English Home Romanian Home
Electronic Bible Online Pages Multi Language Phone Application One Language d/">Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Electronic Books Online Pages Build Ebook Phone Application Download Ebook Phone Application Download Desktop Application Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Create Bible Application Create E-Books Application
Credits News
About our project   |    Mobile Pages   |   
Electronic Books / Adventist / Romanian / Ellen White / Web / Mărturii pentru comunitate vol.4

Adventist

Romanian

Printable ModePrintable Mode

Mărturii pentru comunitate vol.4, 24


24:1 Încăpăţânare, nu independenţă

24:2 Frate G., pentru tine va fi o lucrare grea să cultivi o iubire curată, neegoistă, şi o bunăvoinţă dezinteresată. Tu nu eşti obişnuit să-ţi supui părerile şi să renunţi uneori la judecata ta, spre a fi călăuzit de sfatul altora. Frate şi soră G., amândoi aveţi nevoie de mai puţin "eu" şi de mai mult har divin. Amândoi trebuie să dobândiţi deprinderea de a vă autocontrola, astfel încât gândurile voastre să poată fi aduse în supunere faţă de Duhul lui Hristos. Aveţi nevoie de harul lui Dumnezeu pentru ca gândurile voastre să poată fi disciplinate să se îndrepte în direcţia cea bună şi cuvintele pe care le rostiţi să poată fi cuvinte corespunzătoare, pentru ca pasiunile şi apetitul vostru să poată fi supuse controlului raţiunii, iar limba să fie ţinută în frâu faţă de uşurătate, critica răutăcioasă şi căutarea de greşeli. "Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul." Triumful cel mai mare dat nouă de religia lui Hristos este stăpânirea asupra noastră înşine. Înclinaţiile noastre fireşti trebuie stăpânite; altfel, niciodată nu putem birui cum a biruit Hristos.

24:3 Sunt unii printre pretinşii urmaşi ai lui Hristos care sunt dispeptici din punct de vedere spiritual. Ei s-au făcut singuri invalizi şi slăbiciunea lor spirituală este rezultatul direct al propriilor lor cusururi. Ei nu ascultă de legile lui Dumnezeu, nici nu îndeplinesc principiile poruncilor Lui. Sunt indolenţi faţă de cauza şi lucrarea Lui, ei înşişi nefăcând nimic; dar când cred că văd ceva la care pot găsi defecte, atunci sunt activi şi zeloşi. Un creştin care nu lucrează nu poate fi sănătos. Boala spirituală este rezultatul

24:4 datoriei neglijate. Pentru ca credinţa cuiva să fie puternică, el trebuie să petreacă mult timp împreună cu Dumnezeu în rugăciune tainică. Cum poate fi bunăvoinţa unui om o binecuvântare pentru el, dacă nu o exercită niciodată? Cum putem cere ca Dumnezeu să ne ajute la convertirea sufletelor, dacă nu facem tot ce ne stă în putere să le aducem la cunoştinţa adevărului? Voi aţi adus asupra voastră o slăbiciune care v-a făcut nefolositori pentru voi înşivă şi pentru comunitate; iar remediul constă în pocăinţă, mărturisire şi reformă. Aveţi nevoie de putere morală şi de hrana adevărată a harului lui Dumnezeu. Nimic nu va da tărie şi vigoare evlaviei voastre ca lucrarea pentru înaintarea cauzei pe care mărturisiţi că o iubiţi, în loc să o încătuşaţi. Pentru lenevia spirituală nu există decât un singur leac adevărat, şi acesta este lucrul - lucrarea pentru sufletele care au nevoie de ajutorul vostru. În loc să întăriţi sufletele, voi aţi descurajat şi aţi slăbit inimile şi mâinile celor care vor să vadă înaintând cauza lui Dumnezeu.

24:5 Dumnezeu v-a dat aptitudini pe care le puteţi folosi cu eficienţă sau puteţi să abuzaţi de ele spre răul vostru şi spre răul altora. Voi nu v-aţi dat seama de pretenţiile lui Dumnezeu asupra voastră. Trebuie să ne amintim mereu că trăim în această lume spre a forma caractere pentru cea care urmează. Şi toate legăturile cu semenii noştri trebuie să fie cu referire la interesele veşnice ale lor şi ale noastre; dar dacă întrevederile noastre cu ei sunt devotate numai plăcerii şi spre satisfacerea eului nostru, dacă suntem neserioşi şi uşuratici, dacă ne dedăm la fapte rele, noi nu suntem împreună lucrători cu Dumnezeu, ci lucrăm hotărât împotriva Lui. Viaţa preţioasă pe care am primit-o de la Dumnezeu nu trebuie să fie modelată de rudele necredincioase, în aşa fel ca să placă firii pământeşti, ci trebuie să fie folosită în aşa fel ca Dumnezeu s-o poată aproba.

24:6 Dacă i-ar plăcea iubirea faţă de Dumnezeu, fratele J. ar fi un canal de lumină. El are prea puţină putere morală, dar puternice tendinţe spre necredinţă. Este compătimit de îngerii cereşti pentru că este înconjurat de întuneric. Urechile lui ascultă aproape continuu cuvintele necredinţei şi întunericului. El are continuu în faţa lui îndoieli şi întrebări de pus. Limba este o lume de nelegiuiri. "Limba nici un om nu o poate îmblânzi. Ea este un rău care nu se poate înfrâna,

24:7 este plină de o otravă de moarte." Dacă fratele J. s-ar prinde de Dumnezeu mai hotărât şi ar simţi că trebuie să-şi păstreze integritatea înaintea lui Dumnezeu, chiar cu preţul vieţii lui naturale, el ar primi putere de sus. Dacă îngăduie să fie afectat de întunericul şi necredinţa care îl înconjoară, de îndoielile, punerea de întrebări şi multă discuţie, în curând el va fi tot în întuneric, îndoială şi necredinţă şi nu va avea lumină sau putere în adevăr.

24:8 El nu trebuie să creadă că, făcând compromis cu prietenii lui, care sunt înverşunaţi împotriva credinţei noastre, îi va fi mai uşor. Dacă s-ar ridica cu unicul scop de a asculta de Dumnezeu cu orice preţ, el ar avea ajutor şi putere. Dumnezeu îl iubeşte şi are milă de fratele J. El cunoaşte orice încurcătură, orice descurajare, fiecare vorbire tăioasă. Este obişnuit cu toate acestea. Dacă vrea să se lase de necredinţă şi să stea nemişcat în Dumnezeu, credinţa lui va fi întărită prin exerciţiu. "Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el."

24:9 I-am văzut pe fraţii J. şi G. în primejdia specială de a pierde viaţa veşnică. Ei nu văd că stau direct în calea înaintării lucrării lui Dumnezeu din ___. Când s-a ţinut acolo pentru prima dată adunarea de tabără, noi eram pe ţărmul acela şi sute au fost convinşi de adevăr; dar Dumnezeu cunoştea materialul din care era alcătuită acea comunitate. Când veneau suflete la adevăr, nu era nimeni care să le hrănească şi să se ocupe de ele spre a le conduce la o viaţă mai înaltă. Fratele I. avea un spirit invidios, gelos şi căutător de greşeli. Dacă nu putea să fie primul, nu voia să facă nimic. El se preţuia pe sine cu mult mai mult decât îl preţuia Dumnezeu pe el. Un om cu temperamentul lui nu avea să fie, timp îndelungat, de acord cu nimeni, pentru că este obiceiul lui să discute în contradictoriu şi să se arate în opoziţie cu tot ce nu se potrivea cu ideile lui. Domnul l-a lăsat să urmeze propria lui cale şi să manifeste spiritul din care era alcătuit. El a adus în comunitate şi a căutat să pună în practică exact acelaşi spirit pe care îl avea în familia lui. Vorbele lui amare şi tăioase împotriva servilor lui Dumnezeu sunt scrise în carte. El se va întâlni

24:10 din nou cu ele. A plecat de la noi pentru că nu era de-al nostru şi în nici un caz comunitatea să nu-l încurajeze să se unească din nou cu ea; deoarece, cu spiritul pe care îl are acum, el s-ar certa chiar şi cu îngerii lui Dumnezeu. El ar vrea să conducă şi să dicteze lucrarea îngerilor. Nici un astfel de spirit nu poate intra în cer.

