25:1 Apel către pastori
25:2 Noi trăim în timpul cel mai solemn. Toţi avem o lucrare de făcut care necesită hărnicie. Acest lucru este valabil în mod deosebit pentru pastor, care trebuie să îngrijească şi să hrănească turma lui Dumnezeu. Cel a cărui lucrare specială este să conducă poporul pe calea adevărului trebuie să fie în stare să prezinte Cuvântul, capabil să-şi adapteze învăţăturile la lipsurile poporului. El trebuie să fie atât de strâns legat cu cerul, încât să devină un canal viu de lumină, un purtător de cuvânt al lui Dumnezeu.
25:3 Un pastor ar trebui să înţeleagă corect Cuvântul, precum şi caracterul uman. Credinţa noastră este nepopulară. Oamenii nu sunt dispuşi să accepte că sunt atât de adânciţi în eroare; este de făcut o mare lucrare, şi în prezent sunt doar puţini dispuşi s-o facă. De obicei, un om face lucrarea la care ar trebui să ia parte doi; lucrarea evanghelistului ar trebui să fie combinată cu aceea a pastorului, ridicând astfel povara dublă care apasă asupra lucrătorului din câmp.
25:4 Slujitorul lui Hristos trebuie să fie un cercetător al Bibliei, pentru ca mintea lui să poată fi aprovizionată cu dovezi biblice, deoarece un pastor este puternic numai când este întărit de adevărul Scripturii. Argumentul este bun la locul lui, dar se poate ajunge la mult mai mult prin explicaţii simple ale Cuvântului lui Dumnezeu. Învăţăturile lui Hristos erau explicate atât de lămurit, încât şi cel mai de jos şi mai naiv putea uşor să le înţeleagă. În cuvântările Sale, Isus n-a folosit cuvinte lungi şi dificile, ci limba clară, adaptată pentru mintea oamenilor de rând. El nu S-a aventurat să meargă mai departe cu subiectul pe care-l prezenta decât erau ei în stare să-L urmărească.
25:5 Sunt mulţi bărbaţi educaţi care cunosc Scripturile, dar care, folosind metode defectuoase, nu le prezintă cu eficienţă. Unii pastori se
25:6 angajează în lucrarea de salvare de suflete şi nu reuşesc să-şi asigure cele mai bune rezultate pentru că nu îndeplinesc desăvârşit lucrarea pe care au început-o cu atât de mult entuziasm. Alţii nu sunt acceptabili pentru că nu renunţă la ideile lor preconcepute, cărora le dau mare importanţă, şi din cauza aceasta nu reuşesc să-şi adapteze învăţăturile la nevoile reale ale oamenilor. Mulţi nu-şi dau seama că trebuie să se adapteze la împrejurări şi să vină în întâmpinarea oamenilor acolo unde se află. Ei nu se identifică cu cei pe care doresc să-i ajute, ridicându-i astfel la adevăratul nivel al creştinismului biblic.
25:7 Ca să fie un adevărat pastor cu succes, el trebuie să se consacre întru totul lucrării de câştigare de suflete. Este foarte important să fie în strânsă legătură cu Hristos, căutând continuu sfat de la El şi depinzând de ajutorul Lui. Unii nu reuşesc să aibă succes pentru că se încred numai în puterea argumentului şi nu strigă serios la Dumnezeu după înţelepciunea Lui, spre a-i îndruma, şi după harul Lui, spre a sfinţi eforturile lor. Cuvântări lungi şi rugăciuni obositoare sunt categoric păgubitoare interesului religios care putea să producă rezultate mari.
25:8 Adevăratul ambasador al lui Hristos este în perfectă unire cu El, pe care-L reprezintă, şi obiectivul care-l preocupă este salvarea de suflete. Bogăţia pământească îşi pierde însemnătatea când este comparată cu valoarea unui singur suflet pentru care a murit Domnul şi Învăţătorul nostru. El, care cântăreşte dealurile cu cântarul şi munţii cu cumpăna, socoteşte sufletul unui om de o valoare nemărginită.
25:9 În lucrarea de slujire sunt lupte de dus şi biruinţe de câştigat. "Să nu credeţi că am venit să aduc pacea pe pământ", a spus Hristos, "n-am venit să aduc pacea, ci sabia". Lucrătorii de la început ai bisericii creştine au avut parte de greutăţi şi necazuri amare, şi urmaşii apostolilor au aflat că trebuia să întâmpine încercări asemănătoare; lipsuri, calomnie şi toate felurile de împotrivire i-au întâmpinat
25:10 în lucrarea lor. Ei trebuia să fie bărbaţi cu un dezvoltat curaj moral şi forţă spirituală.
