15:7 Această mare faptă a credinţei este scrisă pe paginile istoriei sacre spre a străluci asupra lumii ca un exemplu ilustru pentru timpul sfârşitului. Avraam n-a invocat drept scuză vârsta lui înaintată, ca să fie scutit de ascultarea de Dumnezeu. El n-a spus: "Părul meu este cărunt, vigoarea mea bărbătească a dispărut; cine va mângâia viaţa mea în declin, dacă Isaac nu mai este? Cum poate un tată bătrân să verse sângele singurului său fiu?" Nu; Dumnezeu a spus, şi omul trebuie să asculte fără să întrebe, fără să murmure sau să şovăiască pe cale.