24:11 I. şi J., către care Dumnezeu Se încruntă, au îndrăznit să se împotrivească servilor lui Dumnezeu, să-i calomnieze şi să le atribuie motive rele. Ei au încercat să nimicească încrederea fraţilor în aceşti lucrători, precum şi în Mărturii. Dar, dacă lucrarea este de la Dumnezeu, ei nu o pot nimici. Eforturile lor vor fi zadarnice. Frate G., tu ai fost într-un aşa întuneric, încât ai crezut că oamenii aceştia aveau dreptate. Ai repetat cuvintele lor şi ai vorbit despre "puterea unui om". Ah, ce puţin ştiai despre ce vorbeşti!

24:12 Unii erau gata să spună orice, să prezinte orice învinuire împotriva servilor lui Dumnezeu, să fie invidioşi şi defăimători. Şi, dacă pot găsi vreun caz, unde, în zelul lor pentru cauza lui Dumnezeu, ei cred că slujitorii au vorbit hotărât şi poate sever, sunt dispuşi să facă ce pot mai mult din cuvintele lor, simţindu-se liberi să nutrească spiritul cel mai amar şi răutăcios şi să învinuiască pe servii Domnului de motive rele. Să fie întrebaţi aceşti defăimători ce ar fi făcut în împrejurări asemănătoare, purtând poveri asemănătoare. Ei să privească, să cerceteze şi să condamne propria lor umblare rea şi arogantă şi propria lor nerăbdare şi irascibilitate şi ei înşişi, neavând nici un păcat, să arunce cei dintâi piatra criticii asupra fraţilor care încearcă să-i pună în rânduială. Un Dumnezeu sfânt nu va scoate suflete la adevăr ca să ajungă sub o astfel de influenţă ca cea care există în comunitate. Tatăl nostru cel ceresc este prea înţelept să aducă la adevăr suflete spre a fi modelate de influenţa acestor oameni care sunt neconsacraţi în inimă şi viaţă. Aceşti bărbaţi nu sunt în armonie cu adevărul. Ei nu sunt uniţi cu biserica şi se îndepărtează de comunitate. Ei lucrează împotriva scopurilor celor pe care îi foloseşte Dumnezeu să aducă suflete la adevăr.

24:13 Cine îi va hrăni pe cei care s-au hotărât să asculte de toate poruncile lui Dumnezeu? Cine va fi tată şi mamă care să îngrijească de cei care au nevoie de ajutor şi putere? Ştiu fraţii aceştia ce fac? Ei stau direct în calea păcătoşilor. Ei le blochează calea prin umblarea lor cea rea. Sângele sufletelor se va afla pe îmbrăcămintea lor, dacă nu se pocăiesc şi nu-şi schimbă complet umblarea. Cred aceşti împotrivitori că sunt corecţi şi corpul păzitorilor Sabatului este înşelat? "Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte." Cine face bine în lucrarea de a duce adevărul înaintea altora? Cred aceşti oameni că biserica va veni la ei şi va renunţa la experienţa şi vederile ei spre a urma judecata acestor neconsacraţi? Sau ei vor ajunge în armonie cu biserica?

24:14 Fratele G. se laudă cu independenţa lui de spirit şi judecată, în timp ce blochează calea celor păcătoşi prin viaţa lui neconsacrată şi opoziţia lui faţă de lucrare, luptându-se orbeşte împotriva lui Hristos în persoana slujitorilor Lui; dar este înşelat în ce priveşte calitatea adevăratei independenţe. Independenţa nu este încăpăţânare, cu toate că adesea încăpăţânarea este confundată cu independenţa. Când fratele G. şi-a format o părere şi a exprimat-o în familia sa sau în comunitate, cu o încredere considerabilă şi cu o oarecare publicitate, atunci el este înclinat să facă să pară că are dreptate, folosind orice argument pe care-l poate produce. El este în primejdie, în mare primejdie de a-şi închide ochii şi a-şi adormi conştiinţa prin îndârjirea lui, pentru că ispitirea vrăjmaşului este puternică asupra lui. Mândria de a-şi expune opinia este greu de supus, chiar în faţa luminii şi a dovezii îndestulătoare spre a-l convinge, dacă ar vrea să fie convins. El crede că, dacă admite că a greşit, aceasta ar fi o pată pe judecata şi discernământul lui.

24:15 Frate G., eşti în mare primejdie să-ţi pierzi sufletul. Tu doreşti să fii deasupra celorlalţi. Suferi profund uneori, dacă crezi că eşti desconsiderat. Nu eşti un om fericit. Tu nu vei fi fericit dacă părăseşti poporul lui Dumnezeu, jignind prin cuvinte grele şi fapte aşa cum au făcut mulţi dintre urmaşii

24:16 lui Hristos, pentru că adevărul spus a fost prea riguros. Tu nu vei fi un om fericit pentru că vei lua eul tău cu tine. Nu eşti drept; îţi vei produce singur necazuri. Vrăjmaşul tău este temperamentul şi, oriunde te vei duce, vei lua cu tine nefericirea şi povara ta. Este o cinste a mărturisi o greşeală de îndată ce este observată.

24:17 Sunt multe probleme în legătură cu lucrarea lui Dumnezeu la care tu găseşti defecte, pentru că pentru tine este natural să faci astfel. Şi, deoarece ai întors spatele luminii pe care ţi-a descoperit-o Dumnezeu cu privire la tine însuţi, aproape că ţi-ai pierdut discernământul şi eşti gata, mai mult ca oricând, să găseşti cusur la orice. Tu îţi prezinţi opinia cu o încredere dictatorială şi tratezi întrebările îndoielnice ale altora în legătură cu părerea ta ca un abuz personal. Este adevărat că independenţa curată niciodată nu consideră ca nedemn a căuta sfatul celor cu experienţă şi înţelepciune şi ea tratează cu respect sfatul altora.

24:18 Religia în familie

24:19 Frate G., tu trebuie să fii un om convertit, altfel vei pierde viaţa veşnică. Nu poţi fi un om fericit până nu obţii blândeţea înţelepciunii. Tu şi soţia ta aţi fost în neînţelegere unul cu altul timp prea îndelungat. Voi trebuie să renunţaţi la această defăimare, la aceste bănuieli, gelozii şi ciorovăieli nenorocite. Spiritul care este dezvoltat în familia voastră este dus în practica voastră religioasă. Fiţi atenţi cum vorbiţi fiecare despre defectele celuilalt în prezenţa copiilor voştri şi fiţi atenţi cum lăsaţi ca spiritul vostru să vă stăpânească. La fiul vostru cel mai mare voi vedeţi numai ce este rău în el; nu daţi nici un credit bunelor lui calităţi pe care, dacă el ar muri, voi aţi fi de îndată convinşi că el le avea. Nici unul dintre voi nu aveţi o comportare consecventă faţă de fiul vostru. Stăruiţi asupra defectelor lui în prezenţa altora şi arătaţi că nu aveţi încredere în bunele lui trăsături de caracter.

24:20 În fiecare dintre voi există dispoziţia de a vedea defectele celuilalt şi ale altora, dar sunteţi orbi faţă de propriile voastre defecte şi multele greşeli. Amândoi sunteţi nervoşi, uşor excitabili

24:21 şi iritaţi. Aveţi nevoie de blândeţea înţelepciunii. Voi ţineţi tare la propriile voastre slăbiciuni, pasiuni şi prejudecăţi ca şi cum, dacă aţi renunţa la ele, nu aţi mai avea fericire în viaţa aceasta, pe când acestea sunt spini care înţeapă şi zgârie. Isus vă invită să puneţi jos jugul pe care-l purtaţi şi care v-a ros gâtul şi să luaţi jugul Lui, care este uşor şi sarcina Lui, care nu este grea. Cât de obositoare este povara de iubire de sine, lăcomie, mândrie, patimă, invidie şi bănuială rea! Totuşi, cât de strâns se ţin oamenii de aceste blesteme şi cât sunt ei de puţin înclinaţi să renunţe le ele! Hristos înţelege cât de dureroase sunt aceste poveri autoimpuse şi ne invită să le punem jos. El invită sufletele greu împovărate şi obosite să vină la El şi să ia sarcina Lui, care este uşoară, în schimbul sarcinilor faţă de care singuri s-au obligat. El spune: "Veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul meu este bun, şi sarcina mea este uşoară". Toate cerinţele Mântuitorului nostru sunt consecvente şi armonioase, şi dacă sunt nutrite cu bucurie, vor aduce sufletului pace şi odihnă.

24:22 O dată ce fratele G. a luat o poziţie de partea cea rea, nu este uşor pentru el să mărturisească faptul că a greşit; dar, dacă poate să-şi scoată din minte, precum şi din memoria celorlalţi, umblarea sa greşită şi dacă poate să facă unele schimbări spre mai bine, fără o recunoaştere publică a greşelii lui, el va încerca astfel. Dar toate aceste greşeli şi păcate nemărturisite sunt înregistrate în cer şi nu vor fi şterse până ce fratele nu se va conforma instrucţiunilor date în Cuvântul lui Dumnezeu. "Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi". Dacă fratele G. a găsit un alt plan în afară de cel dat nouă de Domnul, acesta nu este o cale sigură, şi până la urmă se va dovedi a fi spre ruina lui. Această altă cale este dezastruoasă pentru biserică şi dezastruoasă pentru prosperitatea şi fericirea familiei lui. El trebuie să-şi moaie inima şi să lase să intre în sufletul lui afecţiune, umilinţă şi iubire. El trebuie să cultive calităţile altruiste. Frate şi soră G., voi trebuie să cultivaţi calităţile spiritului care vă vor face curaţi, să uitaţi de eu şi să vă interesaţi mai mult de cei cu care veniţi în contact. Există

24:23 o înclinaţie spre iubire de sine şi de îngrijire de sine care nu măreşte fericirea voastră, ci vă aduce necaz şi durere. Aveţi un conflict cu voi înşivă pe care numai voi îl puteţi controla. Amândoi trebuie să vă stăpâniţi limba şi să reţineţi multe lucruri pe care le rostiţi. Primul pas greşit este că vă gândiţi la rău; apoi vin cuvintele care sunt rele. Dar voi lăsaţi nefăcută lucrarea de a cultiva consideraţie şi respect unul pentru altul. Fiţi amabili şi atenţi fiecare faţă de simţămintele celuilalt şi căutaţi să păstraţi ca sacră fericirea celuilalt. Puteţi face aceasta numai prin puterea şi în Numele lui Isus.

24:24 Sora G. a făcut eforturi puternice să câştige biruinţe, dar nu a avut multă încurajare din partea soţului ei. În loc să-L caute pe Dumnezeu în rugăciune serioasă pentru putere, spre a birui defectele din caracterul lor, priveau fiecare la umblarea altora, ei înşişi devenind slabi prin găsirea de defecte în purtarea altora. Grădinii inimii nu i s-a dat nici o atenţie.

24:25 Dacă fratele G. ar fi primit lumina pe care i-a trimis-o Domnul cu luni în urmă şi ar fi discutat sincer cu soţia lui, dacă amândoi şi-ar fi zdrobit inima lor cea tare înaintea Domnului, ce diferenţă ar fi în starea lor prezentă! Amândoi au dispreţuit cuvintele de mustrare şi de implorare a Duhului lui Dumnezeu şi nu şi-au schimbat viaţa. Dar, închizându-şi ochii faţă de lumina trimisă lor de Dumnezeu, nu au micşorat gravitatea defectelor lor în faţa lui Dumnezeu, nici nu au micşorat răspunderea lor. Lor nu le-a plăcut mustrarea pe care le-a trimis-o Domnul în afecţiunea Sa milostivă. Fratele G. are din fire o inimă iubitoare, dar ea este acoperită cu o coajă de iubire de sine, vanitate şi bănuială rea. Inima lui nu este împietrită, dar îi lipseşte puterea morală. El este un laş de îndată ce i se pune în faţă lepădarea de sine şi jertfirea de sine, pentru că se iubeşte pe sine însuşi. A stăpâni eul, a pune o strajă cuvintelor lui, a recunoaşte că a greşit vorbind nepotrivit este o cruce pe care el simte că este prea umilitor s-o ridice; totuşi, dacă este să fie vreodată mântuit, această cruce trebuie să fie ridicată.

24:26 Frate şi soră G., amândoi trebuie să vă păziţi cuvintele; pentru că tot atât de sigur cum nu există o strajă asupra gândurilor şi acţiunilor voastre, voi vă veţi descuraja unul pe altul,

24:27 făcând sigur faptul că nici unul dintre voi nu poate fi mântuit. Fiecare dintre voi trebuie să se păzească de un spirit pripit, care inspiră cuvinte şi acţiuni pripite. Resentimentul care este nutrit pentru că socotiţi că aţi fost rău trataţi este spiritul lui Satana şi duce la un mare rău moral. Când sunteţi stăpâniţi de un spirit pripit vă lipsiţi de raţiunea voastră pentru acel timp şi de puterea de a tempera cuvintele şi purtarea voastră, în timp ce singuri vă faceţi răspunzători pentru toate consecinţele cele rele. Ceea ce este făcut în pripă şi cu mânie nu este scuzabil. Acţiunea este rea. Voi puteţi, printr-un singur cuvânt spus în pripă şi cu patimă, să lăsaţi o înţepătură în inima prietenilor, care poate să nu fie uitată niciodată. Dacă nu exercitaţi stăpânire de sine, veţi fi cea mai nefericită pereche. Fiecare dintre voi atribuie viaţa lui nefericită defectelor celuilalt; dar să nu mai faceţi aceasta. Luaţi-vă ca regulă să nu spuneţi celuilalt niciodată un cuvânt de critică, ci să lăudaţi ori de câte ori puteţi.

24:28 Unii cred că este o virtute să nu ai nici o restricţie şi se vor lăuda cu obiceiul de a discuta pe toate laturile lucruri neplăcute care sunt în inimă. Ei lasă ca un spirit de mânie să iasă asemenea unui torent de reproş şi defăimare. Cu cât discută mai mult, cu atât devin mai excitaţi, şi Satana stă alături să ajute la lucrare, pentru că aceasta i se potriveşte lui. Cuvintele îl irită pe cel căruia îi sunt spuse şi vor fi întoarse, provocând cuvinte şi mai dure, până când o chestiune mică izbucneşte într-o flacără mare. Amândoi simţiţi că aveţi parte de toate necazurile posibile şi că viaţa voastră este cea mai nefericită. Începeţi în mod hotărât să vă stăpâniţi gândurile, cuvintele şi acţiunile voastre. Când oricare dintre voi simte apariţia resentimentului, faceţi-vă ca regulă să lăsaţi de la voi înşivă, să vă rugaţi în umilinţă lui Dumnezeu, care va asculta rugăciunea care nu iese de pe buze ipocrite.

24:29 Fiecare patimă trebuie să fie sub stăpânirea conştiinţei luminate. "Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu sfinţi şi prea iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. Dar mai presus de toate acestea,

24:30 îmbrăcaţi-vă cu dragostea care este legătura desăvârşirii. Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători."

24:31 Dacă trăiţi după regula adunării, adăugând har după har, Dumnezeu va înmulţi harul Său pentru voi. În timp ce voi adăugaţi, Dumnezeu înmulţeşte. Dacă cultivaţi impresia că Dumnezeu vede şi aude tot ce faceţi şi spuneţi şi păstrează un raport fidel despre toate cuvintele şi faptele voastre, şi că trebuie să vă întâlniţi cu toate acestea, atunci în tot ce faceţi şi spuneţi veţi căuta să urmaţi directivele unei conştiinţe treze şi luminate. Limba voastră va fi folosită spre slava lui Dumnezeu şi va fi un izvor de binecuvântare pentru voi înşivă şi pentru alţii. Dar dacă vă despărţiţi de Dumnezeu, precum aţi făcut, băgaţi de seamă ca nu cumva limba voastră să se dovedească a fi o lume de nelegiuire şi să aducă asupra voastră o condamnare înfricoşătoare, pentru că suflete vor fi pierdute prin voi.

24:32 Datoria stăpânirii de sine

24:33 Poftele firii noastre trupeşti trebuie ţinute sub supunere strictă. Poftele acestea ne-au fost date pentru scopuri importante spre bine, iar nu să devină slujitori ai morţii, fiind pervertite şi devenind pofte păcătoase de neîmpăcat. Pofta pentru tutun, pe care tu, frate G., ai întărit-o prin satisfacerea ei, devine o poftă activă împotriva sufletului tău. Un om necumpătat nu poate fi un om răbdător. Cea mai imperceptibilă satisfacere a gustului va da naştere la o poftă după un stimulent mai puternic. Dacă gândurile, pasiunile şi poftele sunt în supunere cuvenită, limba va fi stăpânită. Cheamă în ajutorul tău putere morală şi părăseşte pentru totdeauna folosirea tutunului. Tu ai încercat să ascunzi de alţii faptul că ai folosit tutun, dar nu ai putut ascunde acest lucru de Dumnezeu. "Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor; curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită! Simţiţi-vă ticăloşia; tânguiţi-vă şi plângeţi! Râsul vostru să se prefacă în tânguire şi bucuria voastră în întristare. Smeriţi-vă înaintea Domnului şi El vă va înălţa." Vă încredinţez aceste cuvinte în Numele lui Isus, care mi-a dat această însărcinare. Să nu le refuzaţi.

24:34 Tu niciodată nu ai fi refuzat Mărturiile aşa cum ai făcut, dacă faptele tale rele nu ar fi fost mustrate. Tu ai crezut că ar fi mai uşor să sacrifici Mărturiile şi să-ţi închizi ochii faţă de lumina pe care ţi-a dat-o Dumnezeu decât să renunţi la tutun şi să încetezi cu viaţa de uşurătate şi glumă cu necredincioşii. Procesul de curăţire cuprinde refuz şi restrângere, pe care tu nu ai puterea morală să le înduri; de aceea, tu urmăreşti să-ţi scuzi păcatele prin necredinţa ta în lumina pe care ţi-a trimis-o Dumnezeu. Aminteşte-ţi că trebuie să te întâlneşti cu toate aceste lucruri din nou, pentru că ele sunt scrise în carte împreună cu toate avertizările şi mustrările pe care Dumnezeu mi le-a încredinţat să ţi le predau ţie.

24:35 Fratele J. este de compătimit, pentru că el are din fire un organism defectuos. Speranţa lui e mică. Necredinţa şi îndoielile lui îi stăpânesc judecata. Este în firea lui să se dea de partea îndoielii şi a punerii de întrebări. Singura cale de a birui acest rău mare este să cultive trăsături de caracter opuse. El trebuie să reprime necredinţa, nu să o cultive. El nu trebuie să-şi exprime îndoielile. Nu are nici un drept să prezinte altora defectele caracterului său, pricinuindu-le întristare şi descurajare. Dacă trebuie să fie afectat de acest rău regretabil, el nu trebuie să amărască fericirea altora prin prezentarea necredinţei lui, răcind astfel credinţa fraţilor săi. El este înclinat să treacă aproape peste orice element din fiecare discuţie şi îndemn în care ar putea găsi mângâiere şi încurajare şi să adune, în schimb, ceva ce crede că îi va oferi o scuză pentru punerea de întrebări şi critică. Căile sufletului sunt larg deschise şi lăsate nepăzite pentru ca Satana să intre şi să-i modeleze mintea pentru scopurile sale.

24:36 Mi-a fost arătat că întâlnirile voastre pierd interesul pentru că Duhul lui Dumnezeu nu ia parte la ele. Fraţii şi surorile sunt în robie completă din cauza acestor doi bărbaţi. Ei nu îndrăznesc să-şi exercite libertatea şi să-şi exprime credinţa în simplitatea sufletelor lor, pentru că acolo este fratele J., cu ochiul lui rece, sever şi critic care veghează şi este gata să se prindă de orice cuvânt care-i va da ocazia să-şi exercite facultăţile necredincioase ale minţii lui. Datorită acestora, Duhul lui Dumnezeu se îndepărtează mâhnit de la aceste adunări. Când fraţii manifestă

24:37 spiritul balaurului spre a se război cu cei care cred că Dumnezeu le-a împărtăşit lumină şi mângâiere prin Mărturii, este timpul pentru fraţi şi surori să-şi afirme şi să-şi desăvârşească libertatea de conştiinţă. Dumnezeu le-a dat lumină şi este privilegiul lor să o păstreze şi să vorbească despre ea spre a se întări şi încuraja unul pe altul. Fratele J. vrea să încurce minţile, căutând ca lumina pe care a dat-o Dumnezeu prin Mărturii să apară ca un adaos la Cuvântul lui Dumnezeu; dar, prin aceasta, el prezintă problema într-o lumină falsă. Dumnezeu a văzut potrivit să atragă în felul acesta atenţia poporului Său la Cuvântul Său, prezentându-le o înţelegere mai clară a acestuia.

24:38 Comunitatea din ___ devine din ce în ce mai slabă din cauza influenţei care a fost exercitată asupra ei - nu o influenţă care să-i ajute să înainteze, ci care să împiedice roţile. Este privilegiul fratelui J. să se debaraseze de necredinţa lui şi să înainteze împreună cu lumina, dacă vrea. Dacă refuză să facă acest lucru, cauza lui Dumnezeu va înainta şi aşa, fără ajutorul lui. Dar Dumnezeu intenţionează să se facă o schimbare în comunitatea din ___. Ei sau vor înainta, sau vor da înapoi. Dumnezeu poate face mult mai mult cu şase suflete care sunt unite în acelaşi cuget şi raţionament decât cu douăzeci de oameni care fac precum fraţii J. şi G. Ei nu au adus în adunare îngerii luminii, ci pe îngerii întunericului. Adunările au fost nefolositoare şi uneori vădit vătămătoare. Dumnezeu îi cheamă pe aceşti bărbaţi să treacă de partea Domnului şi să fie uniţi cu trupul bisericii sau să înceteze să mai facă greutăţi celor care vor să fie întru totul pentru Domnul.

24:39 Motivul principal pentru care atât de mulţi pretinşi ucenici ai lui Hristos cad în ispită şi fac fapte pentru pocăinţă este că nu se cunosc bine pe ei înşişi. În această privinţă, Petru a fost atât de complet cernut de vrăjmaş. În acest punct vor naufragia în credinţă cu miile. Voi nu puneţi la inimă relele şi greşelile voastre şi nu vă amărâţi sufletele din cauza lor. Vă implor să vă curăţiţi sufletele prin ascultare de adevăr. Luaţi legătura cu cerul. Şi fie ca Domnul să vă salveze de autoînşelare.

24:40 Sfinţenia poruncilor lui Dumnezeu

24:41 Mult stimate frate K.: În ianuarie 1875, mi-a fost arătat că erau multe piedici în calea prosperităţii spirituale a comunităţii. Duhul lui Dumnezeu este întristat pentru că mulţi nu sunt în regulă în sufletul şi viaţa lor, iar mărturisirea lor de credinţă nu se armonizează cu faptele. Sfânta zi de odihnă a lui Iehova nu este păzită cum ar trebui. În fiecare săptămână, Dumnezeu este jefuit prin încălcarea limitelor timpului Său cel sfânt; şi orele care ar trebui să fie consacrate rugăciunii şi meditaţiei sunt atribuite ocupaţiilor lumeşti.

