2:6 Volumul 4 acoperă o perioadă caracterizată prin mari întâlniri de tabără ale adventiştilor de ziua a şaptea. După primele adunări ţinute în 1868, au urmat altele, susţinute de un entuziasm sporit. După zece ani, abia dacă mai exista vreo conferinţă a unui stat care să nu fi avut întâlniri anuale în timpul verii. Locurile erau bine alese şi se făcea, de asemenea, o bună publicitate. Prezentarea activităţii adventiştilor de ziua a şaptea în presă a început tot cu ocazia eforturilor concertate în vederea organizării acestor mari adunări de tabără. S-au depus eforturi considerabile pentru ca aceste adunări să fie de un înalt standard, procurându-se hrană bună şi prezentându-se un mesaj clar, pătrunzător. Asemenea adunări, care durau cinci, şase sau şapte zile şi la care, în cursul săptămânii, participau câteva sute de adventişti, urmau să se încheie la sfârşitul săptămânii cu un auditoriu neadventist care se ridica la mai multe mii. Apogeul interesului manifestat în cursul unor astfel de adunări a fost atins în 1876 când, în Groveland, Massachusetts, o suburbie a Bostonului, douăzeci de mii de persoane s-au înghesuit pe terenul adunării în duminica din 27 august. Ellen White a vorbit unui auditoriu atent, format din cincisprezece mii de persoane în aceeaşi după-amiază.