25:11 Un mare întuneric moral stăpâneşte şi numai puterea adevărului poate alunga umbrele dintr-o minte sinceră. Noi ne luptăm cu erori uriaşe şi cu cele mai puternice prejudecăţi; fără ajutorul special al lui Dumnezeu, eforturile noastre nu vor reuşi nici să convertească suflete, nici să ridice propria noastră natură morală. Iscusinţa omenească şi cele mai bune capacităţi şi însuşiri naturale sunt neputincioase spre a stimula sufletul să vadă enormitatea păcatului şi să-l alunge din inimă.
25:12 Pastorii trebuie să fie atenţi să nu aştepte prea mult de la persoane care mai bâjbâie încă în întunericul erorii. Ei trebuie să-şi facă bine lucrarea, încrezându-se în Dumnezeu pentru a împărtăşi sufletelor interesate influenţa tainică, înviorătoare a Duhului Său cel Sfânt, ştiind că fără acesta lucrarea lor nu va avea succes. Ei trebuie să fie răbdători şi înţelepţi în lucrarea lor cu sufletele, amintindu-şi cât de multiple sunt împrejurările care au dezvoltat astfel de trăsături diferite în indivizi. De asemenea, trebuie să se păzească cu stricteţe, ca nu cumva eul să obţină supremaţia, iar Isus să fie neglijat.
25:13 Unii pastori n-au succes pentru că nu acordă lucrării interesul lor neîmpărţit, deoarece foarte mult depinde de o muncă stăruitoare şi bine organizată. Mulţi nu sunt lucrători; ei nu-şi continuă lucrarea în afară de amvon. Se sustrag de la datoria de a merge din casă în casă şi de a lucra cu înţelepciune în cercul căminului. Ei au nevoie să cultive acea rară amabilitate creştină, care-i va face să fie binevoitori şi atenţi faţă de sufletele de sub îngrijirea lor, lucrând pentru ele cu ardoare sinceră şi credinţă, învăţându-i calea vieţii.
25:14 Pastorii pot face mult pentru modelarea caracterelor acelora cu care se asociază. Dacă sunt aspri, critici şi exigenţi, ei pot fi siguri că se vor întâlni cu aceste elemente nefericite în oamenii asupra cărora influenţa lor este cea mai puternică; şi deşi rezultatul poate că nu este cel dorit, totuşi el este efectul propriului lor exemplu.
25:15 Nu se poate aştepta ca poporul să se bucure de pace şi
25:16 armonie dacă învăţătorii lor religioşi, pe ale căror urme merg, n-au dezvoltat în mare măsură aceste principii şi nu le manifestă în viaţa lor. Slujbaşul lui Hristos are de purtat responsabilităţi mari, dacă vrea să devină un exemplu pentru poporul lui şi un corect exponent al doctrinei Învăţătorului său. Oamenii au fost inspiraţi de curăţia şi demnitatea morală a Mântuitorului nostru, în timp ce iubirea Sa neegoistă şi bunătatea mărinimoasă le-au cucerit inima. El a fost întruparea perfecţiunii. Dacă reprezentanţii Săi vor să vadă roade care însoţesc lucrarea lor asemenea celor care au încununat lucrarea lui Hristos, ei trebuie să se străduiască serios să imite virtuţile Lui şi să cultive acele trăsături de caracter care să-i facă asemenea Lui.
25:17 Este nevoie de multă chibzuinţă şi multă înţelepciune de la Dumnezeu spre a lucra cu succes pentru mântuirea celor păcătoşi. Dacă sufletul lucrătorului este plin de harul lui Dumnezeu, învăţătura lui nu îi va irita pe ascultătorii săi, ci le va înduioşa inimile şi le va deschide pentru primirea adevărului.
25:18 Lucrătorii din câmp nu trebuie să se descurajeze, ci oricare ar fi mediul lor înconjurător, ei trebuie să exercite speranţă şi credinţă. Lucrarea pastorului de abia a început când a prezentat adevărul de la amvon. El trebuie să facă apoi cunoştinţă cu ascultătorii săi. Mulţi nu reuşesc să vină într-o mai strânsă legătură de simpatie cu cei care au cea mai mare nevoie de ajutorul lor. Cu Biblia în mână, ei trebuie să caute într-o manieră amabilă şi să afle obiecţiunile care există în mintea celor care încep să întrebe: "Ce este adevărul?"
25:19 Ei trebuie să fie călăuziţi cu atenţie, delicat, şi educaţi precum copiii la şcoală. Mulţi trebuie să uite teoriile care le-au fost inoculate în minte. Pe măsură ce sunt convinşi că erau greşiţi în ce priveşte subiectele biblice, trăiesc un sentiment de încurcătură şi îndoială. Ei au nevoie de cea mai afectuoasă simpatie şi cel mai judicios ajutor; trebuie să fie instruiţi cu grijă, să se facă rugăciuni pentru ei şi împreună cu ei, să fie supravegheaţi şi păziţi cu cea mai duioasă purtare de grijă. Cei care au căzut în ispită şi s-au îndepărtat de Dumnezeu au nevoie de ajutor. Grupa aceasta este reprezentată în învăţătura lui
25:20 Hristos prin oaia pierdută. Păstorul a lăsat pe cele nouăzeci şi nouă în pustie şi a căutat oaia pierdută până a găsit-o; apoi s-a întors cu bucurie, aducând-o pe umeri. De asemenea, şi prin pilda femeii care a pierdut banul de argint, dar l-a căutat până l-a găsit şi i-a chemat pe vecini să se bucure împreună cu ea pentru că ce era pierdut a fost găsit. Aici este lămurit adusă la lumină legătura îngerilor cu lucrarea creştinului. Este mai mare bucurie printre îngerii din cer pentru un singur păcătos pocăit decât pentru nouăzeci şi nouă de neprihăniţi care n-au nevoie de pocăinţă. Tatăl şi Hristos se bucură. Tot cerul este interesat în mântuirea omului. Cel care este unealta de salvare a unui suflet este liber să se bucure; căci îngerii lui Dumnezeu au fost martori ai eforturilor lui cu deosebit interes şi se bucură împreună cu el de succes.
25:21 Deci, cât de conştiincios ar trebui să fie lucrătorul şi cât de adâncă simpatia omului pentru semenul său! A fi conlucrător cu Isus Hristos în salvarea de suflete este un mare privilegiu. El a căutat să ridice cu răbdare şi neegoist pe om din starea lui căzută şi să-l salveze de urmările păcatului. De aceea, ucenicii Lui, care sunt învăţători ai Cuvântului Lui, trebuie să imite îndeaproape pe Exemplul lor suprem.
25:22 Pentru a continua această lucrare mare şi grea, este necesar ca slujitorii lui Hristos să fie sănătoşi fizic. Pentru atingerea acestui scop, ei trebuie să fie ordonaţi în obiceiuri şi să adopte un mod de viaţă sănătos. Mulţi se plâng şi suferă continuu de diferite indispoziţii. Aceasta se întâmplă aproape întotdeauna din cauză că nu lucrează cu înţelepciune şi nici nu păzesc legile sănătăţii. Adesea rămân prea mult în casă, stând în camere încălzite, pline cu aer care nu este curat. Acolo ei se apucă de studiu intens sau de scris, făcând puţin exerciţiu fizic şi având puţină variaţie a ocupaţiei. Drept urmare, sângele devine leneş şi puterile minţii sunt slăbite.
25:23 Întregul organism are nevoie de influenţa înviorătoare a exerciţiului în aer liber. Câteva ceasuri de muncă manuală în fiecare zi
25:24 vor reînnoi vigoarea trupească şi vor odihni şi relaxa mintea. În felul acesta, sănătatea generală va fi îmbunătăţită şi o mai mare cantitate de lucrare pastorală va putea fi adusă la îndeplinire. Mulţi pastori citesc şi scriu neîncetat, ceea ce îi face nepotriviţi pentru lucrarea pastorală. Ei consumă timp valoros cu studiul abstract, timp care ar trebui să fie folosit la ajutorarea celor nevoiaşi la momentul potrivit.
25:25 Unii pastori s-au apucat de lucrarea de a scrie în timpul unei perioade de interes religios hotărât şi adesea scrierile lor n-au avut nici o legătură deosebită cu lucrarea la zi. Aceasta este o greşeală bătătoare la ochi, pentru că într-un astfel de timp pastorul are datoria să-şi folosească toată puterea spre a duce înainte cauza lui Dumnezeu. Mintea lui trebuie să fie clară şi concentrată asupra singurului scop de câştigare de suflete. Dacă gândurile lui sunt ocupate cu alte subiecte, mulţi pot fi pierduţi pentru adevăr, dar care puteau fi salvaţi prin instruire la timp. Unii pastori sunt uşor abătuţi de la lucrarea lor. Ei ajung descurajaţi sau sunt atraşi de căminul lor şi lasă ca un interes în creştere să moară din lipsă de atenţie. Paguba adusă cauzei în felul acesta cu greu poate fi evaluată. Când este început un efort de răspândire a adevărului, pastorul de serviciu trebuie să se simtă responsabil să-l termine cu succes. Dacă lucrarea lui pare să fie fără rezultat, el trebuie să caute cu rugăciune serioasă să afle dacă a fost ceea ce trebuia să fie. Să-şi umilească sufletul înaintea lui Dumnezeu în cercetare de sine şi, prin credinţă, să se prindă de făgăduinţele divine, continuând în smerenie eforturile lui, până când este mulţumit că s-a achitat cu credincioşie de sarcina sa şi a făcut tot ce a putut ca să câştige rezultatul dorit.
25:26 Adesea, pastorii raportează că au părăsit locul în care interesul era cel mai bun la un moment dat, pentru a intra într-un câmp nou. Aceasta este o greşeală; ei trebuie să termine lucrarea pe care au început-o; părăsind-o, ei fac mai mult rău decât bine, lăsând câmpul stricat pentru lucrătorul următor. Nici un câmp nu este aşa de nepromiţător ca acela care a fost tocmai îndeajuns de cultivat spre a favoriza buruienilor o dezvoltare mai bogată.
25:27 În câmpurile cele noi este nevoie de multă rugăciune şi lucrare înţeleaptă. Sunt căutaţi oameni ai lui Dumnezeu, nu numai oameni care pot vorbi, ci dintre acei care cunosc din experienţă taina evlaviei şi pot să vină în întâmpinarea nevoilor urgente ale poporului; din aceia care înţeleg cu solemnitate importanţa poziţiei lor ca slujitori ai lui Isus şi vor lua cu bucurie crucea pe care El i-a învăţat cum să o poarte.
25:28 Când sunt ispitiţi să se izoleze şi să se dedea la citit şi scris, într-un timp când alte îndatoriri reclamă imediata lor atenţie, ei trebuie să fie destul de tari să refuze eul şi să se consacre lucrării care îi aşteaptă. Aceasta, fără îndoială, este una dintre cele mai apăsătoare încercări prin care este chemată să treacă o minte studioasă.
25:29 Îndatoririle unui pastor sunt adesea ruşinos de neglijate, pentru că pastorului îi lipseşte puterea de a sacrifica înclinaţiile lui personale pentru izolare şi studiu. Pastorul trebuie să viziteze casă cu casă pe cei din turma lui, învăţând, conversând şi rugându-se cu fiecare familie şi căutând bunăstarea sufletelor lor. Cei care şi-au manifestat dorinţa de a face cunoştinţă cu principiile credinţei noastre nu trebuie să fie neglijaţi, ci învăţaţi în amănunţime adevărul. Nici o ocazie de a face bine să nu fie pierdută de veghetorul şi zelosul slujbaş al lui Dumnezeu.
25:30 Unii pastori care au fost invitaţi acasă de către capii de familie au petrecut puţinele ceasuri ale vizitei lor izolându-se într-o cameră neocupată, spre a-şi satisface înclinaţia pentru citit şi scris. Familia care i-a primit ca musafiri nu a avut nici un folos din vizita lor. Pastorii au acceptat ospitalitatea oferită fără să dea un echivalent de lucrare care era necesară atât de mult.
25:31 La oameni se poate ajunge uşor pe calea întâlnirilor sociale. Dar multor pastori le este groază de sarcina de a face vizite; ei n-au cultivat aptitudini sociale, n-au dobândit acel spirit care cucereşte inimile oamenilor. Este foarte important ca pastorul să se amestece mult cu poporul lui, ca să poată ajunge să cunoască diferitele
25:32 faze de dezvoltare ale naturii umane, să poată înţelege mai uşor activităţile minţii, să adapteze astfel învăţăturile sale la intelectul oamenilor şi să înveţe acea generozitate pe care o au numai cei care studiază îndeaproape natura şi nevoile oamenilor.
25:33 Cei care se izolează de oameni nu sunt în situaţia de a-i ajuta. Un medic înţelept trebuie să înţeleagă natura diferitelor boli şi trebuie să aibă o cunoaştere completă a organismului uman. El trebuie să fie gata să-şi îngrijească pacienţii. El ştie că amânările sunt primejdioase. Când mâna lui cu experienţă este pusă pe pulsul suferindului şi observă cu atenţie indicaţia specifică a bolii, experienţa lui anterioară îl face în stare să determine natura bolii şi tratamentul necesar spre a opri evoluţia ei. Aşa cum medicul tratează boala fizică, tot aşa să facă şi pastorul pentru sufletul bolnav de păcat. Şi lucrarea lui este cu atât mai importantă decât a celui dintâi, după cum viaţa veşnică este mai de valoare decât existenţa vremelnică. Pastorul întâlneşte o nesfârşită varietate de temperamente; şi este datoria lui să facă cunoştinţă cu membrii familiilor care ascultă învăţăturile sale, spre a stabili ce mijloace îi vor influenţa cel mai bine în direcţia cea bună.
25:34 Având în vedere aceste răspunderi serioase, se va ridica întrebarea: "Şi cine este pregătit pentru aceste lucruri?" Inima lucrătorului aproape că va leşina când se gândeşte la diferitele sarcini grele care îi revin; dar cuvintele lui Hristos întăresc sufletul cu mângâietoarea asigurare: "Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului". Greutăţile şi primejdiile care ameninţă siguranţa celor pe care-i iubeşte trebuie să-l facă să fie precaut şi prudent în maniera de a lucra cu ei, fiind atent ca unul care trebuie să dea socoteală. El trebuie să folosească influenţa lui spre a câştiga suflete pentru Hristos şi să imprime adevărul asupra minţilor cercetătoare. El trebuie să aibă grijă ca lumea, cu atracţiile ei amăgitoare, să nu-i abată de la Dumnezeu şi să nu le împietrească inimile faţă de influenţa harului Său.
25:35 Pastorul nu trebuie să stăpânească în mod autoritar asupra turmei
25:36 încredinţate în grija lui, ci să fie exemplul lor şi să le arate calea spre cer. Urmând pilda lui Hristos, el să mijlocească la Dumnezeu pentru poporul de sub grija lui până ce vede că rugăciunile lui au primit răspuns. Isus a manifestat simpatie divină şi umană faţă de om. El este pilda noastră în toate privinţele. DumnezeeReste Tatăl şi Stăpânul nostru, iar pastorul creştin este reprezentantul Fiului Său pe pământ. Principiile care stăpânesc în ceruri trebuie să stăpânească şi pe pământ; aceeaşi iubire care îi însufleţeşte pe îngeri, aceeaşi curăţie şi aceeaşi sfinţenie care domnesc în ceruri trebuie, pe cât posibil, să fie reproduse pe pământ. Dumnezeu îl face pe pastor răspunzător pentru puterea pe care o exercită, dar nu îi îndreptăţeşte pe slujitorii Săi să pervertească puterea în despotism asupra turmei de sub grija lor.
25:37 Dumnezeu le-a dat slujitorilor Lui o cunoaştere adecvată despre adevărul Său şi El doreşte ca ei să aibă o legătură mai strânsă cu Isus şi, prin simpatie, să se apropie de fraţii lor ca să le poată face tot binele care le stă în putere. Răscumpărătorul lumii nu S-a sfătuit cu propria Sa plăcere, ci a plecat să facă bine. El S-a unit cu Tatăl, ca puterea lor să poată influenţa sufletele oamenilor spre a le salva de ruină veşnică. Tot aşa şi slujitorii Săi trebuie să cultive spiritualitatea, dacă aşteaptă să reuşească în lucrarea lor.
25:38 Isus a avut atâta milă de sărmanii păcătoşi, încât a părăsit curţile cereşti, a lăsat deoparte îmbrăcămintea Lui împărătească, umilindu-Se să ia natura omenească, pentru ca să poată fi familiarizat cu nevoile omului şi să-l ajute să se ridice deasupra degradării datorate căderii. Dacă El i-a dat omului o dovadă atât de incontestabilă despre iubirea şi cea mai afectuoasă simpatie a Lui, cât de important este ca reprezentanţii Săi să imite exemplul Lui, apropiindu-se de semenii lor şi ajutându-i să-şi formeze un adevărat caracter creştin. Dar unii au fost gata să se angajeze în acţiuni de judecare a bisericii şi au adus o mărturie tăioasă şi lipsită de simpatie împotriva celor greşiţi. Făcând aşa, ei au cedat unei înclinaţii fireşti, care ar fi trebuit supusă în mod hotărât.
25:39 Aceasta nu este justiţia calmă a conducătorului creştin, ci critica tăioasă a unui temperament pripit.
25:40 Comunităţile au nevoie mai mult de educaţie decât de critică. În loc să-i mustre prea sever pentru lipsa lor de spiritualitate, pastorul, prin învăţătură şi exemplu, trebuie să-i înveţe cum să crească în har şi în cunoaşterea adevărului. "Slujitorul ei am fost făcut eu, după isprăvnicia pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru voi ca să întregesc Cuvântul lui Dumnezeu. Vreau să zic: taina ţinută ascunsă din veşnicii în toate veacurile, dar descoperită acum sfinţilor Lui, cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între neamuri, şi anume: Hristos în voi, nădejdea slavei. Pe El Îl propovăduim noi, şi sfătuim pe orice om, şi învăţăm pe orice om în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe orice om desăvârşit în Hristos Isus. Iată la ce lucrez eu, şi mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine."
25:41 Pastorii noştri care au ajuns la vârsta de patruzeci sau cinci-zeci de ani nu trebuie să presupună că lucrarea lor este mai puţin eficientă decât cea de mai înainte. Bărbaţi în vârstă şi cu experienţă, tocmai ei sunt cei care trebuie să depună eforturi puternice şi bine orientate. Mai ales în acest timp este nevoie de ei; comunităţile nu-şi pot permite să se despartă de ei. Unii ca aceştia nu trebuie să vorbească despre slăbiciunea lor fizică şi mintală, nici să presupună că vremea folosirii lor a trecut.
25:42 Mulţi dintre ei au suferit de încordare mintală severă, fără a se relaxa prin exerciţiu fizic. Rezultatul este o deteriorare a puterilor lor şi o tendinţă de a se sustrage de la răspunderi. Ei au nevoie de o muncă mai activă. Aceasta nu se limitează numai la cei ale căror capete au albit o dată cu trecerea timpului, ci şi la bărbaţi tineri care au căzut în aceeaşi stare şi au ajuns slăbiţi din punct de vedere mintal. Ei au o listă de cuvântări bine pregătite, dar când trec de limitele acestora, aproape că îşi pierd glasul.
25:43 Pastorul demodat, care a călătorit cu calul şi a petrecut mult timp vizitându-şi turma, s-a bucurat de o sănătate mai bună, cu toate greutăţile şi expunerea la pericole, decât
25:44 pastorii noştri de astăzi, care evită orice efort fizic pe cât la stă în putinţă şi se limitează să rămână la cărţile lor.
25:45 Pastorii în vârstă şi cu experienţă trebuie să socotească de datoria lor, ca slujitori angajaţi ai lui Dumnezeu, să meargă înainte, progresând în fiecare zi, devenind continuu mai eficienţi în lucrarea lor, şi, în mod constant, să adune material nou spre a-l prezenta poporului. Fiecare efort de a prezenta Evanghelia trebuie să fie o îmbunătăţire a celui care l-a precedat. În fiecare an, ei trebuie să dezvolte o evlavie mai adâncă, un spirit mai afectuos, o spiritualitate mai mare şi o mai desăvârşită cunoaştere a adevărului biblic. Cu cât sunt mai mari vârsta şi experienţa, cu atât mai mult ar trebui să se apropie de inima oamenilor, având o mai bună cunoaştere a lor.
25:46 În acest timp, este nevoie de bărbaţi care nu se tem să-şi ridice glasurile pentru dreptate, oricine li s-ar împotrivi. Ei trebuie să aibă o integritate puternică şi un curaj încercat. Biserica are nevoie de ei şi Dumnezeu va lucra cu eforturile lor spre a susţine toate ramurile lucrării Evangheliei.