24:42 Dumnezeu ne-a dat poruncile Sale nu numai pentru a crede în ele, ci pentru a fi ascultate. Marele Iehova, când a pus temeliile pământului şi a îmbrăcat lumea întreagă cu veşmântul frumuseţii, umplându-l cu lucruri folositoare pentru om, când a creat toate minunile de pe uscat şi mare, a instituit Sabatul şi l-a sfinţit. Dumnezeu a binecuvântat şi a sfinţit ziua a şaptea, pentru că El S-a odihnit în ea de toată lucrarea minunată a creaţiunii. Sabatul a fost făcut pentru om, şi Dumnezeu vrea ca el să lase la o parte munca în acea zi, aşa cum El Însuşi S-a odihnit după lucrarea celor şase zile de creaţiune.

24:43 Cei care respectă poruncile lui Iehova, după ce le-a fost dată lumina cu privire la a patra poruncă a Decalogului, vor asculta de ea fără să se îndoiască de posibilitatea sau utilitatea unei astfel de ascultări. Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Lui şi apoi i-a dat un exemplu de păzire a zilei a şaptea, pe care a sfinţit-o. El a plănuit ca în acea zi omul să se închine Lui şi să nu se angajeze în nici o ocupaţie vremelnică. Nici unul dintre cei care nu ţin seamă de porunca a patra, după ce au fost luminaţi cu privire la cerinţele Sabatului, nu poate fi fără vină înaintea lui Dumnezeu.

24:44 Frate K., tu recunoşti cerinţele lui Dumnezeu de a păzi Sabatul, dar faptele tale nu sunt în armonie cu declaraţia ta de credinţă. Laşi influenţa ta de partea celor necredincioşi în aşa măsură, încât calci Legea lui Dumnezeu.

24:45 Când împrejurările vremelnice par să-ţi ceară atenţie, tu calci porunca a patra fără nici o remuşcare. Faci din păzirea Legii lui Dumnezeu o problemă de avantaj, ascultând sau neascultând după cum îţi indică ocupaţia sau înclinaţia ta. Aceasta nu este cinstirea Sabatului ca instituţie sacră. Tu Îl întristezi pe Duhul lui Dumnezeu şi Îl dezonorezi pe Răscumpărătorul tău, urmând pe această cale nesăbuită.

24:46 O păzire parţială a legii Sabatului nu este acceptată de Domnul şi are un efect mai rău asupra minţii păcătoşilor decât dacă nu ai fi făcut nici o mărturisire că eşti un păzitor al Sabatului. Ei observă că viaţa ta contrazice credinţa ta şi îşi pierd încrederea în creştinism. Domnul înţelege ce spune, şi omul nu poate înlătura poruncile Sale fără să fie pedepsit. Exemplul lui Adam şi al Evei din grădină ar trebui să ne avertizeze îndeajuns împotriva oricărei neascultări faţă de Legea divină. Păcatul primilor noştri părinţi care au ascultat de ispitirile amăgitoare ale vrăjmaşului a adus vinovăţie şi durere asupra lumii şi a făcut ca Fiul lui Dumnezeu să părăsească curţile împărăteşti din cer şi să ia un loc umil pe pământ. El a fost supus la insultă, respingere şi răstignire chiar de către cei pe care El a venit să-i binecuvânteze. Ce cheltuială nemărginită a însoţit acea neascultare din grădina Edenului! Domnul Hristos, Maiestatea cerului, a fost sacrificat spre a mântui pe om din pedeapsa păcatului său.

24:47 Dumnezeu nu va trece peste nici o călcare a Legii Sale mai uşor acum decât în ziua când El a pronunţat judecata împotriva lui Adam. Mântuitorul lumii Îşi ridică glasul ca protest împotriva celor care tratează divinele Sale porunci cu nepăsare şi indiferenţă. El a spus: "Aşa că, oricine va strica una dintre cele mai mici dintre aceste porunci şi va învăţa pe oameni aşa, va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi şi va învăţa pe alţii să le păzească, va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor". Învăţătura vieţii noastre este întru totul pentru sau împotriva adevărului. Dacă faptele tale par să îndreptăţească pe călcătorul de lege în păcatul său, dacă influenţa ta uşurează călcarea poruncilor lui Dumnezeu, atunci nu eşti vinovat numai de greşelile tale, ci, într-o anumită măsură, eşti răspunzător şi de greşelile care urmează a fi făcute de alţii.

24:48 Chiar la începutul poruncii a patra, Dumnezeu a spus: "Adu-ţi aminte", ştiind că omul, în mulţimea grijilor şi încurcăturilor lui, avea să fie ispitit să se scuze de a veni în întâmpinarea deplinelor cerinţe ale Legii sau, în aglomeraţia ocupaţiilor lumeşti, avea să uite importanţa ei sacră. "Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci tot lucrul tău", ocupaţia obişnuită a vieţii pentru câştig vremelnic sau bucurie. Cuvintele acestea sunt foarte lămurite; ele nu pot fi înţelese greşit. Frate K., cum îndrăzneşti să-ţi permiţi să calci o poruncă atât de solemnă şi importantă? A făcut Domnul vreo excepţie prin care tu să fii scutit de Legea pe care a dat-o El pentru lume? Sunt omise călcările tale de lege din registrul de rapoarte? A fost El de acord să scuze neascultarea ta când naţiunile vor veni înaintea Lui pentru judecată? Nici o clipă să nu te înşeli cu gândul că păcatul tău nu va aduce pedeapsa meritată. Călcările tale de lege vor fi răsplătite cu nuiaua, pentru că tu ai avut lumina şi totuşi ai umblat direct împotriva ei. "Robul acela, care a ştiut voia stăpânului său, şi nu s-a pregătit deloc şi n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri."

24:49 Dumnezeu i-a dat omului şase zile în care să-şi facă lucrarea şi să continue cu ocupaţia obişnuită a vieţii, dar El pretinde o zi pe care a pus-o deoparte şi a sfinţit-o. El i-a dat omului o zi în care se poate odihni de munca lui şi să se consacre pentru închinare şi îmbunătăţirea stării lui spirituale. Ce nelegiuire flagrantă ca omul să fure acea zi sfinţită a lui Iehova şi să şi-o însuşească pentru scopurile lui egoiste!

24:50 Este cea mai grosolană cutezanţă pentru omul muritor să ajungă la un compromis cu cel Atotputernic pentru a-şi asigura măruntele şi vremelnicele lui interese. Este tot atât de grav a călca Legea folosind ocazional Sabatul pentru ocupaţii vremelnice ca şi când ai respinge-o în întregime; pentru că aceasta face din poruncile Domnului o problemă de avantaj. "Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos", a răsunat de pe Sinai. Nici o ascultare parţială şi nici un interes împărţit nu sunt acceptate de El, care declară că nelegiuirea părinţilor se va abate asupra copiilor până la al treilea şi al patrulea neam al celor ce-L urăsc şi

24:51 că Se va îndura până în al miilea neam de cei care Îl iubesc şi păzesc poruncile Lui. Nu este un lucru mic să jefuieşti pe un vecin şi mare este ruşinea pentru unul care este găsit vinovat de o astfel de faptă; totuşi, cel care ar socoti nedemn să escrocheze pe semenul său vrea să jefuiască fără ruşine pe Tatăl său ceresc de timpul pe care El l-a binecuvântat şi l-a pus deoparte pentru un scop special.

24:52 Iubitul meu frate, faptele tale sunt în dezacord cu mărturisirea ta de credinţă şi singura ta scuză este modestul pretext al avantajului. Slujitorii lui Dumnezeu din vremurile trecute au fost chemaţi să-şi dea viaţa pentru apărarea credinţei lor. Calea ta cu greu se aseamănă cu aceea a creştinilor martiri, care au suferit foame şi sete, tortură şi moarte, mai degrabă decât să renunţe la religia lor sau la principiile adevărului.

24:53 Stă scris: "Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască?" De fiecare dată când pui mâna să faci vreo lucrare în Sabat, îţi tăgăduieşti de fapt credinţa. Sfânta Scriptură ne învaţă că credinţa fără fapte este moartă şi că mărturia vieţii cuiva vesteşte lumii dacă el este fidel sau nu faţă de credinţa pe care o mărturiseşte. Purtarea ta scade aprecierea faţă de Legea lui Dumnezeu, a prietenilor tăi din lume. Ea le spune: "Voi puteţi asculta de poruncile lui Dumnezeu sau nu. Eu cred că Legea lui Dumnezeu este, într-un fel, obligatorie pentru oameni, dar, la urma urmei, Domnul nu este chiar atât de deosebit de strict pentru păzirea poruncilor Lui şi o încălcare ocazională nu este tratată cu severitate din partea Lui."

24:54 Mulţi se scuză pentru călcarea Sabatului, referindu-se la exemplul tău. Ei susţin că, dacă un om atât de bun, care crede că ziua a şaptea este Sabatul, se poate angaja în ocupaţii lumeşti în acea zi când împrejurările par să o ceară, desigur că şi ei pot face acelaşi lucru fără condamnare. Multe suflete se vor întâlni cu tine la judecată, prezentând influenţa ta ca scuză pentru neascultarea lor de Legea lui Dumnezeu. Deşi aceasta nu va fi o scuză pentru păcatul lor, totuşi ea va spune ceva înfricoşător împotriva ta.

24:55 Dumnezeu a vorbit şi vrea să spună că omul trebuie să asculte.

24:56 El nu întreabă dacă este convenabil pentru el să facă aşa. Domnul vieţii şi al slavei nu a ţinut seama de comoditatea sau plăcerea Lui când a părăsit poziţia Sa înaltă de comandă pentru a deveni om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, acceptând dezonoarea şi moartea ca să-l elibereze pe om de consecinţa neascultării lui. Isus nu a murit pentru a mântui pe om în păcatele sale, ci din păcatele sale. Omul trebuie să-şi părăsească greşelile, să urmeze exemplul lui Hristos, să-şi ia crucea şi să-L urmeze pe El, lepădându-se de eu şi ascultând cu orice preţ de Dumnezeu.

24:57 Isus a spus: "Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt, sau va ţinea la unul şi va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona". Dacă suntem slujitori fideli ai lui Dumnezeu, nu ar trebui să fie nici o îndoială în mintea noastră dacă să păzim poruncile Lui sau să ţinem seama de interesele noastre vremelnice. Dacă credincioşii adevărului nu sunt susţinuţi de credinţa lor, în aceste zile de pace relativă, ce-i va susţine în încercarea cea mare, când va fi dat decretul împotriva tuturor celor care nu se vor închina chipului fiarei şi nu vor primi semnul ei pe frunte sau pe mână? Timpul acesta solemn nu este prea îndepărtat. În loc să devină slab şi şovăitor, poporul lui Dumnezeu trebuie să-şi adune putere şi curaj pentru timpul strâmtorării.

24:58 Isus, marele nostru Exemplu, prin viaţa şi moartea Sa, ne-a învăţat cea mai strictă ascultare. El a murit, Cel drept pentru cel nedrept, Cel nevinovat pentru cel vinovat, pentru ca onoarea Legii lui Dumnezeu să poată fi păstrată şi totuşi omul să nu piară cu desăvârşire. Păcatul este călcarea legii. Dacă păcatul lui Adam a adus o astfel de nenorocire de nedescris, care să pretindă jertfirea scumpului Fiu al lui Dumnezeu, ce pedeapsă vor primi cei care, văzând lumina adevărului, dispreţuiesc a patra poruncă a Domnului?

24:59 Împrejurările nu vor îndreptăţi pe nimeni care lucrează în Sabat de dragul unui profit lumesc. Dacă Dumnezeu scuză un om, El îi poate scuza pe toţi. De ce să nu poată fratele L., care este un om sărac, să lucreze în Sabat spre a câştiga bani pentru hrană, când, făcând aşa, ar putea fi în stare să-şi întreţină mai bine

24:60 familia? De ce nu ar putea alţi fraţi sau noi toţi să păzim Sabatul numai când ne convine să facem astfel? Glasul de pe Sinai răspunde: "Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci tot lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău".

24:61 Păcatele săvârşite de cei care cred adevărul aduc mare slăbiciune asupra bisericii. Aceştia sunt pietre de poticnire în calea păcătoşilor, împiedicându-i să vină la lumină. Frate, Dumnezeu te cheamă să vii complet de partea Sa, faptele tale să arate că respecţi poruncile Lui şi păzeşti neştirbit Sabatul. El îţi porunceşte să te trezeşti la datoria ta şi să fii credincios faţă de răspunderile care-ţi revin. Aceste cuvinte solemne îţi sunt adresate ţie: "Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-L vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit".

24:62 Ca mulţi dintre fraţii noştri, tu ajungi prins în probleme împreună cu călcătorii Legii lui Dumnezeu, văzând lucrurile în lumina lor şi căzând în greşelile lor. Dumnezeu îi va judeca pe cei care mărturisesc a-I sluji Lui, dar care, în realitate, servesc lui Mamona. Cei care dispreţuiesc porunca expresă a Domnului pentru avantajul lor personal îşi adună asupra lor o nenorocire viitoare. Membrii comunităţii din ___ trebuie să se informeze îndeaproape dacă nu cumva au făcut din templu un loc de negustorie, aşa cum făcuseră iudeii. Hristos a spus: "Este scris: 'Casa Mea se va chema o casă de rugăciune'. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari".

24:63 Nu cade oare poporul nostru în păcatul de a sacrifica religia de dragul unui câştig lumesc, având o formă de evlavie şi toată energia minţii lor fiind atribuită preocupărilor vremelnice? Înainte de toate, trebuie să avem grijă ca Legea lui Dumnezeu să fie ascultată în spirit şi literă. Dacă Cuvântul lui Dumnezeu, rostit într-o solemnitate înfricoşătoare de pe

24:64 muntele cel sfânt, este privit în mod uşuratic, cum vor fi primite Mărturiile Duhului Său? Minţile care sunt atât de întunecate, încât nu recunosc autoritatea poruncilor Domnului date direct omului, pot primi puţin folos de la unealta slabă pe care a ales-o El să instruiască pe poporul Său.

24:65 Vârsta nu te scuteşte de ascultarea de poruncile divine. Avraam a fost dureros de încercat la vârsta lui înaintată. Cuvintele Domnului păreau teribile şi nepotrivite pentru bătrânul năpăstuit; totuşi, el niciodată nu s-a îndoit de justeţea lor şi nici n-a ezitat să le asculte. El putea să se scuze că este bătrân şi slab şi nu putea să-şi jertfească fiul, care era bucuria vieţii lui. El putea să-I amintească Domnului că porunca aceasta venea în conflict cu făgăduinţele care au fost făcute cu privire la acest fiu. Dar Avraam a ascultat fără murmur şi reproş. Încrederea lui în Dumnezeu era totală.

24:66 Credinţa lui Avraam trebuie să ne fie pildă; totuşi, cât de puţini vor suporta cu răbdare o simplă încercare de reproş pentru păcate care pun în pericol bunăstarea veşnică! Cât de puţini primesc mustrarea cu umilinţă, profitând de ea! Cerinţei lui Dumnezeu asupra credinţei, slujirii şi afecţiunilor noastre trebuie să i se vină în întâmpinare cu un răspuns voios. Noi suntem datornici insolvabili faţă de Domnul şi ar trebui să ascultăm fără ezitare chiar de cea mai mică dintre cerinţele Sale. Ca să fim un călcător al poruncii nu este necesar să călcăm întregul cod moral. Dacă este dispreţuită una dintre porunci, noi suntem călcători ai sfintei Legi. Dar dacă vrem să fim adevăraţi păzitori ai poruncii, trebuie să păzim cu stricteţe fiecare cerinţă prescrisă de Dumnezeu pentru noi.

24:67 Dumnezeu a îngăduit ca Fiul Său să fie condamnat la moarte pentru a ispăşi pedeapsa călcării Legii; atunci, cum îi va trata El pe cei care, în faţa tuturor acestor dovezi, îndrăznesc să se aventureze pe calea neascultării după ce au primit lumina adevărului? Omul nu are nici un drept să stăruie asupra avantajului sau lipsurilor lui în această privinţă. Dumnezeu va purta de grijă; El, care l-a hrănit pe Ilie la râu, făcând ca un corb să fie mesagerul Lui, nu va îngădui ca servii Lui să ducă lipsă de hrană.

24:68 Mântuitorul i-a întrebat pe ucenicii Lui, care erau apăsaţi de sărăcie, de ce erau aşa de îngrijoraţi şi de tulburaţi cu privire la ce aveau să mănânce sau cu ce să se îmbrace. El a spus: "Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?" Apoi a arătat spre florile cele frumoase, făcute şi colorate de o mână divină, spunând: "Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; totuşi, vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre ei. Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?"

24:69 Unde este credinţa poporului lui Dumnezeu? De ce sunt atât de necredincioşi şi de neîncrezători în El, care Se îngrijeşte de nevoile lor şi îi susţine prin puterea Lui? Dumnezeu va pune la încercare credinţa poporului Său; El va trimite mustrări care vor fi urmate de suferinţe, dacă nu se ţine seamă de aceste avertizări. El va întrerupe letargia fatală a păcatului cu orice preţ pentru cei care s-au depărtat de legământul faţă de El şi-i va trezi la simţământul datoriei lor.

24:70 Frate al meu, sufletul tău trebuie să fie înviorat şi credinţa ta mărită. Tu ţi-ai scuzat neascultarea foarte mult timp, aducând diverse pretexte, încât ţi-ai liniştit conştiinţa ca să se odihnească şi să nu-ţi mai aducă aminte de greşelile tale. Tu ai urmărit atât de mult timp propriul avantaj cu privire la păzirea Sabatului, încât mintea ta nu a mai fost impresionată de neascultare; dar tu nu eşti mai puţin responsabil, pentru că singur te-ai adus în această situaţie. Începe de îndată să asculţi de poruncile divine şi încrede-te în Dumnezeu. Nu-I provoca mânia, ca să nu se abată asupra ta o pedeapsă teribilă. Întoarce-te la El cât încă nu e prea târziu, ca să găseşti iertare pentru călcările tale de lege. El este bogat în îndurare; îţi va da pacea şi aprobarea Sa, dacă vii la El cu credinţă smerită.

24:71 Egoism în biserică şi în familie

24:72 Iubite frate M.: Mi-a fost arătat în viziune că ai defecte de caracter care trebuie îndreptate. Tu nu eşti corect în vederile şi simţămintele tale faţă de soţia ta. Nu o apreciezi. Ea nu a primit din partea ta cuvintele de simpatie şi iubire pe care ar fi trebuit să i le spui. Aceasta nu ar fi micşorat demnitatea ta de bărbat, dacă ai fi lăudat-o pentru purtarea ei de grijă şi pentru poverile pe care le poartă în familie.

24:73 Eşti egoist şi exigent. Observi lucruri mărunte şi vorbeşti despre greşeli mici pe care le vezi la soţia şi copiii tăi. Pe scurt, încerci să faci din conştiinţa ta criteriul conştiinţei lor, dorind să fii conştiinţă pentru ei. Soţia ta are identitatea ei proprie, care niciodată nu poate fi absorbită de cea a soţului ei. Ea are o individualitate pe care trebuie să şi-o păstreze, pentru că este răspunzătoare înaintea lui Dumnezeu pentru ea însăşi. Tu, frate M., nu poţi fi răspunzător înaintea lui Dumnezeu pentru conformaţia caracterului soţiei tale. Ea singură va purta această responsabilitate. Dumnezeu este tot atât de dispus să impresioneze conştiinţa soţiei tale temătoare de Dumnezeu cât este a impresiona şi conştiinţa ta pentru ea.

24:74 Aştepţi prea mult de la soţia şi copiii tăi. Îi critici prea mult. Dacă tu însuţi ai încuraja o stare de spirit veselă, fericită şi ai vorbi amabil şi afectuos cu ei, ai aduce în locuinţa ta lumină, în loc de nori, supărare şi nefericire. Tu insişti prea mult asupra părerii tale; ai adoptat poziţii extreme şi n-ai fost dispus ca judecata soţiei tale să aibă greutatea pe care ar fi trebuit s-o aibă în familia ta. Tu n-ai încurajat respectul pentru soţia ta, nici n-ai educat copiii să-i respecte judecata. N-ai făcut-o egală cu tine, ci ai luat frâiele conducerii şi ale stăpânirii în mâinile tale şi le ţii cu fermitate. Tu n-ai o dispoziţie afectuoasă, sensibilă. Trebuie să cultivi aceste trăsături de caracter, dacă doreşti să fii un biruitor şi dacă doreşti binecuvântarea lui Dumnezeu în familia ta.

24:75 Tu eşti neclintit şi inflexibil în părerea ta, ceea ce este foarte greu de suportat pentru familie. Ai nevoie ca inima să-ţi fie înmuiată prin harul lui Dumnezeu. Ai nevoie de o astfel de iubire ca aceea care a caracterizat lucrările lui Hristos. Iubirea purcede de la Dumnezeu. Ea este o plantă de provenienţă cerească şi nu poate trăi şi înflori într-o inimă firească. Unde există, ea este adevăr, viaţă şi putere. Dar nu poate trăi fără activitate, şi ori de câte ori este exercitată, creşte şi se extinde. Ea nu va observa greşelile mărunte şi nu se va grăbi să consemneze micile erori. Când argumentele şi cuvintele se vor dovedi zadarnice şi nefolositoare, ea va convinge. Cea mai bună cale de a schimba caracterul şi de a pune în regulă comportamentul familiei tale este prin principiul iubirii. Ea este într-adevăr o forţă care va îndeplini ceea ce nici banii, nici puterea nu pot face niciodată.

24:76 Fratele meu, cuvintele tale aspre şi neînţelegătoare taie şi rănesc. Îţi este foarte uşor să critici şi să cauţi defecte, dar acest lucru nu aduce decât nefericire. Te-ai simţi repede jignit dacă cuvintele pe care le-ai adresat altora ţi-ar fi fost spuse ţie. Tu ai socotit drept slăbiciune să fii amabil, afectuos şi înţelegător şi ai crezut că îţi scade demnitatea dacă vorbeşti afectuos, gentil şi iubitor cu soţia ta. Aici greşeşti, în ceea ce priveşte înţelegerea adevăratei bărbăţii şi demnităţi. Înclinaţia de a lăsa nefăcute faptele de amabilitate este o manifestare a slăbiciunii şi a defectului din caracterul tău. Ceea ce tu vezi ca slăbiciune, Dumnezeu o socoteşte ca adevărată amabilitate creştină, care ar trebui practicată de fiecare creştin, pentru că acesta a fost spiritul pe care l-a manifestat Isus.

24:77 Tu ai înclinaţia de a fi foarte egoist şi te gândeşti la tine mai mult decât ar trebui. Adesea, iei concepţii ciudate din Scriptură şi nu rareori te ţii de ele atât de zelos, cum au făcut iudeii cu tradiţiile lor. Neavând dispoziţia de a te lăsa învăţat, vei fi într-o primejdie continuă de a face tulburare în biserică, dacă nu te apuci de lucrarea de a corecta acele rele cu ajutorul puternicului Biruitor. Este alarmant faptul

24:78 că tu crezi că ştii aceste lucruri mai bine decât fraţii tăi şi de aceea este foarte greu să fii ajutat. Ai un spirit fariseic, de îndreptăţire de sine, care va spune: "Stai departe, nu te apropia de mine, pentru că eu sunt mai sfânt decât tine."

24:79 Tu n-ai văzut stricăciunea propriei tale inimi şi că ai făcut din viaţă aproape un eşec. Părerile tale nu pot şi nu trebuie să stăpânească în biserica lui Dumnezeu. Ai nevoie să cultivi toate darurile creştine, mai ales dragostea care suferă îndelung, este plină de bunătate, nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se umflă de mândrie, "nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul". "Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. Dar mai pe sus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii. Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători."

24:80 Tu observi micile abateri de la ceea ce crezi că este drept şi apoi cauţi să le corectezi cu asprime. În timp ce eşti în felul acesta autoritar şi dictatorial, grabnic să găseşti defectele unui frate, tu nu-ţi cercetezi propria ta inimă să vezi relele care există în viaţa ta. Tu dai dovadă de o mare slăbiciune morală în satisfacerea apetitului şi pasiunilor tale. Robia apetitului pentru tutun este atât de stăpână pe tine, încât, cu toate că te-ai hotărât şi rehotărât să biruieşti obiceiul, n-ai realizat acest lucru. Acest obicei rău ţi-a pervertit simţurile. Frate, unde este lepădarea ta de sine? Unde este puterea ta morală ca să biruieşti? Hristos a biruit puterea apetitului în pustia ispitirii în folosul tău. Acum, lupta este a ta. În Numele Biruitorului, ai ocazia să te lepezi de apetitul tău şi să câştigi o victorie pentru tine însuţi.

24:81 Ceri mult de la alţii, dar ce eşti tu dispus să faci pentru a obţine biruinţa asupra unei plăceri care este dezgustătoare, nimicitoare de sănătate şi pângăritoare de suflet? Lupta este a ta. Nimeni nu se poate lupta pentru tine. Alţii se pot ruga pentru tine, dar lucrarea trebuie să fie întru totul a ta.

24:82 Dumnezeu te chemă să nu mai cochetezi cu ispititorul, ci să te curăţeşti de toată murdăria cărnii şi a spiritului, desăvârşind, în temere de El, sfinţenia. Tu trebuie să lucrezi repede spre a îndepărta defectele din caracterul tău. Tu te afli în atelierul lui Dumnezeu. Dacă te vei supune procesului de finisare, de ajustare şi de făţuire, pentru ca asperităţile să poată fi îndepărtate, nodurile şi suprafaţa aspră să fie nivelate şi potrivite cu ajutorul cuţitului de rindea al lui Dumnezeu, tu vei fi destoinic prin harul Lui, pentru locaşul ceresc. Dar, dacă te cramponezi de eul tău şi nu eşti dispus să suporţi procesul de probă pentru locaşul ceresc, nu vei avea nici un loc în acea construcţie care se alcătuieşte fără sunet de secure sau ciocan. Dacă firea ta nu este transformată, dacă nu eşti curăţit şi ridicat prin sfinţirea adevărului pentru aceste zile de pe urmă, vei fi găsit nevrednic pentru un loc printre îngerii cei sfinţi şi curaţi.

24:83 Îţi poţi permite să te prinzi de obiceiurile tale stricate şi la sfârşit să fii găsit printre cei necredincioşi şi nesfinţiţi? Îţi poţi permite să rişti în această problemă? Este prea mult în joc pentru tine să te aventurezi să mergi pe calea satisfacerii plăcerii pe care ai urmat-o. Tu ai fost dispus să le vorbeşti despre adevăr necredincioşilor într-o manieră categorică şi neplăcută, fapt care a avut o influenţă foarte rea asupra minţii lor. Când cineva este un apărător inconsecvent al adevărului, Satana îl foloseşte pentru avantajul său special ca să dezguste pe cel care, sub o influenţă bună, ar fi fost impresionat în mod favorabil. Tu trebuie să-ţi cizelezi manierele şi, când aperi adevărul, fă-o cu duhul blândeţii.

24:84 "Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândeţe şi teamă." Teama de care se vorbeşte aici nu înseamnă neîncredere sau nehotărâre, ci precauţie cuvenită, veghind asupra oricărui amănunt,

24:85 ca să nu fie spus un cuvânt nechibzuit sau să prevaleze sentimentalismul şi astfel să lase impresii nefavorabile asupra minţii şi să-i îndrume într-o direcţie greşită. Teamă evlavioasă, umilinţă şi blândeţe sunt foarte necesare pentru toţi, pentru ca adevărul lui Dumnezeu să fie corect reprezentat.

24:86 Una dintre primejdiile tale cele mai mari este spiritul de încredere în sine şi de mândrie. Nefericirea cea mare care există la tine şi în familia ta rezultă imediat din acţiunea mândriei. Utilitatea unui om care are această mândrie trebuie să fie limitată mult, pentru că mândria aceasta şi iubirea de sine îl ţine într-o sferă îngustă. Spiritul lui nu este generos. Eforturile lui nu sunt întinse, ci restrânse. Dacă această mândrie există, ea va fi descoperită prin conversaţia şi comportamentul lui.

24:87 Iubite frate, influenţa sub care a fost format caracterul tău ţi-a dat un spirit arogant şi trufaş. Acest spirit îl manifeşti în familia ta, printre vecini şi toţi cei cu care te asociezi. Ca să biruieşti aceste obiceiuri rele, trebuie să veghezi şi să te rogi. Acum tu trebuie să fii foarte serios, pentru că mai ai puţin timp în care să lucrezi. Să nu socoteşti că eşti destul de tare în propria ta putere. Tu poţi câştiga victoria numai în Numele puternicului Biruitor. În conversaţia cu alţii, stăruie asupra îndurării, bunătăţii şi iubirii lui Dumnezeu în loc de dreptatea şi judecata Lui necruţătoare. Ţine-te tare de făgăduinţele Lui. Tu nu poţi face nimic prin puterea ta; dar, prin puterea lui Isus, poţi face toate lucrurile. Dacă eşti în Hristos şi Hristos este în tine, vei fi schimbat, reînnoit şi sfinţit. "Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da." Asigură-te că Hristos este în tine, că inima ta este zdrobită, supusă şi umilă. Dumnezeu va accepta numai pe cel umilit care se căieşte. Cerul merită un efort perseverent de o viaţă întreagă, da, merită orice. Dumnezeu te va ajuta în eforturile tale, dacă te străduieşti numai în El. În familia ta este o lucrare de făcut, pe care Dumnezeu te va ajuta s-o aduci la îndeplinire dacă te ţii bine de ea. Eu stărui călduros pe lângă tine să-ţi pui inima în rânduială şi apoi să cauţi

24:88 să lucrezi cu răbdare pentru salvarea familiei tale, astfel ca îngerii lui Dumnezeu să poată veni în căminul vostru şi să rămână cu voi.

Printable Mode

Seek to any passage:


Book:
Chapter:
Paragraph:

Search the text:


Search in:
Terms:
Case insensitive:


Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here. Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.

Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.

1. Install a Zip Utility from Android Market.

2. Install a File Manager from Android Market.

3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.

4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).

5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.

6. Launch PhoneMe from your smartphone.

7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.

8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.


How to install the application in Java Mobile enabled phones

It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP) technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.

A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).

The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version. Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain the software to be installed on your mobile phone.

I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing, to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.

There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor) files. These JAD files has to be uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).

There are different methods to download the applications in your mobile phone as follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid

Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of the software.


1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
 

If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is enough to access https://biblephone.intercer.net/wap/  from the browser of the mobile phone, and to access the desired Bible version, and then to make an option about MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more). After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile phone.

Many phones have only this option for installing JAVA appplications.

2. By using the infrared port of the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.

If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared port of the computer (preferable laptop).

c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g. on the games or applications directories). After you made this selection, the file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have larger fonts, full screen display etc.

3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check if exists).

4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
On this case the steps are as follows:

a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next, you will start the synchronization / data transfer application and download the JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in the games or applications directories. Next, you will have to select for run the JAR desired file.

5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to download and run Java applications.


Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific models.

Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).

Multilingual Online Ebooks

It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.


Select another version:



Source: Text from read this link, compiled by biblephone2008@gmail.com





free counters

Locations of visitors to this page






If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here. May God bless you in studying the Holy Scriptures.



Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: