot, Moise, Avraam, David şi Solomon şi că până şi spiritul puternic al lui Ilie a slăbit în faţa ispitei din timpul încercării lui de groază. Neascultarea lui Iona şi idolatria lui Israel sunt raportate fidel. Lepădarea de Hristos a lui Petru, controversa aspră a lui Pavel şi Barnaba, slăbiciunile şi defectele profeţilor şi ale apostolilor, toate sunt arătate de Duhul Sfânt, care ridică cortina de pe inima umană. Acolo se află în faţa noastră vieţile credincioşilor, cu toate greşelile şi nebuniile lor, care sunt intenţionate ca o lecţie pentru toate generaţiile care vor urma. Dacă ar fi fost fără cusur, ei ar fi fost mai mult decât oameni, şi natura noastră păcătoasă ar pierde orice nădejde să ajungă vreodată la acel punct de desăvârşire. Dar văzând unde au luptat şi au căzut, unde au prins curaj din nou şi, prin harul lui Dumnezeu, au câştigat, noi suntem încurajaţi să trecem peste obstacolele pe care ni le pune în cale natura noastră degenerată. 3:13 Dumnezeu a fost întotdeauna fidel să pedepsească păcatul. El i-a trimis pe profeţii Săi să-i avertizeze pe cei vinovaţi, să le denunţe păcatele şi să rostească pedeapsa asupra lor. Cei care întrea- bă de ce prezintă Cuvântul lui Dumnezeu păcatele poporului Său într-o manieră atât de lămurită, pentru ca batjocoritorii să-i ia în derâdere pe sfinţi şi să-i compătimească, trebuie să ia în considerare faptul că toate au fost scrise pentru informarea lor, ca să poată evita relele raportate şi să imite numai neprihănirea celor care I-au slujit Domnului. 3:14 Noi avem nevoie tocmai de astfel de lecţii ca cele date de Biblie, deoarece, o dată cu descoperirea păcatului, este raportată pedeapsa care urmează. Mâhnirea şi căinţa celor vinovaţi şi tânguirea sufletului bolnav de păcat vin la noi din trecut şi ne spun că omul avea nevoie, atunci ca şi acum, de îndurarea iertătoare a lui Dumnezeu. Ea ne învaţă că, în timp ce El pedepseşte păcatul, Se îndură şi iartă pe păcătosul care se pocăieşte. 3:15 În providenţa Sa, Domnul a văzut că este potrivit să înveţe şi să avertizeze pe poporul Său în diferite feluri. Prin poruncă directă, scrieri sfinte 3:16 şi prin Spiritul Profeţiei, El le face cunoscută voinţa Sa. Lucrarea mea este să spun lămurit poporului lui Dumnezeu greşelile şi erorile lui. Pentru că păcatele unor anumite persoane au fost scoase la lumină, nu este nici o dramă că ei stau mai rău înaintea Domnului decât mulţi dintre cei ale căror defecte nu sunt descoperite. Dar am arătat că eu nu îmi aleg lucrarea, ci în umilinţă ascult de voinţa lui Dumnezeu. Greşelile şi faptele rele din viaţa pretinşilor creştini sunt arătate pentru informarea celor care sunt expuşi să cadă în aceleaşi ispite. Experienţa unuia serveşte ca un semnal luminos spre a-i avertiza pe alţii despre pericolul stâncilor. 3:17 În felul acesta sunt descoperite cursele şi planurile lui Satana, importanţa desăvârşirii caracterului creştin şi mijloacele prin care se poate obţine acest rezultat. Dumnezeu arată în felul acesta ce este necesar pentru asigurarea binecuvântării Lui. Există o predispoziţie din partea multora să lase să se trezească simţăminte de răzvrătire, dacă sunt mustrate păcatele lor personale. Spiritul acestor generaţii este: "Spuneţi-ne lucruri măgulitoare." Dar Spiritul Profeţiei spune numai adevărul. Nelegiuirea abundă, şi iubirea multora care mărturisesc a fi urmaşi ai lui Hristos devine rece. Ei sunt orbi faţă de păcătoşenia inimii lor şi nu-şi simt starea slabă şi neajutorată. Dumnezeul cel îndurător ridică cortina şi arată că în spatele scenei există un ochi care vede vinovăţia lor ascunsă şi motivele acţiunilor lor. 3:18 Păcatele bisericilor populare sunt mascate. Mulţi membri îşi satisfac viciile cele mai grosolane şi sunt cufundaţi în nelegiuire. Babilonul este căzut şi a ajuns o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte. Păcatele cele mai revoltătoare ale veacului găsesc adăpost sub pelerina creştinătăţii. Mulţi vestesc că Legea lui Dumnezeu a fost desfiinţată şi, desigur, că viaţa lor este conformă cu credinţa. Dacă nu există lege, atunci nu există nici călcare de lege şi nici păcat, pentru că păcatul este călcarea legii. 3:19 Firea pământească este vrăjmaşă împotriva lui Dumnezeu şi se răzvrăteşte contra voinţei Lui. Lasă să renunţi o dată la jugul ascultării şi inconştient se alunecă în nelegiuirea păcatului. Nelegiuirea abundă printre cei care vorbesc minunat despre libertatea religioasă curată şi 3:20 desăvârşită. Purtarea lor este contrară Domnului şi ei sunt conlucrători cu vrăjmaşul sufletelor. Lumina adevărului descoperit este abătută din faţa lor şi frumuseţile sfinţeniei sunt numai nişte umbre pentru ei. 3:21 Este uimitor să vezi pe ce temelii slabe clădesc foarte mulţi speranţele lor pentru cer. Ei rostesc invective împotriva Legii Celui Nemărginit ca şi când ar vrea să-L sfideze şi să anuleze Cuvântul Lui. Nici chiar Satana, cu cunoştinţa lui despre Legea divină, n-ar îndrăzni să ţină cuvântările pe care unii pastori dispreţuitori ai Legii le ţin de la amvon. Totuşi, el jubilează la blasfemia lor. 3:22 Mi-a fost arătat ce este omul fără cunoaşterea voinţei lui Dumnezeu. Păcate şi nelegiuire umplu măsura vieţii lor. Dar când Duhul lui Dumnezeu îi descoperă deplina însemnătate a Legii, ce schimbare are loc în inima lui! Ca şi Belşaţar, el citeşte conştient scrierea de mână a Celui Atotputernic şi condamnarea pune stăpânire pe suflet. Tunetele Cuvântului lui Dumnezeu îl trezesc din letargie şi el cere îndurare în Numele lui Isus. Şi Dumnezeu ascultă totdeauna cu o ureche binevoitoare acea cerere umilă. El niciodată nu îl îndepărtează fără mângâiere pe cel care se căieşte. 3:23 Dumnezeu a văzut că este bine să-mi descopere nevoile şi greşelile poporului Său. Oricât a fost de dureros, eu le-am prezentat fidel celor care s-au abătut, greşelile şi mijloacele de remediere, după porunca Duhului lui Dumnezeu. În multe cazuri, aceasta a aţâţat limba clevetitorilor şi i-a înveninat împotriva mea pe cei pentru care am lucrat şi am suferit. Dar, din această cauză, eu nu m-am abătut de la calea mea. Dumnezeu mi-a dat lucrarea mea şi, sprijinită de puterea Lui, mi-am îndeplinit dureroasele sarcini pe care le-a pus asupra mea. În felul acesta, Duhul lui Dumnezeu a pronunţat avertizări şi judecăţi, nerefuzând, totuşi, făgăduinţa cea plăcută a îndurării. 3:24 Dacă ar recunoaşte şi ar accepta învăţăturile Sale, poporul lui Dumnezeu ar găsi o cale dreaptă pe care să meargă şi o lumină călăuzitoare prin întuneric şi descurajare. David a învăţat înţelepciunea din procedeele lui Dumnezeu 3:25 cu el şi s-a plecat în umilinţă sub pedeapsa Celui Prea Înalt. Descrierea fidelă a adevăratei lui stări, făcută de profetul Natan, l-a determinat pe David să-şi recunoască păcatele şi l-a ajutat să se despartă de ele. El a acceptat sfatul cu umilinţă şi s-a smerit înaintea lui Dumnezeu. "Legea Domnului", exclamă el, "este desăvârşită şi înviorează sufletul". 3:26 Păcătoşii pocăiţi n-au motiv să ajungă la disperare pentru că li se amintesc călcările de lege şi sunt avertizaţi de pericolele în care se află. Chiar eforturile acestea făcute în favoarea lor arată cât de mult îi iubeşte Dumnezeu şi doreşte să-i salveze. Ei n-au decât să-I urmeze sfatul şi să facă voia Lui, spre a moşteni viaţa veşnică. Dumnezeu descoperă păcatele, iar copiii Lui care au greşit le pot vedea în toată enormitatea lor în lumina adevărului divin. Apoi au datoria să renunţe la ele pentru totdeauna. 3:27 Dumnezeu este tot atât de puternic să salveze din păcat astăzi cum a fost în timpul patriarhilor, al lui David, al profeţilor şi apostolilor. Mulţimea cazurilor raportate în istoria sacră, unde Dumnezeu Şi-a eliberat poporul de nelegiuirile lui, ar trebui să facă pe creştinul acestui timp dornic să primească informaţie divină şi, zelos, să-şi desăvârşească un caracter care va suporta amănunţita cercetare a judecăţii. 3:28 Istoria biblică întăreşte inima slăbită cu nădejdea îndurării lui Dumnezeu. Nu trebuie să disperăm când vedem că alţii au de luptat cu descurajări ca ale noastre, au căzut în ispite exact cum am căzut şi noi şi totuşi au recâştigat terenul şi au fost binecuvântaţi de Dumnezeu. Cuvintele inspiraţiei mângâie şi înveselesc sufletul greşit. Cu toate că patriarhii şi apostolii au fost supuşi slăbiciunilor umane, totuşi, prin credinţă, au obţinut o reputaţie bună, şi-au dus luptele în puterea Domnului şi au biruit în mod strălucitor. Astfel, noi ne putem încrede în virtutea sacrificiului ispăşitor şi să fim biruitori în Numele lui Isus. Natura omenească este natură omenească peste tot în lume, de pe vremea lui Adam până la generaţia de astăzi, şi iubirea lui Dumnezeu în toate veacurile este fără egal. 3:29 Unitatea Bisericii 3:30 Iubiţi fraţi: După cum diferitele mădulare ale organismului uman sunt unite spre a alcătui un corp întreg, şi fiecare îşi îndeplineşte slujba în ascultare de inteligenţa care conduce întregul, tot aşa şi membrii bisericii lui Hristos trebuie să fie uniţi într-un corp simetric, supus inteligenţei sfinţite a întregului. 3:31 Înaintarea bisericii este întârziată de cursul greşit al membrilor ei. Unirea cu biserica, deşi este un act important şi necesar, nu-l face pe cineva creştin, nici nu-i asigură mântuirea. Noi nu ne putem asigura un titlu pentru cer prin faptul că avem numele înscris în registrul comunităţii, în timp ce inimile noastre sunt înstrăinate de Hristos. Noi trebuie să fim reprezentanţii Săi credincioşi pe pământ, care lucrăm împreună cu El. "Prea iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu." Noi trebuie să ţinem minte această sfântă legătură şi să nu facem nimic care să aducă dezonoare asupra cauzei Tatălui nostru. 3:32 Mărturisirea noastră de credinţă este măreaţă. Ca adventişti, păzitori ai Sabatului, noi mărturisim că ascultăm de toate poruncile lui Dumnezeu şi aşteptăm venirea Răscumpărătorului nostru. Puţinilor credincioşi ai lui Dumnezeu le-a fost încredinţată cea mai solemnă solie de avertizare. Noi trebuie să arătăm prin cuvinte şi fapte că recunoaştem marea responsabilitate pe care o avem. Lumina noastră trebuie să strălucească aşa de clar, încât alţii să poată vedea că Îl slăvim pe Tatăl în viaţa noastră zilnică; că suntem în legătură cu cerul şi suntem împreună moştenitori cu Hristos Isus, ca atunci când El Se va arăta cu putere şi slavă mare, noi să fim asemenea Lui. 3:33 Noi cu toţii trebuie să simţim răspunderea individuală, ca membri ai bisericii vizibile şi lucrători în via Domnului. Nu trebuie să aşteptăm ca fraţii noştri, care sunt tot atât de slabi ca şi noi, să ne ajute; pentru că scumpul nostru Mântuitor ne-a invitat să ne unim cu El, să unim slăbiciunea noastră cu puterea Lui, ignoranţa noastră cu înţelepciunea Lui, nevrednicia noastră cu meritul Lui. Nici unul dintre noi nu poate ocupa o poziţie neutră; influenţa noastră va vorbi pentru sau contra. Suntem agenţi activi pentru Hristos sau pentru vrăjmaş. Noi ori adunăm cu 3:34 Hristos, ori risipim. Adevărata convertire este o schimbare radicală. Chiar tendinţa minţii şi înclinaţia inimii trebuie schimbate şi viaţa devine iarăşi nouă în Hristos. 3:35 Dumnezeu conduce un popor să stea în unire desăvârşită pe platforma adevărului veşnic. Hristos S-a dat pe Sine lumii ca să poată "să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune". Procesul acesta de curăţire are menirea să cureţe biserica de nedreptate şi de spiritul de discordie şi controversă, ca toţi credincioşii să poată clădi, în loc să dărâme, şi să-şi concentreze energiile asupra lucrării celei mari care le stă în faţă. Dumnezeu are în plan ca tot poporul Lui să ajungă la unitatea de credinţă. Rugăciunea lui Hristos chiar înainte de răstignire a fost ca ucenicii Lui să fie una, aşa cum El era una cu Tatăl, ca lumea să poată crede că El a fost trimis de Tatăl. Această rugăciune, cea mai mişcătoare şi mai minunată, a ajuns peste secole până în zilele noastre; deoarece cuvintele Lui au fost: "Şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor". 3:36 Cât de serios ar trebui ca cei care mărturisesc că sunt urmaşi ai lui Hristos să caute să răspundă acestei rugăciuni prin viaţa lor! Mulţi nu înţeleg sfinţenia legăturii cu biserica şi sunt puţin dispuşi să se supună restricţiilor şi disciplinei. Cursul acţiunii lor arată că îşi înalţă judecata mai presus de cea a bisericii unite şi nu sunt atenţi să se păzească să nu încurajeze glasul spiritului de opoziţie. Cei care deţin poziţii de răspundere în biserică pot să aibă defecte în comun cu alţii şi pot greşi în hotărârile lor; dar, cu toate acestea, biserica lui Hristos de pe pământ le-a dat o autoritate care nu poate fi dispreţuită. După învierea Sa, Hristos a dat putere Bisericii Sale, spunând: "Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi cele ce le veţi ţinea, vor fi ţinute". 3:37 Legătura cu biserica nu trebuie să fie anulată cu uşurinţă; totuşi, când calea unora care mărturisesc a fi urmaşi ai lui Hristos este barată sau când cuvântul lor n-are influenţa conducătoare pe care ei 3:38 cred că o merită, vor ameninţa că părăsesc biserica. Este adevărat că, părăsind biserica, ei vor suferi cel mai mult; pentru că, retrăgându-se din rândurile ei, se expun pe deplin ispitelor lumii. 3:39 Fiecare credincios trebuie să se ataşeze de biserică cu toată inima. Prosperitatea ei trebuie să-l intereseze în primul rând; şi dacă el nu simte că are obligaţia sfântă de a colabora cu biserica în beneficiul ei, aceasta poate activa cu mult mai bine fără el. Toţi pot face ceva pentru cauza lui Dumnezeu. Sunt unii care cheltuiesc o mare sumă pentru obiecte de lux nefolositoare; ei îşi satisfac poftele, dar simt o mare povară să contribuie cu banii lor pentru a sprijini biserica. Ei sunt dispuşi să primească toate privilegiile ei, dar preferă să-i lase pe alţii să plătească notele de plată. Cei care simt, într-adevăr, un interes adânc pentru înaintarea cauzei nu vor ezita să investească bani în întreprindere, oriunde şi oricând este nevoie. Vor simţi, de asemenea, o solemnă datorie de a ilustra în caracterul lor învăţăturile lui Hristos, fiind în pace unul cu altul şi acţionând în armonie perfectă, ca un întreg nedivizat. Ei trebuie să supună judecata lor individuală judecăţii trupului bisericii. Mulţi trăiesc numai pentru ei înşişi. Îşi privesc viaţa cu mare satisfacţie, plăcându-le să creadă că sunt nevinovaţi, când, de fapt, nu fac nimic pentru Dumnezeu şi trăiesc în directă opoziţie cu Cuvântul Lui. Păzirea formelor exterioare nu va satisface niciodată lipsa cea mare a sufletului omenesc. O mărturisire a credinţei în Hristos nu este suficientă să facă pe cineva în stare să treacă proba în ziua judecăţii. Trebuie să fie o încredere perfectă în Dumnezeu, o dependenţă ca de copil faţă de făgăduinţele Lui şi o totală consacrare faţă de voinţa Sa. 3:40 Dumnezeu Şi-a încercat totdeauna poporul în cuptorul suferinţelor, ca să-l probeze hotărât şi cu adevărat şi să-l cureţe de toate nedreptăţile. După ce Avraam şi fiul său au trecut cea mai severă probă la care au putut fi supuşi, Dumnezeu i-a vorbit lui Avraam prin îngerul Lui: "Căci ştiu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău 3:41 fiu pentru Mine." Prin această faptă mare, caracterul lui Avraam a strălucit remarcabil. Ea ilustrează cu putere desăvârşita lui încredere în Domnul, de la care n-a reţinut nimic, nici chiar pe fiul său primit prin făgăduinţă. 3:42 Nu există nimic mai preţios pentru noi de dat lui Isus. Dacă Îi restituim talanţii pe care ni i-a încredinţat spre păstrare, El ne va da şi mai mult. Fiecare efort pe care îl facem pentru Hristos va fi răsplătit şi fiecare sarcină pe care o îndeplinim în Numele Lui va sluji spre fericirea noastră. Dumnezeu L-a predat pe mult iubitul Său Fiu chinurilor răstignirii, pentru ca toţi cei care cred în El să poată deveni una prin Numele lui Isus. Dacă Hristos a făcut un sacrificiu atât de mare spre a-i mântui pe oameni şi a-i aduce în unire unul cu altul, după cum şi El era unit cu Tatăl, ce sacrificiu este prea mare pentru ucenicii Lui să facă, pentru a păstra această unitate? 3:43 Dacă lumea vede că în biserica lui Dumnezeu există o armonie perfectă, aceasta va fi pentru ei o dovadă puternică în favoarea religiei creştine. Disensiuni, nefericite neînţelegeri şi mici judecăţi în biserică Îl dezonorează pe Răscumpărătorul nostru. Toate acestea pot fi evitate dacă eul este supus faţă de Dumnezeu şi urmaşii lui Isus ascultă de glasul bisericii. Necredinţa sugerează că independenţa individuală măreşte importanţa noastră şi că a ceda la ideea noastră despre ce este drept şi potrivit în favoarea hotărârii bisericii este slăbiciune; dar a ceda faţă de astfel de simţăminte sau păreri este riscant şi ne va duce la anarhie şi la confuzie. Hristos a văzut că unitatea şi tovărăşia creştină erau necesare pentru cauza lui Dumnezeu, de aceea le-a impus ucenicilor Săi. Şi istoria creştinătăţii de atunci şi până acum dovedeşte în mod hotărât că numai în unitate există putere. Lăsaţi ca judecata individuală să fie supusă faţă de autoritatea bisericii. 3:44 Apostolii au simţit necesitatea strictei unităţi şi au lucrat serios în acest scop. Pavel i-a îndemnat pe fraţii lui prin aceste cuvinte: "Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire, să n-aveţi dezbinări între voi, ci să fiţi uniţi, în chip desăvârşit într-un gând şi o simţire." 3:45 El le-a scris şi fraţilor lui filipeni: "Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire şi vreo îndurare, faceţi-mi bucuria deplină, şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând." 3:46 Romanilor le-a scris: "Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă facă să aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii, după pilda lui Hristos Isus; pentru ca toţi împreună, cu o inimă şi cu o gură, să slăviţi pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos. Aşadar, primiţi-vă unii pe alţii, cum v-a primit şi pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu." 3:47 Petru le-a scris bisericilor împrăştiate: "Încolo, toţi să fiţi cu aceleaşi gânduri, simţind cu alţii, iubind ca fraţii, miloşi, smeriţi. Nu întoarceţi răul pentru rău, nici ocară pentru ocară; dimpotrivă, binecuvântaţi, căci la aceasta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvântarea." 3:48 Şi Pavel, în epistola sa către Corinteni, spune: "Încolo, fraţilor, fiţi cu un cuget, trăiţi în pace, şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi." 3:49 Porneşte înainte 3:50 Oştile imense ale lui Israel au mărşăluit în triumf vesel din Egipt, locul îndelungatei şi crudei lor robii. Egiptenii nu au consimţit să-i lase liberi până n-au fost avertizaţi în mod remarcabil de judecăţile lui Dumnezeu. Îngerul răzbunător a vizitat fiecare casă a Egiptului şi a lovit cu moartea pe întâiul născut din fiecare familie. Nici unul n-a 3:51 scăpat, de la moştenitorul lui faraon până la întâiul născut al captivului din închisoare. Întâiul născut al vitelor a fost de asemenea ucis după porunca Domnului. Dar îngerul morţii a trecut peste casele copiilor lui Israel şi acolo n-a intrat. 3:52 Faraon, cuprins de groază din cauza plăgilor care s-au abătut asupra poporului său, i-a chemat pe Moise şi pe Aaron înaintea lui în timpul nopţii şi le-a poruncit să plece din Egipt. Era nerăbdător ca ei să plece fără întârziere; pentru că el şi poporul lui se temeau că, dacă blestemul lui Dumnezeu nu este îndepărtat, ţara avea să devină un vast teren de înmormântare. 3:53 Copiii lui Israel au fost bucuroşi să primească vestea eliberării şi s-au grăbit să părăsească locul robiei lor. Dar drumul a fost obositor, şi în cele din urmă, curajul lor a scăzut. Călătoria i-a dus peste dealuri sterpe şi câmpii pustii. A treia noapte s-au găsit împrejmuiţi de lanţuri de munţi, în timp ce Marea Roşie era în faţa lor. Au fost uluiţi şi au deplâns mult situaţia lor. L-au învinuit pe Moise că i-a condus în acest loc, deoarece credeau că au luat o cale greşită. "Cu siguranţă", au spus ei, "acesta nu este drumul spre pustia Sinai, nici spre ţara Canaanului, făgăduită părinţilor noştri. Nu putem merge mai departe, ci acum trebuie ori să înaintăm în apele Mării Roşii, ori să ne întoarcem în Egipt." 3:54 Apoi, ca o completare la nenorocirea lor, iată că oastea egipteană era pe urmele lor! Oştirea impunătoare este condusă de însuşi faraon, care a regretat că i-a eliberat pe evrei şi s-a temut că el i-a alungat spre a deveni o mare naţiune vrăjmaşă. Ce noapte de încurcătură şi nenorocire a fost aceasta pentru Israel! Ce contrast faţă de acea dimineaţă glorioasă, când au ieşit din robia Egiptului şi cu fericită bucurie s-au aliniat în marşul spre pustie! Cât de neputincioşi s-au simţit în faţa acelui vrăjmaş puternic! Bocetele femeilor şi ale copiilor cuprinşi de groază, amestecate cu mugetul vitelor şi behăitul oilor, s-a adăugat la sumbra confuzie a situaţiei. 3:55 Dar a pierdut Dumnezeu din vedere toată purtarea Lui de grijă pentru poporul Său, ca să-l lase să fie nimicit? N-avea El să-i avertizeze de primejdie şi să-i scape de vrăjmaşii lor? Dumnezeu n-avea plăcere să-şi deruteze poporul. El Însuşi l-a îndemnat pe Moise să tăbărască la Marea Roşie şi tot El i-a informat mai departe: "Faraon va zice despre copiii lui Israel: 'S-au rătăcit prin ţară; îi înghite pustia.' Eu voi împietri inima lui Faraon, şi-i va urmări; dar Faraon şi toată oastea lui vor face să se arate slava Mea, şi Egiptenii vor şti că Eu sunt Domnul". 3:56 Isus Se afla în fruntea marii oştiri. Stâlpul de nor din timpul zilei şi stâlpul de foc din timpul nopţii reprezentau pe conducătorul lor divin. Dar evreii n-au suportat cu răbdare proba Domnului. Glasurile lor s-au ridicat cu reproş şi condamnare împotriva lui Moise, conducătorul lor vizibil, pentru că i-a adus într-un pericol aşa de mare. Ei nu s-au încrezut în puterea ocrotitoare a lui Dumnezeu şi n-au recunoscut nici braţul Lui, care oprea relele din jurul lor. În groaza lor cumplită, uitaseră de toiagul cu care Moise a schimbat apa Nilului în sânge şi de calamităţile pe care le-a adus Dumnezeu asupra egiptenilor pentru că persecutaseră pe poporul Său ales. Ei uitaseră toate intervenţiile miraculoase ale lui Dumnezeu în favoarea lor. 3:57 "Ah", strigau ei, "cu mult mai bine era pentru noi să fi rămas în robie! Este mai bine să trăieşti ca sclav decât să mori de foame şi de oboseală în pustie, sau să fii ucis în război cu vrăjmaşii noştri." Ei s-au întors împotriva lui Moise, criticându-l aspru pentru că nu i-a lăsat acolo unde erau, în loc să-i scoată ca să piară în pustie. 3:58 Moise era foarte mâhnit din cauză că celor din poporul lui le lipsea credinţa, mai ales că au fost de repetate ori martori la manifestările puterii lui Dumnezeu în favoarea lor. Era foarte întristat din cauză că îl învinuiau pentru primejdiile şi dificultăţile situaţiei, când el a urmat pur şi simplu poruncile exprese ale lui Dumnezeu. Dar era ferm încredinţat că Dumnezeu avea să-i ducă la loc sigur; şi a înfruntat reproşurile şi 3:59 a liniştit temerile poporului său, chiar mai înainte să poată discerne planul eliberării lor. 3:60 Este adevărat că se aflau într-un loc din care era imposibil să fie salvaţi, dacă Însuşi Dumnezeu nu intervenea să-i salveze; dar au fost aduşi în această strâmtoare prin ascultare de poruncile divine, şi Moise nu s-a temut de consecinţe. El "a răspus poporului: 'Nu vă temeţi de nimic, staţi pe loc, şi veţi vedea izbăvirea, pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta; căci pe Egiptenii aceştia, pe care-i vedeţi azi, nu-i veţi mai vedea niciodată. Domnul Se va lupta pentru voi, iar voi staţi liniştiţi." 3:61 N-a fost un lucru uşor să menţii oştile lui Israel în aşteptare înaintea Domnului. Oamenii erau tulburaţi şi plini de groază. Le lipseau disciplina şi stăpânirea de sine. Impresionaţi de ororile situaţiei lor, ei au devenit violenţi şi iraţionali. Se aşteptau să cadă repede în mâinile asupritorilor, şi bocetele şi învinuirile lor erau vehemente şi pătrunzătoare. Minunatul stâlp de nor i-a însoţit în peregrinările lor şi i-a ocrotit de razele fierbinţi ale soarelui. Toată ziua el s-a deplasat grandios în faţa lor, nefiind expuşi nici strălucirii soarelui şi nici furtunii; iar noaptea, devenea stâlp de foc, ca să le lumineze calea. Ei l-au urmat ca un semn al lui Dumnezeu să meargă înainte; dar acum se întrebau dacă acesta n-ar putea fi umbra unei teribile calamităţi care urma să cadă asupra lor, deoarece nu el i-a condus pe partea greşită a muntelui, pe un drum de netrecut? Astfel, îngerul lui Dumnezeu le-a apărut în mintea lor înşelată ca prevestitor al dezastrului. 3:62 Dar acum, când oştirea egipteană se apropia de ei, aşteptându-se să-i facă o pradă uşoară, stâlpul de nor s-a ridicat maiestuos spre cer, a trecut peste israeliţi şi a coborât între ei şi oştile Egiptului. Un zid de întuneric s-a interpus între cei urmăriţi şi urmăritorii lor. Egiptenii n-au mai putut vedea tabăra evreilor şi au fost obligaţi să se oprească. Dar deoarece întunericul nopţii devenea mai profund, zidul de nori devenea o mare lumină pentru evrei, luminând întreaga tabără cu strălucirea zilei. 3:63 Atunci, speranţa că ar putea fi eliberaţi a apărut în inima israeliţilor. Şi Moise şi-a ridicat glasul către Domnul. "Domnul a zis lui Moise: 'Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte. Tu, ridică-ţi toiagul, întinde-ţi mâna spre mare, şi despic-o; şi copiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat'." 3:64 Apoi Moise, ascultând de porunca divină, şi-a întins toiagul şi apele s-au despărţit, adunându-se ca un zid de fiecare parte şi lăsând o cărare largă pe fundul mării, pentru copiii lui Israel. Lumina de la stâlpul de foc strălucea peste talazurile încununate cu spumă, luminând drumul care era tăiat ca o brazdă grandioasă prin apele Mării Roşii, până ce se pierdea în întunericul ţărmului mai îndepărtat. 3:65 Toată noaptea a răsunat zgomotul paşilor oştirii lui Israel, care trecea Marea Roşie; dar norul i-a ascuns de vederea vrăjmaşilor lor. Egiptenii, obosiţi de marşul lor forţat, au cantonat pentru noapte pe ţărm. Ei îi văzuseră pe evrei numai la o mică distanţă în faţa lor şi, deoarece se părea că nu există nici o posibilitate de scăpare, au hotărât să se odihnească peste noapte, şi de dimineaţă să facă o captură uşoară. Noaptea era tare întunecoasă, se părea că norii îi înconjoară ca o substanţă palpabilă. Asupra taberei s-a lăsat un somn adânc; chiar şi santinelele au aţipit la posturile lor. 3:66 În cele din urmă, un puternic sunet de trâmbiţă trezeşte oştirea. Norul trece înainte. Evreii se mişcă. Glasuri şi strigăte de marş vin dinspre mare. Mai este încă atât de întuneric, încât nu pot să vadă poporul care scapă, dar comanda este dată să fie gata pentru urmărire. Se aud zăngănit de arme şi zgomotul carelor de război, aranjarea de către căpitani a unităţilor şi nechezatul cailor. În cele din urmă, coloana de marş este formată şi forţează înainte prin întuneric, în direcţia mulţimii care scapă. 3:67 În întuneric şi confuzie, ei dau năvală, neştiind că au intrat în albia mării şi că sunt încadraţi de ambele părţi de ameninţătoare ziduri de apă. 3:68 Ei doresc mult să scape de ceaţă şi întuneric şi să li se descopere evreii şi poziţia lor aproximativă. Roţile carelor de război se adâncesc în nisipul moale, caii devin încâlciţi şi nestăpâniţi. Domneşte confuzia, dar ei forţează înaintarea, simţindu-se siguri de victorie. 3:69 În cele din urmă, norul cel misterios se schimbă în stâlp de foc în faţa ochilor lor uimiţi. Tunetele bubuie şi fulgerele strălucesc, valurile se rostogolesc în jurul lor şi frica pune stăpânire pe inimile lor. În mijlocul groazei şi confuziei, lumina cea sinistră le descoperă egiptenilor uimiţi apele teribile masate la dreapta şi la stânga. Ei văd calea cea largă pe care o făcuse Domnul pentru poporul Său peste nisipul lucitor al mării şi privesc la triumfătorul Israel de pe ţărmul mai îndepărtat. 3:70 I-a cuprins confuzia şi consternarea. În mijlocul mâniei elementelor naturii, în care aud glasul unui Dumnezeu mânios, ei se străduiesc să fugă spre ţărmul pe care de-abia îl părăsiseră. Dar Moise şi-a întins toiagul şi apele îngrămădite în sus, şuierând, urlând dornice după pradă, s-au rostogolit asupra oştirii Egiptului. Mândrul faraon şi legiunile sale, împodobitele care de luptă şi sclipitoarea armură, cai şi călăreţi sunt înghiţiţi de marea cea furtunoasă. Puternicul Dumnezeu al lui Israel Şi-a eliberat poporul, şi cântecele lor de recunoştinţă se înalţă spre ceruri, pentru că Dumnezeu a lucrat atât de minunat în favoarea lor. 3:71 Istoria copiilor lui Israel este scrisă pentru învăţătura şi avertizarea tuturor creştinilor. Când israeliţii erau surprinşi de primejdii şi dificultăţi şi calea lor părea să fie oprită, credinţa îi părăsea şi ei murmurau împotriva conducătorului pe care l-a hotărât Dumnezeu pentru ei. Ei l-au învinuit pentru că i-a adus în pericol, când el doar a ascultat de glasul lui Dumnezeu. 3:72 Porunca divină era: "Porneşte înainte". Ei nu trebuia să aştepte până când calea avea să fie deschisă şi până puteau să înţeleagă tot planul de eliberare. Cauza lui Dumnezeu este înainte, şi El va descoperi calea înaintea poporului Său. A ezita 3:73 şi a murmura înseamnă a manifesta neîncredere în Sfântul lui Israel. Dumnezeu, în providenţa Sa, i-a adus pe evrei în întăriturile muntelui, cu Marea Roşie în faţa lor, pentru ca El să poată aduce la îndeplinire eliberarea lor şi să-i scape pentru totdeauna de vrăjmaşi. El îi putea salva pe orice altă cale, dar a ales această metodă ca să le încerce credinţa şi să le întărească încrederea în El. 3:74 Noi nu-l putem învinui pe Moise că a greşit drumul pentru că poporul a murmurat împotriva cursului lui. Inimile lor răzvrătite şi nesupuse i-au făcut să-l critice pe bărbatul pe care Dumnezeu l-a însărcinat să conducă pe poporul Său. În timp ce Moise acţiona în temere de Dumnezeu şi conform cu instrucţiunile Lui, având deplină credinţă în făgăduinţele Lui, cei care ar fi trebuit să-l sprijine au ajuns descurajaţi şi n-au putut vedea în faţa lor decât dezastru, înfrângere şi moarte. 3:75 Acum, Domnul Se ocupă de poporul Său care crede adevărul prezent. El plănuieşte să producă rezultate importante, şi în timp ce în providenţa Sa lucrează în acest scop, El zice poporului Său: "Porneşte înainte." Este adevărat că drumul nu este încă deschis; dar când ei păşesc înainte în puterea credinţei şi cu curaj, Dumnezeu va deschide calea înaintea ochilor lor. Totdeauna vor exista oameni care jelesc, cum a făcut vechiul Israel, şi pentru dificultăţile situaţiei lor îi învinuiesc pe cei pe care Dumnezeu i-a ridicat pentru scopul special de înaintare a cauzei Sale. Ei nu reuşesc să vadă că Dumnezeu îi încearcă, aducându-i în locuri strâmte, din care nu există altă eliberare decât prin braţul Lui. 3:76 Sunt vremuri când viaţa creştină pare asediată de primejdii, şi sarcina pare greu de dus la îndeplinire. Imaginaţia zugrăveşte o ruină iminentă în faţă şi robie sau moarte în spate. Totuşi, glasul lui Dumnezeu vorbeşte peste toate descurajările: "Porneşte înainte." Noi trebuie să ascultăm de această poruncă, oricare ar fi rezultatul, chiar dacă privirea noastră nu poate pătrunde întunericul şi cu toate că simţim valuri reci în jurul picioarelor noastre. 3:77 Evreii erau obosiţi şi înspăimântaţi; cu toate acestea, dacă s-ar fi dat înapoi când Moise le-a poruncit să înainteze, dacă ar fi refuzat 3:78 să se apropie de Marea Roşie, Dumnezeu n-ar fi deschis niciodată calea pentru ei. Mărşăluind în jos, direct spre apă, ei au dovedit că aveau credinţă în Cuvântul lui Dumnezeu, aşa cum a fost rostit de Moise. Au făcut tot ce le-a stat în putere şi apoi Puternicul lui Israel a îndeplinit partea Sa şi a despărţit apele, ca să facă o cale pentru picioarele lor. 3:79 Norii care se adună asupra căii noastre niciodată nu vor dispărea dinaintea unui duh care se clatină şi se îndoieşte. Necredinţa spune: "Niciodată nu putem trece peste aceste obstacole; să aşteptăm până vor fi îndepărtate şi să putem vedea clar calea noastră." Dar credinţa îndeamnă curajoasă la înaintare, nădăjduind totul, crezând totul. Ascultarea de Dumnezeu aduce sigur biruinţa. În cer, putem ajunge numai prin credinţă. 3:80 Există o mare asemănare între istoria noastră şi cea a copiilor lui Israel. Dumnezeu a condus pe poporul Său din Egipt în pustie, unde putea să păzească Legea Sa şi să asculte de glasul Lui. Egiptenii, care n-aveau respect faţă de Domnul, erau cantonaţi aproape de ei; totuşi, ceea ce pentru israeliţi era un mare potop de lumină, care a luminat întreaga tabără şi care a revărsat strălucire pe calea din faţa lor, a fost pentru oştirea lui faraon un zid de nori, făcând întunericul nopţii şi mai întunecos. 3:81 Tot aşa şi în vremea de acum, există un popor pe care Dumnezeu l-a făcut depozitarul Legii Sale. Pentru cei care ascultă de ele, poruncile lui Dumnezeu sunt ca un stâlp de foc, care conduce şi luminează calea spre mântuire veşnică. Dar pentru cei care le dispreţuiesc, ele sunt ca norii de noapte. "Frica Domnului este începutul înţelepciunii." Mai bună decât orice altă cunoştinţă este înţelegerea Cuvântului lui Dumnezeu. În păzirea poruncilor lui este o mare răsplată şi nici o ademenire pământească nu trebuie să clatine credinţa creştinului. Bogăţii, onoare şi pompă lumească sunt doar ca zgura care va pieri în faţa focului mâniei lui Dumnezeu. 3:82 Glasul Domnului, care le porunceşte credincioşilor Lui "porniţi înainte", adesea le încearcă credinţa până la extrem. Dar dacă vor amâna ascultarea până ce orice umbră de nesiguranţă va fi îndepărtată din gândirea lor şi n-a mai rămas 3:83 nici un risc de nereuşită sau înfrângere, ei niciodată nu se vor mişca. Cei care cred că le este imposibil să se supună voinţei lui Dumnezeu şi să aibă credinţă în făgăduinţele Lui, până ce nu este totul clar şi lămurit înaintea lor, niciodată nu se vor supune. Credinţa nu este siguranţa cunoştinţei, ea "este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd". Ascultarea de poruncile lui Dumnezeu este singura cale pentru a obţine favoarea Lui. Lozinca creştinului trebuie să fie: "Porneşte înainte". |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: