29:1 Cuvânt către pastori
29:2 Nouă ne-a fost încredinţat un mare şi solemn adevăr, pentru care suntem răspunzători. Acest adevăr este prea adesea prezentat sub forma unei teorii reci. Predici după predici despre punctele de doctrină sunt prezentate oamenilor care vin şi pleacă, dintre care unii nu vor avea niciodată o altă ocazie favorabilă de a fi convinşi şi convertiţi la Hristos. Sunt pierdute ocazii de aur prin prezentarea de cuvântări minuţios alcătuite, care satisfac eul, dar
29:3 nu preamăresc pe Hristos. O teorie a adevărului fără evlavie vitală nu poate îndepărta întunericul moral care înfăşoară sufletul.
29:4 Mărgăritarele cele mai preţioase ale adevărului sunt adesea exprimate fără putere prin înţelepciunea cuvintelor în care sunt îmbrăcate, în timp ce puterea Duhului lui Dumnezeu lipseşte. Hristos a prezentat adevărul în simplitatea lui; şi El a ajuns nu numai până la cel mai înalt nivel, dar şi până la cei mai de jos dintre oamenii de pe pământ. Pastorul, trimisul lui Dumnezeu şi reprezentantul lui Hristos pe pământ, care se umileşte pe sine pentru ca Dumnezeu să poată fi înălţat, va poseda adevărata calitate a elocvenţei. Adevărata evlavie, legătura strânsă cu Dumnezeu şi o zilnică experienţă vie în cunoaşterea lui Hristos vor face elocventă chiar şi limba bâlbâită.
29:5 Când văd lipsurile din comunităţile tinere, când văd şi îmi dau seama de marea lor nevoie de evlavie şi de lipsa lor de adevărată experienţă religioasă, inima mea este tristă. Eu ştiu că cei care le duc solia adevărului nu-i instruiesc cum se cuvine în toate punctele principale pentru perfecţiunea unui caracter echilibrat în Isus Hristos. Lucrurile acestea au fost neglijate timp prea îndelungat de către învăţătorii adevărului. Vorbind despre Evanghelie, Pavel spune: "Slujitorul ei am fost făcut eu, după isprăvnicia pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru voi, ca să întregesc Cuvântul lui Dumnezeu. Vreau să zic: taina ţinută ascunsă din veşnicii în toate veacurile, dar descoperită acum sfinţilor Lui, cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între neamuri, şi anume: Hristos în voi, nădejdea slavei. Pe El Îl propovăduim noi şi sfătuim pe orice om şi învăţăm pe orice om în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe orice om desăvârşit în Hristos Isus. Iată ce lucrez eu şi mă lupt după lucrarea puterii Lui care lucrează cu tărie în mine".
29:6 Slujitorii lui Hristos au aici lămurit definită lucrarea şi calificarea lor, precum şi puterea harului lui Dumnezeu care lucrează în ei. De curând, Dumnezeu a binevoit să-mi arate marea lipsă a multora care mărturisesc a fi reprezentanţi ai lui Hristos. Pe scurt, dacă sunt deficienţi în credinţă şi în
29:7 cunoaşterea evlaviei vii, ei nu numai că îşi înşeală propriile lor suflete, ci au insucces în lucrarea de a înfăţişa pe orice om desăvârşit în Hristos. Mulţi pe care ei îi aduc la adevăr sunt lipsiţi de evlavie. Ei pot avea teoria adevărului, dar nu sunt pe deplin convertiţi. Inimile lor sunt fireşti; ei nu rămân în Hristos şi El în ei. Este de datoria pastorului să prezinte teoria adevărului, dar el nu trebuie să stea liniştit, făcând numai atât. El trebuie să-şi însuşească vorbirea lui Pavel: "Iată la ce lucrez eu şi mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine".
29:8 O legătură vie cu Marele Păstor va face pe sub-păstor un reprezentant viu al lui Hristos, o adevărată lumină pentru lume. O înţelegere a tuturor punctelor credinţei noastre este, într-adevăr, esenţială, dar este de mai mare importanţă ca pastorul să fie sfinţit prin adevărul pe care-l prezintă cu scopul de a lumina conştiinţa ascultătorilor săi. Într-o serie de adunări să nu fie prezentată nici o cuvântare care constă numai din teorie şi să nu fie făcută o rugăciune lungă şi obositoare. Dumnezeu nu aude astfel de rugăciuni. Eu am ascultat multe rugăciuni plictisitoare, adevărate predici, care erau nepotrivite şi nelalocul lor. O rugăciune cu jumătate din numărul de cuvinte, înălţată cu înflăcărare şi credinţă, ar fi muiat inimile ascultătorilor, dar, în loc de aceasta, i-am văzut că aşteptau nerăbdători, ca şi când ar fi dorit ca fiecare cuvânt să încheie rugăciunea. Dacă pastorul s-ar fi luptat cu Dumnezeu în cămăruţa lui până ce ar fi simţit cum credinţa lui putea să apuce făgăduinţa veşnică, "Cereţi şi vi se va da", el ar fi venit la subiect de îndată, cerând cu seriozitate şi credinţă ceea ce avea nevoie.
29:9 Avem nevoie de un corp pastoral convertit; altfel, comunităţile cresc prin lucrarea lor, neavând rădăcină în ei înşişi şi nefiind în stare să stea singuri. Slujitorul credincios al lui Hristos va lua povara asupra sufletului său. El nu va flămânzi după popularitate. Pastorul creştin niciodată nu se va urca la amvon până ce n-a căutat mai întâi pe Dumnezeu în cămăruţa lui şi nu a venit în strânsă legătură cu El. În umilinţă, el poate să-şi înalţe sufletul însetat către Dumnezeu şi să fie reîmprospătat cu roua harului înainte de a vorbi poporului. Cu ungerea
29:10 Duhului Sfânt asupra lui, care-i va da sentimentul responsabilităţii pentru suflete, el nu va da drumul adunării fără să prezinte înaintea lor pe Isus Hristos, singurul refugiu al celor păcătoşi, făcând apeluri serioase care să atingă inimile lor. El trebuie să presupună că s-ar putea să nu-i mai întâlnească pe aceşti ascultători până în ziua cea mare a lui Dumnezeu.
29:11 Domnul, care l-a ales, care cunoaşte inimile tuturor oamenilor, îi va da limbă şi grai, ca să poată spune cuvintele pe care trebuie să le vorbească la timp potrivit şi cu putere. Şi cei care se conving cu adevărat de păcat şi sunt încântaţi de Cel care este Calea, Adevărul şi Viaţa vor găsi că au destul de făcut, fără să laude şi să ridice în slăvi priceperea pastorului. Mai presus de orice unealtă omenească, ei vor înălţa pe Hristos şi iubirea Sa. Omul va fi pierdut din vedere, pentru că Hristos este preamărit şi El este subiectul cugetării. Mulţi sunt convertiţi pentru pastorul care el însuşi nu este convertit într-adevăr la Hristos. Noi ne mirăm de amorţeala care toceşte simţurile. Există o lipsă de putere vitală. Se înalţă rugăciuni fără viaţă, se aduc mărturii care nu reuşesc să clădească sau să întărească pe ascultători. Se cade ca fiecare slujitor al lui Hristos să cerceteze cauza acestora.
29:12 Pavel scrie fraţilor lui coloseni: "Cum aţi învăţat de la Epafras, prea iubitul nostru tovarăş de slujbă. El este un credincios slujitor al lui Hristos pentru voi şi ne-a vorbit despre dragostea voastră în Duhul. [Nu o dragoste nesfinţită privind iscusinţa, abilitatea sau oratoria predicatorului, ci o iubire născută din Duhul lui Dumnezeu, pe care slujitorul Lui a reprezentat-o în cuvintele şi caracterul lui. De aceea şi noi, din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi şi să cerem să vă umpleţi de cunoştinţa voii Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească; pentru ca astfel să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru: aducând roade în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu: întăriţi cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare şi îndelungă răbdare, cu bucurie, mulţumind Tatălui, care v-a învrednicit să aveţi parte de moştenirea sfinţilor în lumină".
29:13 Pastorii care lucrează în comune şi oraşe spre a prezenta adevărul nu trebuie să se simtă mulţumiţi, nici să considere că lucrarea lor s-a încheiat, până când cei care au acceptat teoria adevărului înţeleg într-adevăr efectul puterii lui sfinţitoare şi sunt cu adevărat convertiţi la Dumnezeu. El ar fi mai mulţumit să aibă şase convertiţi pe deplin la adevăr ca rezultat al lucrării lor decât să aibă şaizeci care să facă o mărturisire formală şi să nu fie convertiţi cu adevărat. Pastorii aceştia trebuie să consacre mai puţin timp pentru predici şi să-şi rezerve o parte din puterea lor spre a vizita şi a se ruga cu cei care sunt interesaţi, cărora să le dea învăţătură religioasă, cu scopul de a putea "prezenta pe fiecare om desăvârşit în Isus Hristos".
29:14 Iubirea lui Dumnezeu trebuie să fie vie în inima celui care învaţă pe alţii adevărul. Propria lui inimă trebuie să fie îmbibată cu acea iubire adâncă şi fierbinte pe care a avut-o Hristos; atunci ea se va revărsa asupra altora. Pastorii trebuie să-i înveţe pe toţi cei care acceptă adevărul că trebuie să aducă roade spre slava lui Dumnezeu. Ei trebuie să-i înveţe că jertfirea de sine trebuie să fie practicată zilnic; că trebuie să renunţe la multe lucruri pe care le îndrăgiseră şi că multe datorii, oricât de neplăcute ar putea să pară, trebuie aduse la îndeplinire. Interese de afaceri, atracţii sociale, comoditate, onoare, reputaţie - pe scurt, totul trebuie să fie ţinut în supunere faţă de cerinţele superioare şi veşnice ale lui Hristos. Pastorii care nu sunt bărbaţi ai evlaviei dătătoare de viaţă, care stârnesc un interes printre oameni, dar care lasă lucrarea neterminată, creează un câmp extrem de dificil pentru ca alţii să intre să săvârşească lucrarea pe care ei n-au reuşit s-o finalizeze. Oamenii aceştia vor fi puşi la încercare; şi dacă nu-şi fac lucrarea cu mai multă credincioşie, după încă un test, să fie lăsaţi la o parte ca fiind stânjenitori pe cale, străjeri necredincioşi.
29:15 Dumnezeu nu doreşte să aibă bărbaţi care să meargă să-i înveţe pe alţii dacă n-au învăţat cu seriozitate ceea ce au de spus şi nu continuă să studieze, astfel încât să poată prezenta fiecare punct al adevărului prezent într-o manieră acceptabilă şi inteligentă. Pe lângă cunoaşterea teoriei, ei să continue să obţină o cunoaştere mai adâncă a lui Isus Hristos. Reguli de conduită şi studii sunt necesare;
29:16 dar pastorul să combine cu ele rugăciunea serioasă, ca să poată fi credincios, să nu clădească pe o temelie de lemn, fân sau paie, care vor fi mistuite de foc în ziua de apoi. Rugăciunea şi studiul trebuie să meargă mână în mână. Faptul că un pastor este aplaudat şi lăudat nu este nici o dovadă că a vorbit sub influenţa Duhului.
29:17 Este prea adesea întâlnit cazul în care cei convertiţi de curând, dacă nu se veghează asupra lor, vor acorda afecţiunea mai mult pastorului decât Răscumpărătorului. Ei socotesc că au beneficiat foarte mult prin lucrarea pastorului lor. Îşi închipuie că el are darurile cele mai înalte şi că nimeni altul nu poate lucra aşa de bine ca el, de aceea dau o importanţă necuvenită omului şi lucrării lui. Aceasta este o încredere care îi predispune să idolatrizeze pe om şi să privească la el mai mult decât la Dumnezeu; şi făcând acest lucru, nu sunt plăcuţi lui Dumnezeu şi nici nu cresc în har. Ei fac pastorului un mare rău, mai ales dacă este tânăr şi se dezvoltă ca un promiţător lucrător evanghelic.
29:18 Învăţătorii aceştia, dacă sunt într-adevăr oameni ai lui Dumnezeu, primesc cuvintele lor de la Dumnezeu. Felul lor de a se adresa poate să fie cu greşeli şi necesită multe îmbunătăţiri; totuşi, dacă Dumnezeu exprimă prin ei cuvintele inspiraţiei, puterea nu este a omului, ci a lui Dumnezeu. Dătătorului trebuie să-I aparţină slava şi afecţiunile inimii lui, în timp ce pastorul trebuie să fie stimat, iubit şi respectat de dragul lucrării lui, pentru că el este slujitorul lui Dumnezeu spre a duce solia îndurării celor păcătoşi. Fiul lui Dumnezeu este adesea eclipsat de către omul care stă între El şi popor. Omul este lăudat, răsfăţat şi poporul abia că aruncă o privire fugară spre Isus, care, prin preţioasele raze de lumină reflectate de la El, trebuie să fie mai presus de orice.
29:19 Slujitorul lui Hristos care este umplut cu Duhul şi iubirea Domnului său va lucra în aşa fel, încât caracterul lui Dumnezeu şi al scumpului Său Fiu să poată fi manifestat în felul cel mai deplin şi clar. El se va strădui ca ascultătorii lui să fie lămuriţi în conştiinţa lor cu privire la caracterul lui Dumnezeu, astfel ca slava Lui să poată fi recunoscută pe pământ. Un om nu este mai degrabă convertit decât atunci când în inima lui s-a născut dorinţa de a face
29:20 cunoscut altora ce prieten preţios a găsit în Isus; adevărul mântuitor şi sfinţitor nu poate fi închis în inima lui. Duhul lui Hristos care luminează sufletul este reprezentat prin lumina care risipeşte tot întunericul; este comparat cu sarea, din cauza calităţilor ei de conservare, şi cu aluatul, care îşi exercită tainic puterea transformatoare.
29:21 Cei pe care Hristos i-a unit cu Sine, atât cât depinde de ei, vor lucra cu hărnicie şi stăruinţă în aşa fel cum a lucrat El, ca să salveze sufletele care pier în jurul lor. Ei vor ajunge la oameni prin rugăciune, prin serioasă şi fierbinte rugăciune, şi prin efort personal. Este imposibil pentru cei care sunt pe deplin convertiţi la Dumnezeu, care se bucură de părtăşie cu El, să fie neglijenţi faţă de interesele vitale ale celor care pier străini de Hristos.
29:22 Pastorul nu trebuie să facă el toată lucrarea, ci trebuie să unească cu sine pe cei care se ţin de adevăr. Îi va învăţa astfel pe alţii să lucreze după ce va pleca el. O comunitate lucrătoare va fi totdeauna o comunitate în creştere. Ei vor afla mereu un stimulent şi un tonic în încercarea de a ajuta pe alţii, şi făcând acest lucru, ei vor fi întăriţi şi încurajaţi.
29:23 Am citit despre un om care călătorea într-o zi de iarnă prin zăpada troienită şi a amorţit de frig, fapt care, aproape pe nesimţite, i-a luat puterea de viaţă. Şi când a fost aproape să moară de frig, în gerul atotputernic, şi aproape să renunţe la lupta pentru viaţă, el a auzit gemetele unui tovarăş de drum care pierea de frig, după cum era gata să piară şi el. Omenia lui a fost trezită să-l salveze. I-a frecat membrele acoperite cu gheaţă ale nefericitului om şi, după un efort considerabil, l-a ridicat în picioare. Deoarece nu putea să stea în picioare, l-a purtat în braţele lui compătimitoare tocmai prin troienele pe care el nu crezuse că le va putea trece singur. Şi după ce l-a dus pe tovarăşul lui de călătorie la un loc sigur, şi-a dat seama că, salvându-l pe semenul său, se salvase pe sine. Eforturile lui serioase de a salva pe altul a înviorat sângele care-i îngheţa în vene şi a dat naştere la o căldură sănătoasă la extremităţile corpului.
29:24 Lecţiile acestea trebuie aduse înaintea celor tineri în credinţă în mod continuu, nu numai prin învăţătură, ci şi prin exemplu, ca în experienţa lor creştină să poată realiza rezultate asemănătoare. Cei descurajaţi, cei care sunt înclinaţi să creadă că viaţa este grea şi dificilă, să meargă să lucreze şi să caute să-i ajute pe alţii. În astfel de eforturi, amestecate cu rugăciune pentru lumină divină, propriile lor inimi vor bate puternic sub influenţa înviorătoare a harului lui Dumnezeu; propriile lor afecţiuni vor arde cu mai multă înflăcărare şi întreaga lor viaţă creştină va fi mai reală, mai serioasă şi mai evlavioasă.
29:25 Slujitorul lui Hristos trebuie să fie un om al rugăciunii, un om al evlaviei; vesel, dar niciodată aspru şi nemanierat, glumeţ sau frivol. Spiritul frivolităţii poate fi potrivit clovnilor de profesie şi actorilor de teatru, dar este întru totul sub demnitatea unui om ales să stea între vii şi morţi pentru a fi portavocea lui Dumnezeu.
29:26 Lucrarea fiecărei zile este înregistrată cu credincioşie în cărţile lui Dumnezeu. Ca bărbaţi care pretindeţi iluminarea spirituală, veţi da o înfăţişare morală caracterului tuturor celor cu care veniţi în contact. Ca pastori credincioşi ai Evangheliei, trebuie să vă concentraţi toate energiile minţii şi toate ocaziile vieţii voastre spre a vă face lucrarea cu succes deplin şi a prezenta pe fiecare om desăvârşit în Isus Hristos. Pentru ca să puteţi face acest lucru, trebuie să vă rugaţi serios. Slujitorii Evangheliei trebuie să aibă acea putere care a făcut astfel de minuni pentru umilii pescari din Galilea.
29:27 Este nevoie de putere morală şi intelectuală pentru a vă achita cu credincioşie de îndatoririle importante care vă revin; dar pe acestea le puteţi avea şi totuşi să fie o mare lipsă de evlavie. Înzestrarea Duhului Sfânt este absolut necesară pentru a avea succes în lucrarea voastră cea mare. Hristos a spus: "Despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic". Dar prin Hristos, care vă întăreşte, puteţi face toate lucrurile.