26:36 Duminică dimineaţa, vremea mai era încă închisă, dar înainte de timpul de adunare a poporului, soarele strălucea. Bărcile şi trenurile şi-au descărcat încărcătura vie pe teren; veneau cu miile. Pastorul Smith a vorbit în cursul dimineţii despre problema răsăriteană. Subiectul a trezit un interes deosebit, şi poporul a ascultat cu cea mai serioasă atenţie. După-masă mi-a fost greu să-mi fac drum spre amvon prin mulţimea care stătea în picioare. Când am ajuns la el, o mare de capete se afla în faţa mea. Cortul uriaş era plin şi mii stăteau pe afară, dând naştere la un perete viu cu grosimea de câţiva metri. Plămânii şi gâtul mă dureau foarte tare, dar totuşi am crezut că Dumnezeu mă va ajuta cu această ocazie atât de importantă. Vorbind, oboseala şi durerea au fost uitate, când mi-am dat seama că vorbeam unor oameni care n-au luat cuvintele mele ca pe nişte poveşti fără temei. Cuvântarea a durat cam o oră şi tot timpul i-a fost acordată cea mai mare atenţie. În timp ce se cânta imnul de încheiere, funcţionari de la Clubul de Reformă şi Temperanţă din Haverhill m-au solicitat, ca şi cu un an mai înainte, să vorbesc luni seara înaintea membrilor asociaţiei lor. Fiind programată să vorbesc la Danvers, a trebuit să refuz invitaţia.