Printable ModeMărturii pentru comunitate vol.4, 19
|
19:1 O lecţie de la recabiţi 19:2 Dumnezeu i-a poruncit lui Ieremia să-i aducă pe recabiţi în Casa Domnului, în una dintre camere, să pună vin înaintea lor şi să-i invite să bea. Ieremia a făcut aşa cum i-a poruncit Domnul. "Dar ei au răspuns: 'Noi nu bem vin! Căci Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru, ne-a dat următoarea poruncă: Să nu beţi niciodată vin, nici voi, nici fiii voştri.'" 19:3 "Atunci Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia astfel: 'Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Du-te şi spune oamenilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului: Nu voiţi să luaţi învăţătură ca să ascultaţi de cuvintele Mele? zice Domnul. Cuvintele lui Ionadab, fiul lui Recab, care a poruncit fiilor săi să nu bea vin, sunt păzite; căci ei nu beau vin până în ziua de azi, şi ascultă de porunca tatălui lor'." 19:4 Aici, Dumnezeu pune faţă-n faţă ascultarea recabiţilor cu neascultarea şi răzvrătirea poporului Său, care nu vrea să primească cuvintele Lui de mustrare şi avertizare. Recabiţii au ascultat de porunca tatălui lor şi au refuzat să fie ademeniţi să calce cerinţele sale. Dar Israel 19:5 a refuzat să asculte de Domnul. El spune: "Eu v-am vorbit şi devreme, şi târziu, şi nu M-aţi ascultat! V-am trimis pe toţi slujitorii Mei proorocii, i-am trimis întruna la voi, să vă spună: 'Întoarceţi-vă fiecare de la calea voastră cea rea, îndreptaţi-vă faptele, nu mergeţi după alţi dumnezei ca să le slujiţi şi veţi rămâne în ţara, pe care v-am dat-o vouă şi părinţilor voştri! Dar voi n-aţi luat aminte şi nu M-aţi ascultat. Da, fiii lui Ionadab, fiul lui Recab, păzesc porunca pe care le-a dat-o tatăl lor, însă poporul acesta nu M-ascultă!' De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: 'Iată, voi aduce peste Iuda şi peste toţi locuitorii Ierusalimului toate nenorocirile pe care le-am vestit cu privire la ei, pentru că le-am vorbit şi nu M-au ascultat, pentru că i-am chemat şi n-au răspuns!' 19:6 Şi Ieremia a zis casei Recabiţilor: 'Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: pentru că aţi ascultat de poruncile tatălui vostru Ionadab, pentru că aţi păzit toate orânduirile lui şi aţi făcut tot ce v-a poruncit el; pentru aceasta, aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Ionadab, fiul lui Recab, nu va fi lipsit niciodată de urmaşi care să stea înaintea Mea!'" 19:7 Recabiţii au fost lăudaţi pentru că au fost dispuşi să asculte, în timp ce poporul lui Dumnezeu a refuzat să fie mustrat de profeţii lui. Pentru că El le-a vorbit, dar ei n-au ascultat, pentru că El i-a chemat, dar ei nu au răspuns, de aceea a pronunţat Dumnezeu judecata împotriva lor. Ieremia a repetat cuvintele de laudă din partea Domnului pentru recabiţii cei credincioşi şi a pronunţat binecuvântări asupra lor în Numele Lui. În felul acesta a învăţat Dumnezeu pe poporul Său că credincioşia şi ascultarea de poruncile Lui se vor reflecta înapoi asupra lor în binecuvântări, după cum au fost binecuvântaţi recabiţii pentru ascultarea lor de porunca tatălui lor. 19:8 Dacă directivele unui tată bun şi înţelept, care a luat măsurile cele mai bune şi efective spre a-şi apăra urmaşii de relele necumpătării, trebuia să fie ascultate atât de strict, autoritatea lui Dumnezeu 19:9 trebuie respectată cu atât mai mult cu cât El este mai sfânt decât omul. El este Creatorul şi căpetenia noastră, nemărginit în putere şi teribil în judecată. În îndurarea Lui, El foloseşte diferite mijloace spre a-i ajuta pe oameni să vadă şi să se pocăiască de păcatele lor. Dacă ei vor continua să dispreţuiască mustrările pe care li le trimite El şi acţionează contrar voinţei Sale declarate, trebuie să urmeze nimicirea; pentru că poporul lui Dumnezeu este menţinut în prosperitate numai prin îndurarea Lui, prin purtarea de grijă a trimişilor Lui cereşti. El nu va susţine şi nu va păzi un popor care nu ia seamă la sfatul Lui şi dispreţuieşte mustrările Lui. 19:10 Avertizările lui Dumnezeu respinse 19:11 Ieremia a fost deja lipsit de libertate pentru că voia să asculte de Dumnezeu şi să prezinte împăratului şi celorlalţi care ocupau poziţii de răspundere în Israel cuvintele de avertizare pe care le-a primit din gura lui Dumnezeu. Israeliţii nu voiau să accepte aceste mustrări, nici să îngăduie să fie pusă la îndoială calea lor. Ei au manifestat o mare mânie şi dispreţ faţă de cuvintele de mustrare şi judecăţile care au fost prezise că vor veni asupra lor, dacă ei continuau să se răzvrătească împotriva Domnului. Cu toate că Israel n-a vrut să asculte de cuvântul sfatului divin, aceasta n-a făcut ca acel cuvânt să aibă mai puţin efect şi nici Dumnezeu n-a încetat să-i mustre şi să-i ameninţe cu nemulţumirea şi judecăţile Sale pe cei care au refuzat să asculte de cerinţele Lui. 19:12 Domnul l-a îndrumat pe Ieremia, spunând: "Ia un sul de carte şi scrie în ea toate cuvintele pe care ţi le-am spus cu privire la Israel şi cu privire la Iuda, şi cu privire la toate neamurile, din ziua când ţi-am vorbit, de pe vremea lui Iosia, până în ziua de azi! Poate că dacă va auzi casa lui Iuda tot răul pe care am de gând să i-l fac, se vor întoarce fiecare de la calea lor cea rea şi le voi ierta astfel nelegiuirea şi păcatul." 19:13 Aici se arată neplăcerea Domnului de a renunţa la poporul Său care păcătuia. Şi ca nu cumva Israel să neglijeze atât de mult mustrările şi avertismentele Sale, încât să le piardă din amintirea lor, El Îşi amână judecăţile asupra lor şi le prezintă o repetare deplină 19:14 a neascultării şi a păcatelor lor agravate din zilele lui Iosia până pe vremea lor şi a judecăţilor pe care le-a pronunţat El ca urmare a nelegiuirilor lor. În felul acesta, ei au o altă ocazie să-şi vadă nelegiuirea şi să se pocăiască. În aceasta vedem că Dumnezeu n-are plăcere să facă pe poporul Său să sufere, ci, cu o purtare de grijă care întrece pe cea a unui tată milos faţă de copilul său capricios, El insistă pe lângă poporul Său rătăcitor să se întoarcă la legământul lor. 19:15 Profetul Ieremia, ascultător de poruncile lui Dumnezeu, i-a dictat lui Baruc, scribul lui, cuvintele date lui de Domnul, pe care le-a scris pe un sul. (Vezi Ieremia 36,4.) Solia aceasta era o mustrare a multor păcate ale lui Israel şi o avertizare despre consecinţele care aveau să urmeze dacă mergeau în continuare pe calea lor cea rea. Era un apel serios ca ei să renunţe la păcatele lor. După ce a fost scris, Ieremia, care era un prizonier, a trimis pe scribul său să citească sulul tuturor oamenilor adunaţi "în Casa Domnului, în ziua postului". Profetul a zis: "Poate că se vor smeri cu rugăciuni înaintea Domnului şi se vor întoarce fiecare de la calea sa cea rea. Căci mare este mânia şi urgia, cu care a ameninţat Domnul pe poporul acesta." 19:16 Scribul a ascultat de profet, şi sulul a fost citit înaintea întregului popor al lui Iuda. Dar aceasta n-a fost totul; el a fost invitat să-l citească înaintea căpeteniilor. Ei au ascultat cu mare interes şi pe feţele lor era întipărită groaza când l-au întrebat pe Baruc cu privire la scrierea cea misterioasă. Ei au făgăduit să spună împăratului tot ce-au auzit în legătură cu el şi poporul lui, dar l-au sfătuit pe scrib să se ascundă, întrucât se temeau că împăratul avea să respingă mărturia pe care i-o dăduse Dumnezeu lui Ieremia şi va căuta să-l omoare nu numai pe profet, ci şi pe scribul lui. 19:17 Când căpeteniile i-au spus ceea ce citise Baruc, împăratul a poruncit de îndată să fie adus sulul şi să fie citit. Dar, în loc să ia seama la avertismente şi să tremure în faţa primejdiei care atârna asupra lui şi a poporului lui, într-o furie nebună, l-a aruncat în foc, cu toate că unii dintre cei care se bucurau de mare încredere în faţa lui l-au rugat să nu-l ardă. 19:18 Apoi, mânia acestui monarh păcătos s-a ridicat împotriva lui Ieremia şi a scribului său şi de îndată a trimis să pună mâna pe ei, "dar Domnul i-a ascuns". După ce împăratul a ars sulul sacru, a venit la Ieremia cuvântul Domnului, spunând: "Ia din nou o altă carte, şi scrie în ea toate cuvintele care erau în cea dintâi carte, pe care a ars-o Ioachim, împăratul lui Iuda. Şi despre Ioachim, împăratul lui Iuda, spune: 'Aşa vorbeşte Domnul: Tu ai ars cartea aceasta zicând: Pentru ce ai scris în ea cuvintele acestea: Împăratul Babilonului va veni, va nimici ţara aceasta, şi va nimici din ea oamenii şi dobitoacele?'" 19:19 Un Dumnezeu îndurător şi milostiv a avertizat pe popor pentru binele lor. "Poate că", a spus compătimitor Creatorul, "dacă va auzi casa lui Iuda tot răul pe care am de gând să i-l fac, se vor întoarce fiecare de la calea lor cea rea şi le voi ierta astfel nelegiuirea şi păcatul." Dumnezeu are milă de orbirea şi stricăciunea omului; El trimite lumină pentru priceperea lor întunecată în mustrări şi ameninţări, care sunt intenţionate să înalţe la maximum simţământul ignoranţei lor şi să deplângă greşelile lor. El vrea să facă pe cei mulţumiţi de ei înşişi să se simtă nesatisfăcuţi cu realizările lor şi să caute binecuvântări mai mari printr-o mai strânsă legătură cu cerul. 19:20 Planul lui Dumnezeu nu este de a trimite soli care să placă şi să măgulească pe păcătoşi; El nu rosteşte solii de pace pentru a-i legăna pe cei nesfinţiţi în siguranţă firească. Ci El pune poveri grele pe conştiinţa păcătosului şi străpunge sufletul lui cu suliţa ascuţită a convingerii. Îngerii slujitori îi prezintă înfricoşătoarele judecăţi ale lui Dumnezeu, spre a adânci simţământul marii lui nevoi inspirând strigătul chinuitor: "Ce să fac ca să fiu mântuit?" Acelaşi braţ care umileşte până în ţărână, mustră păcatul care face de ruşine mândria şi ambiţia, ridică pe cel care se pocăieşte, pe cel năpăstuit şi întreabă cu cea mai adâncă simpatie: "Ce vrei să-ţi fac?" 19:21 Când omul a păcătuit împotriva unui Dumnezeu sfânt şi îndurător, el nu poate urma o cale mai nobilă decât să se pocăiască sincer şi să-şi mărturisească păcatele cu lacrimi şi amărăciune de suflet. Aceasta cere Dumnezeu de la el; El nu va accepta nimic mai puţin decât o inimă zdrobită 19:22 şi un duh mâhnit. Dar împăratul şi căpeteniile lui, în aroganţa şi mândria lor, au refuzat invitaţia lui Dumnezeu de a se întoarce; ei nu voiau să ţină seamă de această avertizare şi să se pocăiască. Această ocazie binevoitoare a fost ultima lor ocazie. Dumnezeu a declarat că, dacă ei refuză să asculte de glasul Lui, le va aplica o pedeapsă înfricoşătoare. Ei au refuzat să asculte, iar El ^i-a rostit judecata asupra lui Israel; El a pedepsit cu o mânie specială pe bărbatul care s-a ridicat cu îngâmfare împotriva Celui Atotputernic. 19:23 "De aceea, aşa vorbeşte Domnul, despre Ioachim, împăratul lui Iuda: Nici unul din ai lui nu va şedea pe scaunul de domnie al lui David. Trupul lui mort va fi lăsat la căldură ziua şi la frig noaptea. Îl voi pedepsi pe el, sămânţa lui şi pe slujitorii lui, pentru nelegiuirea lor, şi voi aduce peste ei, peste locuitorii Ierusalimului şi peste oamenii lui Iuda toate nenorocirile cu care i-am ameninţat fără ca ei să fi vrut să Mă asculte." 19:24 Arderea sulului n-a fost sfârşitul problemei. Cuvintele scrise au fost distruse uşor, dar au rămas mustrarea şi avertizarea pe care le conţineau ele şi grabnica venire a pedepsei, pe care o pronunţase Dumnezeu împotriva lui Israel cel răzvrătit. Dar chiar şi sulul scris a fost reprodus la porunca Domnului. Cuvintele Celui Nemărginit nu trebuie nimicite. "Ieremia a luat o altă carte şi a dat-o lui Baruc, fiul lui Neriia, logofătul. Baruc a scris în ea, după spusele lui Ieremia, toate cuvintele din cartea pe care o arsese în foc Ioachim, împăratul lui Iuda. Multe alte cuvinte de felul acesta au mai fost adăugate la ea." 19:25 Dumnezeu n-a trimis judecăţi asupra poporului Său fără ca mai întâi să-i avertizeze să se pocăiască. El foloseşte fiecare mijloc ca să-i aducă înapoi la ascultare şi nu abate judecăţi asupra nelegiuirii lor până ce nu le-a dat bogate ocazii să se pocăiască. Mânia omului a căutat să împiedice lucrările profetului lui Dumnezeu, lipsindu-l de libertate; dar Dumnezeu le poate vorbi oamenilor prin zidurile închisorii şi chiar îi foloseşte pe slujitorii Săi tocmai prin mijloacele prin care persecutorii lor caută să le limiteze influenţa. 19:26 Acum, mulţi dispreţuiesc mustrarea fidelă dată de Dumnezeu în mărturie. Mi-a fost arătat că în aceste zile unii au mers chiar atât de departe, încât au ars cuvintele scrise de mustrare şi avertizare, cum a făcut şi împăratul cel rău al lui Israel. Dar împotrivirea faţă de ameninţările lui Dumnezeu nu va împiedica executarea lor. A sfida cuvintele Domnului, rostite prin uneltele Sale alese, nu va face decât să provoace mânia Lui şi în cele din urmă să aducă nimicire sigură asupra răufăcătorului. Indignarea se aprinde adesea în inima păcătosului împotriva uneltei pe care o alege Dumnezeu să rostească mustrările Sale. Aşa a fost întotdeauna, şi astăzi există acelaşi spirit care l-a persecutat şi întemniţat pe Ieremia pentru că a ascultat de Cuvântul Domnului. 19:27 În timp ce nu vor să ia seama la avertizări repetate, oamenii sunt mulţumiţi cu învăţători falşi, care le măgulesc vanitatea şi le întăresc nelegiuirea, dar care nu vor reuşi să-i ajute în ziua necazului. Slujitorii aleşi ai lui Dumnezeu trebuie să întâmpine cu curaj şi răbdare orice necazuri şi suferinţe ce li s-ar întâmpla prin reproş, neluare în seamă sau declaraţii false, pentru că au îndeplinit cu credincioşie sarcina pe care le-a dat-o Dumnezeu s-o facă. Ei să-şi aducă aminte că profeţii din vechime şi Mântuitorul lumii au îndurat de asemenea abuz şi persecuţie de dragul Cuvântului. Ei trebuie să se aştepte să întâmpine aceeaşi opoziţie manifestată prin arderea sulului care a fost scris, fiind dictat de Dumnezeu. 19:28 Domnul pregăteşte un popor pentru cer. Defectele de caracter, voinţă încăpăţânată, idolatrie egoistă, plăcerea găsirii de greşeli, ura, cearta provoacă mânia lui Dumnezeu şi trebuie înlăturate de la poporul care păzeşte poruncile Lui. Cei care trăiesc în aceste păcate sunt înşelaţi şi orbiţi prin vicleniile lui Satana. Ei cred că sunt în lumină, când, de fapt, bâjbâie în întuneric. Ei acum murmură printre noi, întocmai cum murmurau israeliţii din vechime. Cei care, prin simpatie neînţeleaptă, încurajează pe oameni la răzvrătire, când iubirea lor de sine suferă sub mustrarea meritată, nu sunt prietenii lui Dumnezeu, marele Mustrător. Dumnezeu va trimite mustrare şi avertizare poporului Său atâta timp cât continuă să fie pe pământ. 19:29 Cei care iau curajoşi atitudine de partea cea dreaptă, care încurajează supunerea faţă de voinţa descoperită a lui Dumnezeu şi întăresc pe alţii în eforturile lor de a îndepărta faptele lor rele, sunt adevăraţii prieteni ai Domnului, care, cu iubire, încearcă să corecteze păcatele poporului Său, ca să-i poată spăla şi curăţi de orice întinăciune, să-i facă potriviţi pentru sfânta Sa Împărăţie. 19:30 După Ioachim, a urmat să domnească Zedechia la Ierusalim. Dar nici noul împărat, nici curtea sa, nici poporul ţării n-au ascultat de cuvintele Domnului spuse prin Ieremia. Haldeii au început asediul împotriva Ierusalimului, dar pentru un timp s-au îndepărtat spre a întoarce armele împotriva egiptenilor. Zedechia a trimis un sol şi la Ieremia, cerându-i să se roage Dumnezeului lui Israel în favoarea lor; dar răspunsul înspăimântător al profetului a fost că oştirea haldeilor se va întoarce şi va nimici cetatea. În felul acesta, Dumnezeu le-a arătat că omului îi este imposibil să abată judecata divină. "Aşa vorbeşte Domnul: 'Nu vă înşelaţi zicând: Haldeii se vor depărta de noi! Căci nu se vor depărta! Şi chiar dacă aţi bate toată oastea haldeilor, care se războiesc cu voi, chiar dacă n-ar mai rămâne din ei decât câţiva oameni răniţi, tot s-ar ridica fiecare din cortul lui şi ar arde cetatea aceasta cu foc'." 19:31 Ieremia a socotit că şi-a îndeplinit lucrarea şi a încercat să părăsească cetatea, dar a fost împiedicat de unul dintre fiii unui profet fals, care a raportat că el era gata să se unească cu inamicul. Ieremia a tăgăduit învinuirea mincinoasă, dar, cu toate acestea, el a fost adus înapoi. Căpeteniile au fost gata să creadă pe fiul profetului fals pentru că îl urau pe Ieremia. Se părea că ei credeau că el a adus asupra lor nenorocirea pe care a prezis-o. În mânia lor, l-au bătut şi l-au aruncat în temniţă. 19:32 După ce a stat multe zile la închisoare, împăratul Zedechia a trimis după el şi l-a întrebat în taină dacă are vreun cuvânt din partea Domnului. Ieremia a repetat din nou avertizarea că naţiunea avea să fie dată în mâinile împăratului Babilonului. 19:33 "Ieremia a mai spus împăratului Zedechia: 'Cu ce am păcătuit eu împotriva ta, împotriva slujitorilor tăi, şi împotriva poporului acestuia, de m-aţi aruncat în temniţă? Şi unde sunt proorocii voştri, care vă prooroceau şi ziceau: Împăratul Babilonului nu va veni împotriva voastră, nici împotriva ţării acesteia? Acum ascultă, te rog, împărate, domnul meu! Fie bine primite înaintea ta rugăminţile mele! Nu mă trimite iarăşi în casa logofătului Ionatan, ca nu cumva să mor acolo!' Împăratul Zedechia a poruncit să păzească pe Ieremia în curtea temniţei, şi să-i dea în fiecare zi o pâine din uliţa brutarilor, până s-a sfârşit toată pâinea din cetate. Astfel Ieremia a rămas în curtea temniţei." 19:34 Împăratul cel păcătos n-a îndrăznit să-şi manifeste în public încrederea în Ieremia, dar frica l-a dus să obţină informaţie de la el. Totuşi, el era prea slab ca să înfrunte cu curaj dezaprobarea căpeteniilor lui şi a poporului, supunându-se voinţei lui Dumnezeu, cum declarase profetul. În cele din urmă, bărbaţii cu autoritate, care erau furioşi din cauză că Ieremia stăruia să profetizeze răul, au mers la împărat şi i-au spus că, atâta timp cât trăieşte, profetul nu va înceta să prezică nenorocirea. Ei au susţinut că el era un vrăjmaş al naţiunii şi cuvintele sale au slăbit mâinile poporului şi au adus nenorocirea asupra lor, iar ei doresc să fie condamnat la moarte. 19:35 Împăratul cel fricos ştia că învinuirile acestea erau false; dar pentru a face pe placul celor care ocupau poziţii înalte şi influente în naţiune, s-a prefăcut că le crede minciunile şi l-a predat pe Ieremia în mâinile lor, să facă cu el ce le place. În consecinţă, profetul a fost luat şi "aruncat în groapa lui Malchia, fiul împăratului, care se afla în curtea temniţei, şi au pogorât în ea pe Ieremia cu funii. În groapă nu era apă, dar era noroi; şi Ieremia s-a afundat în noroi." Dar Dumnezeu a ridicat prieteni pentru el, care l-au implorat pe împărat în favoarea lui şi l-au readus în curtea închisorii. 19:36 Împăratul a trimis încă o dată în secret după Ieremia şi 19:37 i-a cerut să-i spună cinstit despre planul lui Dumnezeu faţă de Ierusalim. "Ieremia a răspuns lui Zedechia: 'Dacă ţi-l voi spune, mă vei omorî, iar dacă-ţi voi da un sfat, nu mă vei asculta'. Împăratul Zedechia a jurat în taină lui Ieremia, şi a zis: 'Viu este Domnul, care ne-a dat viaţa, că nu te voi omorî şi nu te voi lăsa în mâinile oamenilor acelora, care vor să-ţi ia viaţa!' Ieremia a zis atunci lui Zedechia: 'Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Dacă te vei supune căpeteniilor împăratului Babilonului, vei scăpa cu viaţă, şi nici cetatea aceasta nu va fi arsă cu foc, iar tu vei trăi împreună cu casa ta. Dar dacă nu te vei supune căpeteniilor împăratului Babilonului, cetatea aceasta va fi dată în mâinile haldeilor, care o vor arde cu foc; iar tu nu vei scăpa din mâinile lor!' Împăratul Zedechia a zis lui Ieremia: 'Mă tem de iudeii care au trecut la haldei; mă tem să nu mă dea în mâinile lor, şi să mă batjocorească.' Ieremia a răspuns: 'Nu te vor da. Ascultă glasul Domnului în ce-ţi spun, căci o vei duce bine şi vei scăpa cu viaţă'." 19:38 Aici este prezentată îndurarea îndelung răbdătoare a lui Dumnezeu. Chiar şi în acest ceas, dacă ar fi fost o supunere faţă de cerinţele sale, viaţa oamenilor ar fi fost cruţată şi cetatea salvată de la incendiere. Dar împăratul a socotit că a mers prea departe spre a se mai retrage. El se temea de iudei, se temea că va deveni subiect de batjocură, se temea pentru viaţa lui. Era prea umilitor în acea zi târzie să spună poporului: "Accept cuvântul Domnului aşa cum a fost rostit prin Ieremia, profetul Său. Nu îndrăznesc să mă aventurez în război împotriva vrăjmaşului în faţa tuturor acestor avertizări." 19:39 Ieremia l-a implorat cu lacrimi pe împărat să se salveze pe sine şi poporul lui. Cu durere în suflet, l-a asigurat că nu-şi va putea scăpa viaţa şi toate posesiunile lui aveau să cadă în mâinile împăratului Babilonului. El ar fi putut salva cetatea, dacă ar fi vrut. Dar a pornit pe calea cea rea şi 19:40 n-a vrut să se mai întoarcă de pe acel drum. El a hotărât să urmeze sfatul profeţilor falşi şi al oamenilor pe care, în realitate, îi dispreţuia şi care îşi băteau joc de slăbiciunea lui de caracter, supunându-se aşa de repede dorinţelor lor. A renunţat la nobila libertate a bărbăţiei lui, spre a deveni un sclav care se ploconeşte în faţa opiniei publice. În timp ce nu avea un scop bine stabilit în ce priveşte răul, el, de asemenea, nu avea o poziţie curajoasă în ce priveşte binele. În timp ce era convins de adevărul rostit de Ieremia, el nu avea vigoarea morală să asculte de sfaturile lui, ci a înaintat neclintit în direcţia cea rea. 19:41 El era chiar prea slab spre a fi dispus să ştie curtenii lui şi poporul că avusese o consfătuire cu profetul, aşa de mult a pus stăpânire pe sufletul lui teama de om. Dacă acest conducător fricos ar fi stat cu curaj în faţa poporului şi ar fi declarat că a crezut cuvintele profetului, pe jumătate împlinite deja, ce pustiire ar fi putut fi evitată! El ar fi trebuit să spună: "Vreau să ascult de Domnul şi să salvez cetatea de ruină completă. Nu îndrăznesc să dispreţuiesc poruncile lui Dumnezeu de teama sau favoarea oamenilor. Iubesc adevărul, urăsc păcatul şi vreau să urmez sfatul Celui Atotputernic din Israel." Poporul ar fi respectat atunci spiritul său curajos şi cei care şovăiau între credinţă şi necredinţă ar fi luat o poziţie fermă pentru dreptate. Tocmai această cutezanţă şi justeţea acestei căi i-ar fi inspirat pe supuşii lui cu admiraţie şi loialitate. Ar fi avut un sprijin larg şi Israel ar fi fost cruţat de nespusa nenorocire de foc, măcel şi foamete. 19:42 Dar slăbiciunea lui Zedechia a fost un păcat pentru care el a plătit cu o pedeapsă înfricoşătoare. Inamicul s-a abătut ca o avalanşă irezistibilă şi a devastat cetatea. Oştirea ebraică a fost respinsă în învălmăşeală. Naţiunea a fost cucerită. Zedechia a fost luat prizonier şi fiii lui au fost ucişi în faţa lui. Apoi el a fost dus din Ierusalim ca prizonier, auzind strigătele nenorocitului său popor şi trosnetul flăcărilor care le mistuiau casele. Lui i-au scos ochii, şi când a ajuns la Babilon, a pierit în mod mizerabil. 19:43 Aceasta a fost pedeapsa necredinţei şi urmarea sfatului celor necredincioşi. 19:44 În aceste zile sunt mulţi profeţi falşi, pentru care păcatul nu apare deosebit de respingător. Ei se plâng, fără a fi necesar, că pacea poporului este tulburată de mustrările şi avertizările solilor lui Dumnezeu. În ce-i priveşte, adorm sufletele păcătoşilor într-o comoditate fatală, prin învăţăturile lor liniştitoare şi înşelătoare. În felul acesta a fost fermecat vechiul Israel prin soliile măgulitoare ale preoţilor corupţi. Prezicerea lor de prosperitate era mai plăcută decât adevăratul profet, care sfătuia la supunere şi pocăinţă. 19:45 Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să manifeste un spirit iubitor şi compătimitor şi să arate tuturor că ei nu sunt mânaţi de motive personale în conduita lor cu oamenii şi că n-au plăcere să prezinte solii ale mâniei în Numele Domnului. Dar ei niciodată nu trebuie să se sustragă de la arătarea păcatelor care corup pe pretinsul popor al lui Dumnezeu, nici să înceteze a se strădui să-i influenţeze să se întoarcă de la păcatele lor şi să asculte de Domnul. 19:46 Cei care caută să acopere păcatul, şi să-l facă să apară mai puţin agravant pentru cugetul călcătorului de lege, fac lucrarea profeţilor falşi şi pot să se aştepte la mânia răzbunătoare a lui Dumnezeu, ca urmare a unei astfel de căi. Domnul niciodată nu-Şi va adapta căile după dorinţele oamenilor stricaţi. Profetul fals l-a condamnat pe Ieremia pentru că supăra poporul cu condamnările lui severe şi a căutat să-i reasigure, promiţându-le prosperitate, socotind că bieţilor oameni nu trebuie să li se amintească mereu de păcatul lor şi să fie ameninţaţi cu pedeapsa. Acest procedeu i-a întărit pe oameni să se opună sfatului adevăratului profet şi a intensificat duşmănia lor faţă de el. 19:47 Dumnezeu nu simpatizează cu făcătorul de rele. El nu dă nimănui libertatea de a ascunde sub o aparenţă înşelătoare păcatele poporului Său, nici să strige: "Pace, pace", când El a declarat că nu va fi pace pentru cei răi. Cei care stârnesc răzvrătire împotriva slujitorilor lui Dumnezeu, trimişi să prezinte soliile Sale, se răzvrătesc împotriva cuvântului Domnului. 19:48 Mustrări necesare 19:49 Mărturia următoare, care mi-a fost prezentată în ultima mea viziune, la 5 ianuarie 1875, am scris-o în cortul meu, între serviciile divine de la adunarea de tabără din Vermont, în august 1875. Ea arată starea lucrurilor de la ___, din ianuarie 1875. Desfăşurarea evenimentelor din timpul verii următoare a îndreptăţit pe deplin aparenta severitate a mărturiei. În septembrie, am citit părţi din ea pentru acea comunitate şi a început o mare lucrare printre lucrătorii noştri. Totuşi, pentru folosul comunităţii şi al altora, prezint mărturia în această lucrare smerită. 19:50 Întunericul pune stăpânire acolo unde numai Duhul lui Dumnezeu trebuie să stăpânească. Doar puţini dintre cei care sunt angajaţi în lucrare îşi dau seama de nevoia efortului personal şi a responsabilităţii individuale în oricare departament ar activa. Puţini simt sfinţenia lucrării în care sunt angajaţi. Ei o socotesc la nivelul comun al întreprinderilor obişnuite. 19:51 Egoismul predomină la mulţi care ar trebui să ştie că o viaţă de iubire jertfitoare de sine este o viaţă de pace şi libertate. Cei care caută fericirea prin satisfacerea de sine şi prin a avea grijă de propriile lor interese sunt pe drumul cel greşit spre a obţine fericirea chiar şi pe pământ. Oricine este necredincios în cele mai mici îndatoriri este necredincios şi în cele mai mari. Dacă neglijează să îndeplinească fidel micile sarcini care-i revin, se dovedeşte incapabil să poarte răspunderi mai mari; el arată că nu este cu toată inima pentru lucrare şi că nu are privirea îndreptată numai spre slava lui Dumnezeu. 19:52 Unii sunt gata să precizeze sarcinile care aparţin altora dându-şi seama de completa importanţă a răspunderilor lor, dar nu reuşesc să-şi dea seama aşa de uşor de ale lor proprii. Credincioşie personală şi răspundere individuală sunt necesare mai ales la Institutul de Sănătate (acum sanatoriu), la birou, biserică şi şcoală. Dacă toţi cei ce au legătură cu aceste instituţii ar asculta cu ardoare la ceea ce îi îndrumă Isus să facă, în loc să se întoarcă să întrebe ce trebuie să facă omul acesta sau acela, am fi 19:53 martori la o schimbare mare în fiecare departament al lucrării. Dacă vorbirea fiecărei inimi era: "Trebuie să fiu atent la învăţăturile lui Hristos şi să ascult de glasul Lui; nimeni nu poate face lucrarea mea pentru mine; atenţia altora nu poate îndrepta niciodată neglijenţa mea", atunci am putea vedea cauza lui Dumnezeu înaintând cum n-a înaintat niciodată până atunci. 19:54 Această reţinere, această aşteptare ca alţii să facă este ceea ce aduce slăbiciune spirituală. A reţine energiile cuiva este o cale sigură de a le micşora. Isus cere ascultare absolută şi supunere de bună voie de la toţi slujitorii Săi. Nu trebuie să fie nici o ezitare sau auto-indulgenţă în slujba lui Hristos. Între Hristos şi Belial nu există nici o înţelegere. Ce lipsă de consacrare pentru lucrarea lui Dumnezeu, ce lipsă de purtare de grijă a fost acolo, la ___! 19:55 Inima lui A. n-a fost consacrată lui Dumnezeu. El are aptitudini şi talente pentru care trebuie să dea socoteală Marelui Dătător a toate. Inima lui a fost neconsacrată şi viaţa lui nevrednică de mărturisirea lui; totuşi, el a fost în strânsă legătură cu lucrarea sacră a lui Dumnezeu pentru mai mult de douăzeci de ani. Ce lumină a avut el, ce privilegii! S-a bucurat de cele mai rare ocazii să-şi dezvolte un caracter creştin adevărat. Cuvintele Domnului Hristos, când a plâns pentru Ierusalim, i se aplică şi lui: "Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi." A., pedeapsa lui Dumnezeu atârnă asupra ta, "pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetat." 19:56 B. are aceeaşi structură mintală, dar nu este atât de egoist. Amândoi sunt iubitori de plăceri mai mult decât iubitori de Dumnezeu. Calea lor este cu totul în dezacord cu viaţa creştină. Le lipsesc stabilitatea, sobrietatea şi consacrarea faţă de Dumnezeu. La B., lucrarea harului este întru totul superficială. El doreşte să fie creştin, dar nu-şi dă silinţa să păstreze biruinţa asupra eului şi să acţioneze după convingerile sale despre bine şi rău. Fapte, nu cuvinte fără temei şi intenţii goale, sunt acceptate de Dumnezeu. 19:57 A., tu ai auzit cuvântul lui Dumnezeu în mustrări, în sfaturi, în avertizări, ca şi în rugăminţi de iubire. Dar auzirea 19:58 nu-i de-ajuns. "Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelân-du-vă singuri." Este uşor să fii purtat de curent şi să strigi "Osana" împreună cu mulţimea; dar în viaţa liniştită de fiecare zi, când nu există o emoţie sau exaltare specială, vine punerea la probă a adevăratului creştinism. Acesta este timpul în care inima ta devine rece, zelul tău slăbeşte şi exerciţiile religioase devin neplăcute pentru tine. 19:59 Tu neglijezi în mod sigur să faci voia lui Dumnezeu. Hristos spune: "Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu." Aceasta este condiţia impusă; aceasta este proba care dovedeşte caracterul oamenilor. Simţămintele adesea înşeală, emoţiile nu sunt o apărare sigură, pentru că sunt schimbătoare şi supuse împrejurărilor externe. Mulţi sunt înşelaţi prin faptul că se încred în impresii senzaţionale. Proba este: Ce faci tu pentru Hristos? Ce sacrificii faci? Ce biruinţe ai câştigat? Biruirea spiritului egoist, rezistarea la o ispită de neglijare a datoriei, o patimă înfrânată, o ascultare de bună voie şi bucuroasă faţă de voinţa lui Hristos sunt dovezi mult mai mari că eşti un copil al lui Dumnezeu decât o evlavie spasmodică şi o religie emoţională. 19:60 Amândoi v-aţi împotrivit mustrării; ea întotdeauna a trezit nemulţumire şi murmurare în inima voastră împotriva celui mai bun Prieten al vostru, care totdeauna a căutat să vă facă bine şi pe care voi aveaţi toate motivele să-L respectaţi. V-aţi despărţit de El şi aţi întristat pe Duhul lui Dumnezeu, ridicându-vă împotriva cuvintelor pe care El le-a dat slujitorilor Săi să le rostească cu privire la calea voastră. Voi n-aţi ascultat de aceste îndemnuri, refuzând astfel pe Duhul lui Dumnezeu; L-aţi scos din inima voastră şi aţi devenit nepăsători şi indiferenţi în purtarea voastră. 19:61 Frate A., tu ar fi trebuit să câştigi o experienţă de valoare în timpul atât de multor ani în care ai fost binecuvântat cu lumina cea mare pe care Dumnezeu a îngăduit să strălucească pe calea ta. Cu referire la tine, am auzit un glas spunând: "Acesta este un pom fără rod; de ce să umbrească ramurile lui fără rod locul pe care l-ar putea ocupa un pom roditor? Tăiaţi-l! De ce să împovăreze pământul?" Apoi am auzit sunete dulci ale glasului îndurării spunând: "Mai cruţă-l puţin timp, Eu am să-l 19:62 sap la rădăcini; am să-l curăţ. Mai încearcă-l încă o dată; dacă nu va face rod, îl poţi tăia." Astfel, pomului fără rod i s-a mai acordat o punere la probă, pentru ca viaţa stearpă să înflorească şi să aducă rod. Fi-va oare folosită ocazia acordată? Se va ţine seamă de avertizările Duhului lui Dumnezeu? Cuvintele lui Isus cu privire la Ierusalim, după ce a dispreţuit mântuirea oferită atât de îndurător de Răscumpărătorul, sunt rostite în esenţă şi către tine: "Ierusalime, Ierusalime de câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!" Hristos a insistat, El a invitat; dar iubirea Sa n-a fost răsplătită de poporul pe care a venit să-l salveze. Tu n-ai făcut mai bine la vremea ta decât au făcut la vremea lor bieţii iudei autoînşelaţi şi orbiţi. Tu puteai să foloseşti binecuvântatele tale privilegii şi ocazii şi să-ţi desăvârşeşti un caracter creştin; dar inima ta a fost răzvrătită şi n-ai vrut să te umileşti spre a fi convertit cu adevărat şi a trăi în ascultare de cerinţele lui Dumnezeu. 19:63 Neîmpăcatele simţăminte şi murmurări pe care le-au exprimat unii au copt, de asemenea, în sufletul tău, cu toate că n-ai îndrăznit să vorbeşti deschis cu acelaşi efect. Ar fi fost mai bine pentru serviciu şi pentru toţi cei în cauză dacă te-ai fi depărtat de el cu ani în urmă. Cu cât ai avut lumină mai multă, cu cât te-ai bucurat de privilegii mai multe, cu atât ai manifestat mai puţină sinceritate şi neprihănire. Inima ta este firească şi tu ai nesocotit Cuvântul expres al lui Dumnezeu. Deşi ai fost împrejmuit de avertizări şi sfaturi şi ai avut cea mai puternică dovadă că Dumnezeu era în această lucrare şi că îţi vorbea glasul Lui, totuşi ai dispreţuit şi ai refuzat mustrările solemne şi ai mers pe propria ta cale egoistă şi îndărătnică. 19:64 Uneori, temerile tale au fost trezite, totuşi nu ţi-ai dat seama de starea ta nenorocită şi primejdia absolută în care te aflai. Ai căzut de repetate ori în aceeaşi stare de indiferenţă şi egoism. Pocăinţa ta n-a mers niciodată destul de adânc spre a desăvârşi o schimbare totală. Tu ai făcut o lucrare de suprafaţă, şi nu toată schimbarea 19:65 care este necesară pentru a fi acceptat de Dumnezeu. "Cine Mă urmează pe Mine", zice Hristos, "nu va umbla în întuneric." Dar cea mai mare parte a pretinsei tale vieţi creştine tu ai umblat în întuneric pentru că n-ai ajuns să faci legătura cu cerul şi să primeşti lumina cea curată a Duhului lui Dumnezeu. 19:66 Dacă ai fi fost într-o zilnică părtăşie cu Domnul şi dacă ai fi cultivat o iubire pentru suflete, ai fi eliminat eul şi ai fi devenit un lucrător serios în via Domnului. Ai fi văzut cum îndeplinirea fidelă a datoriilor vieţii te-ar fi apărat de iubirea şi mulţumirea de sine. Tu n-ai fost harnic în căutarea de a câştiga o experienţă înaintată în fiecare zi. La ora aceasta trebuia să fii un bărbat demn de încredere în oricare poziţie de răspundere, dar egoismul şi-a pus pecetea asupra împlinirii oricărui lucru pe care te-ai apucat să-l faci. Tu ai fost înţelept, după propria ta părere, dar n-ai reuşit să dobândeşti înţelepciune din experienţa multor ani. 19:67 B. a fost îngâmfat. El putea să înainteze sigur, să crească în har, dar înfăţişarea exterioară i s-a părut de mai mare importanţă decât podoaba lăuntrică şi veşmântul unui duh blând şi liniştit, pe care Dumnezeu le socoteşte de mare valoare. Necredincioşi care au fost folosiţi în slujbă, dar care nu avuseseră lumina adevărului prezent cum aţi avut-o voi, au fost, cu toate acestea, mult mai credincioşi şi conştiincioşi decât oricare dintre voi cărora mă adresez. Dacă aţi fi adunat harnic împreună cu Hristos, unii dintre aceştia ar fi acum împreună cu noi. Dar viaţa voastră a fost o piatră pe poticnire pentru ei. Dumnezeu priveşte asupra acestor necredincioşi cu o mai mare milă şi favoare decât asupra celor care cred adevărul, dar care Îl tăgăduiesc prin faptele lor. Acea credinţă care este lăsată la o parte când e convenabil fiind luată şi lăsată ca o haină nu este religia lui Hristos, ci un obiect fals, care nu va suporta nici măcar proba acestei lumi. 19:68 Adevărata religie este totdeauna distinct văzută în cuvintele şi purtarea noastră şi în fiecare faptă a vieţii. La urmaşii lui Hristos, religia nu trebuie să fie niciodată despărţită de afaceri. Ele trebuie să meargă mână în mână şi poruncile lui Dumnezeu trebuie 19:69 să fie păzite cu stricteţe în toate amănuntele problemelor lumeşti. Conştienţa că suntem copii ai lui Dumnezeu ar trebui să dea un înalt nivel caracterului chiar şi în sarcinile vieţii de fiecare zi, care să nu ne facă nepăsători în afaceri, ci înfocaţi în spirit. O religie ca aceasta suportă cercetarea critică a lumii cu conştienţa integrităţii. 19:70 Fiecare lucrător al instituţiei trebuie să se considere pe sine ca ispravnic al lui Dumnezeu şi trebuie să-şi facă lucrarea cu exactitate şi vigilenţă fidelă. Întrebarea continuă să fie: "Este aceasta în dezacord cu voinţa lui Dumnezeu? Va plăcea aceasta Răscumpărătorului meu?" Religia biblică înalţă raţiunea până ce Hristos este oglindit în toate gândurile. Fiecare acţiune, fiecare cuvânt şi fiecare moment din viaţa noastră trebuie să poarte pecetea sfintei noastre credinţe. Sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape, şi noi n-avem timp să fim leneşi sau să trăim în plăceri, împotriva scopurilor lui Dumnezeu. 19:71 Domnul nu vrea să se glumească cu El. Cei care neglijează îndurările şi binecuvântările în acest timp al ocaziilor vor aduce întuneric de nepătruns asupra lor înşişi şi vor fi candidaţi pentru mânia lui Dumnezeu. Asupra Sodomei şi Gomorei s-a abătut blestemul Celui Atotputernic pentru păcatele şi nelegiuirile lor. În zilele noastre, sunt dintre cei care au abuzat de îndurările lui Dumnezeu şi au dispreţuit avertismentele Sale. Va fi mai uşor pentru Sodoma şi Gomora în ziua judecăţii decât pentru cei care poartă Numele lui Hristos, dar care Îl necinstesc prin viaţa lor neconsacrată. Această grupă îşi adună o pedeapsă înfricoşătoare când, în mânia Sa, Dumnezeu îi va cerceta cu judecăţile Sale. 19:72 Păcătoşii care n-au avut lumina privilegiilor de care s-au bucurat adventiştii de ziua a şaptea, în neştiinţa lor, vor fi într-o situaţie mai favorabilă înaintea lui Dumnezeu decât cei care au fost necredincioşi, în timp ce erau în strânsă legătură cu lucrarea Lui şi mărturiseau că-L iubesc şi Îi servesc. Lacrimile lui Hristos pe munte au venit dintr-o inimă chinuită şi frântă din cauza nerăsplătitei Lui iubiri şi nerecunoştinţei poporului Său ales. El a lucrat neobosit spre a-i salva de soarta pe care se părea că sunt hotărâţi s-o aducă asupra lor, dar ei au refuzat îndurarea Lui şi n-au cunoscut vremea 19:73 cercetării lor. Timpul lor de cercetare era încheiat, dar totuşi au fost atât de orbiţi de păcat, încât nu ştiau acest lucru. 19:74 Isus a privit peste secole, până la încheierea timpului, şi, cercetând cazurile tuturor celor care au răsplătit iubirea şi îndemnurile Lui cu egoism şi neglijenţă şi pe toţi cei care Îi vor răsplăti astfel, El le-a adresat acele cuvinte solemne, care declarau că n-au cunoscut vremea cercetării lor. Iudeii adunau în jurul lor nori negri de pedeapsă, şi astăzi, în acelaşi fel, atrag asupra lor mânia lui Dumnezeu, din cauza ocaziilor nefolosite, a sfaturilor şi iubirii lui Isus luate în batjocură şi din cauza dispreţului şi urii faţă de slujitorii Lui pentru că vorbesc adevărul. 19:75 Nu există nici un loc pe faţa pământului unde a fost dată o lumină atât de mare ca la ___. Nici chiar vechiul Ierusalim n-a fost mai mult favorizat cu raze de lumină cerească spre a străluci pe calea pe care să meargă poporul Lui. Totuşi, ei n-au umblat prin ascultare fidelă în deplina strălucire a luminii, slujindu-I lui Dumnezeu noapte şi zi. O religie bolnăvicioasă şi pipernicită este rezultatul neglijenţei de a urma lumina descoperită a Duhului Domnului. Energia şi iubirea cresc pe măsură ce le exercităm şi darurile creştine sunt dezvoltate numai prin cultivare atentă. 19:76 Necesitatea disciplinei în familie 19:77 Starea multora din ___ este într-adevăr alarmantă; în mod deosebit în această situaţie se află majoritatea celor tineri. Familiile s-au mutat în localitate cu condiţia să nu fie o povară pentru comunitate, ci un ajutor. Cu un număr considerabil, rezultatul a fost exact invers. Neglijenţa părinţilor de a-şi instrui cum se cuvine copiii a fost o bogată sursă de rele în multe familii. Tinerii n-au fost înfrânaţi cum ar fi trebuit să fie. Părinţii au neglijat să urmeze instrucţiunile Cuvântului lui Dumnezeu în această privinţă, şi copiii au luat frâiele conducerii în propriile lor mâini. Urmarea a fost că, în general, au reuşit să-şi conducă părinţii, în loc ca ei să fie sub autoritatea lor. 19:78 Părinţii sunt orbi faţă de starea adevărată a copiilor lor, care au reuşit să-i înşele cu totul. Dar cei care au pierdut controlul asupra copiilor lor nu sunt mulţumiţi când alţii caută să-i stăpânească sau să le arate defectele cu scopul de a-i corecta. Cauza lui Dumnezeu a fost întârziată în ___, prin aducerea de către părinţi a copiilor lor nesupuşi şi nedisciplinaţi în această biserică mare. Mulţi îşi neglijează constant datoria de a-şi creşte copiii oferindu-le hrană şi povaţa Domnului; cu toate acestea, ei au fost primii care au vorbit despre răutatea tinerilor din ___, când tocmai influenţa şi exemplul rău al propriilor copii au demoralizat pe tinerii cu care s-au asociat. 19:79 Astfel de familii au adus asupra acestei comunităţi cele mai grele poveri ale lor. Ei au venit cu idei preconcepute în acest loc şi se pare că aşteaptă ca biserica să fie perfectă şi să preia responsabilitatea de a-i face creştini pe acei copii pe care ei, ca părinţi, nu sunt în stare să-i stăpânească sau să-i facă să nu treacă limita. Ei aruncă asupra comunităţii o greutate teribilă şi zdrobitoare. Ei ar putea fi de ajutor, dacă ar renunţa la egoism şi s-ar strădui să-L onoreze pe Dumnezeu şi să îndrepte greşelile pe care le-au făcut în viaţă. Dar ei nu fac aşa ceva; se ţin la distanţă, gata să critice lipsa de spiritualitate din comunitate, a cărei mare nenorocire este că printre membrii ei se numără prea mulţi asemenea lor - capacităţi nefolosite, persoane ale căror inimi şi vieţi sunt neconsacrate şi ale căror căi sunt întru totul rele. Instituţiile stabilite la ____ au purtat cu ele prea multe trupuri bolnave şi fără viaţă pentru propria lor prosperitate şi vitalitate spirituală. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: