2:1 Contextul istoric în care a fost scris volumul IV
2:2 Cele cinci broşuri care compun volumul 4 al Mărturiilor pentru Comunitate traversează o perioadă de şapte ani, din 1875 până în 1881. Aceştia au fost ultimii şapte ani ai vieţii lui James White. Activitatea bisericii intrase într-o etapă de rapidă extindere. James şi Ellen White călătoreau mult, scriind şi activând neobosiţi în lucrarea publică şi în cadrul întâlnirilor personale. Ei se confruntau cu problemele unei lucrări care se extindea acum şi la nivel instituţional.
2:3 Lucrarea misionară în Europa progresa, alţi lucrători fiind trimişi în 1876 să i se alăture lui J. Andrews. Viziunea cuprinzătoare dată la Battle Creek la 3 ianuarie 1875, care formează baza a mai mult de jumătate din volumul 4, a condus către o mai bună înţelegere a caracterului mondial al lucrării noastre.
2:4 Pe Coasta Pacificului, activitatea denominaţiunii se dezvolta rapid. S-au consolidat bazele recent apărutei reviste Sings of the Times, iar în 1875 a fost înfiinţată, în Oakland, Pacific Press, a doua casă de editură a adventiştilor de ziua a şaptea. Aceasta a devenit în curând cea mai mare şi mai bine echipată instituţie editorială de pe Coasta Pacificului. În 1878, lângă St. Helena, în California de Nord, şi-a început activitatea al doilea sanatoriu aparţinând bisericii.
2:5 Date fiind facilităţile de publicare, literatura noastră a început să se dezvolte rapid, astfel că, la sfârşitul perioadei în care a fost scris volumul 4, includea titluri ca Explicarea lui Daniel şi a Apocalipsei, de Uriah Smith, Istoria Sabatului, de J.N. Andrews, precum şi un număr de lucrări de o mai mică importanţă despre sănătate, subiecte religioase, temperanţă şi teme de interes pentru copii. Planuri pentru o distribuire mai sistematică a literaturii au fost materializate o dată cu angajarea colportorilor permanenţi care să meargă din casă în casă pentru a vinde cărţile noastre pline de adevăruri preţioase. Înfiinţarea şi funcţionarea societăţilor misionare şi de tractate, sub conducerea lui S.N. Haskell, au constituit un moment important în distribuirea liberă a literaturii de către laici.
2:6 Volumul 4 acoperă o perioadă caracterizată prin mari întâlniri de tabără ale adventiştilor de ziua a şaptea. După primele adunări ţinute în 1868, au urmat altele, susţinute de un entuziasm sporit. După zece ani, abia dacă mai exista vreo conferinţă a unui stat care să nu fi avut întâlniri anuale în timpul verii. Locurile erau bine alese şi se făcea, de asemenea, o bună publicitate. Prezentarea activităţii adventiştilor de ziua a şaptea în presă a început tot cu ocazia eforturilor concertate în vederea organizării acestor mari adunări de tabără. S-au depus eforturi considerabile pentru ca aceste adunări să fie de un înalt standard, procurându-se hrană bună şi prezentându-se un mesaj clar, pătrunzător. Asemenea adunări, care durau cinci, şase sau şapte zile şi la care, în cursul săptămânii, participau câteva sute de adventişti, urmau să se încheie la sfârşitul săptămânii cu un auditoriu neadventist care se ridica la mai multe mii. Apogeul interesului manifestat în cursul unor astfel de adunări a fost atins în 1876 când, în Groveland, Massachusetts, o suburbie a Bostonului, douăzeci de mii de persoane s-au înghesuit pe terenul adunării în duminica din 27 august. Ellen White a vorbit unui auditoriu atent, format din cincisprezece mii de persoane în aceeaşi după-amiază.
2:7 Lucrarea de temperanţă a fost, de asemenea, în atenţie în perioada în care a fost scris volumul 4. Adventiştii de ziua a şaptea, având-o pe Ellen White printre vorbitorii lor de frunte, s-au aflat în avangardă, adesea asociindu-se cu organizaţii de temperanţă deja constituite. Modul practic în care ei au acţionat pentru a stăvili curentul necumpătării este descris de E. White în capitolul "Experienţă şi activităţi", aflat în mijlocul acestui volum.
2:8 La centrul lucrării, în Battle Creek, s-a desfăşurat o activitate intensă în ultimii ani ai deceniului al optulea. Un nou tabernacol i-a urmat casei de rugăciune devenită neîncăpătoare. Această nouă biserică, construită şi pentru a găzdui sesiunile Conferinţei Generale, a fost numită "Tabernacolul celor zece cenţi", deoarece fiecare membru al bisericii, de pe tot cuprinsul ţării, a fost rugat să contribuie cu măcar zece cenţi la construirea ei. A fost înălţată între birourile revistei Review şi Herald şi sanatoriu, în faţa unui minunat parc. Au fost construite şi date în folosinţă noi şi mult mai mari clădiri ale sanatoriului. Tot în acel timp,
2:9 lucrarea medicală a devenit mai puternică datorită medicilor pregătiţi în această specialitate în cele mai bune şcoli de medicină din ţară şi care au venit şi s-au implicat în această importantă lucrare la Battle Creek. Revista de sănătate a bisericii, Good Health, s-a bucurat de "cea mai mare circulaţie pe care a avut-o vreo revistă de sănătate în America". Sediul Review and Herald a devenit "cea mai mare şi mai bine echipată casă de editură şi tipografie" din statul Michigan. Activitatea recent înfiinţatului Colegiu din Battle Creek a făcut progrese hotărâte, astfel că, la începutul anului 1881, s-au înscris aproape cinci sute de studenţi.
2:10 De-a lungul acestor ani, James şi Ellen White au locuit fie în Michigan, fie în California, pentru câteva luni, însă, putând fi găsiţi şi în Texas. Ceva mai târziu, Ellen White a făcut o călătorie mai lungă către nord-vestul Coastei Pacificului. Ei s-au întors înapoi la Battle Creek în 1881, an în care a murit James White.
2:11 Acestea sunt câteva dintre evenimentele care s-au petrecut în timpul care este acoperit de volumul 4. De-a lungul întregii cărţi, întâlnim sfaturi şi instrucţiuni care sunt în strânsă legătură cu toate aceste direcţii de dezvoltare rapidă a lucrării. Dar accentul, în cele 657 de pagini ale volumului, este pus pe instrucţiunile referitoare la experienţa personală a lucrătorilor şi a membrilor bisericii. Într-adevăr, activitatea în expansiune a unei biserici aflate într-o creştere rapidă a necesitat şi a primit o coordonare atentă. Dar activităţile administrative s-au aflat pe locul al doilea în raport cu experienţa personală a conducătorilor şi a membrilor bisericii. Pentru că a avea grijă de acţiunile bisericii ar însemna doar să menţii o maşinărie în stare de funcţionare, dacă experienţa spirituală a adventiştilor de ziua a şaptea ar decade la nivelul unui simplu formalism. Biserica trebuie păstrată curată, standardele sale înalte, membrii săi activi şi bucurându-se în fiecare zi de o experienţă personală cu Dumnezeu.
2:12 Nu este de mirare deci, că o mare parte a volumului 4 se ocupă de subiecte practice cum ar fi: "Apetitul", "Disciplina în familie", "Stăpânirea de sine", "Integritate în afaceri", "Sfinţenia juruinţelor", "Căsătorii nebiblice", "Simplitatea în îmbrăcăminte", "Iubirea de lume", "Pregătirea pentru venirea lui Hristos" şi multe
2:13 astfel de subiecte de o importanţă vitală. Acestea au fost câteva dintre mesajele care au servit la reformarea, corectarea şi purificarea bisericii în aceşti ani de început. Deoarece adventiştii de ziua a şaptea trebuie să lupte cu aceleaşi ispite şi să întâlnească aceleaşi probleme şi experienţe astăzi, aceste articole inspirate trebuie citite şi recitite cu seriozitate, iar sfaturile şi avertizările lor ascultate, astfel ca scopul pe care Dumnezeu l-a avut în vedere, trimiţând aceste instrucţiuni pentru a întări şi încuraja biserica, să-şi poată atinge împlinirea.
2:14 Institutul pentru studiul scrierilor E.G. WHITE.