26:46 Noi am avut conflicte zilnice cu puterile vrăjmaşe ale întunericului, dar n-am renunţat la credinţa noastră şi nici nu ne-am descurajat măcar. Din cauza bolii, soţul meu era deprimat, şi ispitirile lui Satana se părea că-i tulbură mult mintea. Dar n-aveam de gând să fim biruiţi de vrăjmaş. Nu mai puţin de trei ori pe zi I-am prezentat Marelui Medic cazul lui, Celui care poate vindeca atât sufletul, cât şi trupul. Fiecare ocazie de rugăciune era pentru noi foarte preţioasă; la fiecare ocazie am avut manifestări speciale ale luminii şi iubirii lui Dumnezeu. În timp ce imploram pe Dumnezeu în favoarea soţului meu, într-o seară, la fratele Haskell, se părea că Domnul era în mijlocul nostru în realitate. Acesta a fost un timp pe care nu-l vom uita niciodată. Camera părea luminată de prezenţa îngerilor. Noi Îl lăudam pe Domnul în inimile noastre şi cu glasurile noastre. O soră nevăzătoare, fiind de faţă, a zis: "Este aceasta o viziune? Este cerul?" Inimile noastre erau într-o aşa de strânsă părtăşie cu Dumnezeu, încât am simţit că ceasurile sfinţite erau prea sacre spre a fi irosite în somn. Ne-am retras pentru odihnă; dar aproape toată noaptea a trecut discutând şi meditând asupra bunătăţii şi iubirii lui Dumnezeu şi slăvindu-L pe El cu bucurie.